Astăzi m-a certat marele maestru. M-am plimbat puțin pe-afară pentru că vremea nu era tocmai prielnică, am făcut ceva cumpărături, după care m-am întors la studiu. Aveam în program revizuirea interminabilei liste de motive în virtutea cărora mă pot bucura de onoarea și puterea de a manifesta sentimente de recunoștință, precum și redactarea mai multor articole. Tot adaug în jurnalul de recunoștință de mai mulți ani, însă găsesc zilnic motive pentru care simt nevoia să manifest recunoștință. Voi țineți o evidență a motivelor pentru care ar trebui să fiți recunoscători Universului?
Vă spuneam că m-a certat marele maestru. Știți de ce? Pentru că, în timp ce mă plimbam astăzi prin parc, am trecut pe lângă o mulțime de copaci cărora nu mi-a trecut prin cap să le mulțumesc, deși, datorită lor există oxigenul pe care îl respir. Iar ei nu s-au supărat, pentru că știu ce înseamnă iubirea necondiționată. Sunt creați dintr-o astfel de iubire, își împlinesc menirea pentru care au fost creați și mai știu să și moară-n picioare, pe deasupra. Deci nu numai că ne dăruiesc oxigenul pe care-l respirăm, ne oferă și lecții prețioase de viață. Voi le-ați mulțumit vreodată? Știu că printre căutători sunt mulți care practică recunoștința. Mulți dintre voi mi-ați confirmat-o deja. Am o întrebare pentru voi. Ați reflectat vreodată, măcar și pentru 100 de secunde din cele 86.400 pe care le respirați zilnic, asupra adevărului că inspirăm viață și expirăm moarte? Nu din perspectiva faptului că primul lucru pe care îl face omul la naștere este să inspire aerul și ultimul lucru pe care îl face, la sfârșit de drum în această lume, este să expire aerul din piept. Și nici din perspectiva faptului că pe parcursul vieți omul inspiră și expiră, adică se naște și moare cu fiecare respirație. Ci pentru că expirăm dioxid de carbon, adică moarte și inspirăm oxigen, adică viață. Iar moartea pe care o expirăm este absorbită de copaci, care ne oferă la schimb oxigenul, adică viața.
Vă provoc să dedicați zilnic doar 100 de secunde din cele 86.400 pe care le respirați la fiecare 24 de ore, mulțumind unui copac pentru bunătatea sa. Marele maestru m-a certat pentru că, deși m-a învățat cum să practic arta recunoștinței față de uriașii verzi, așa cum le spune el, astăzi am uitat s-o fac.V-am prezentat exercițiul de recunoștință învățat de la marele maestru, într-unul din episoadele serialului SECRETELE CELOR 12 LEGI SPIRITUALE ALE UNIVERSULUI. Vă mai amintiți? Dacă nu, vi-l reamintesc eu. Alege un copac, asigură-te că ești singur, pentru ca nimeni să nu te tulbure, așează-te sub coroana lui, ia-l în brațe, dacă simți nevoia să faci asta, spune de 3 ori în pas cu respirația, INSPIR LUMINĂ și EXPIR ÎNTUNERIC, apoi mulțumește-i copacului și fraților săi din regnul vegetal pentru oxigenul, fără de care nu ai putea trăi. Nu durează mai mult de 100 de secunde, însă sunt 100 de secunde de recunoștință care-ți pot schimba complet viața. Încercați și vă veți convinge.
Copacii nu au nevoie de recunoștința noastră. Ne vor dărui în continuare, necondiționat, oxigenul de care avem nevoie, fie că le mulțumim noi, fie că nu. Însă, cultivând recunoștința, transformând-o în cea de-a doua natură a noastră, Universul ne va răsplăti cu și mai multe motive de recunoștință. Și nu cred că vrei să ratezi o așa mare bucurie! Există și în creștinism un exemplu de rugăciune rostită în pas cu respirația, oferit de preotul Arsenie Boca în învățăturile sale către arhimandritul Teofil Părăian de mai târziu. Se numește RUGĂCIUNEA INIMII. O știți? În pauza dintre respirații se rostește cuvântul „Doamne”, în timp ce se inspiră se spune „Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu”, iar pe fondul expirației se încheie cu „Mântuiește-mă pe mine păcătosul”. Detalii puteți găsi la pagina 131 în cartea “VENIȚI DE LUAȚI BUCURIE”, publicată de Editura Teognost din Cluj, în anul 2001
Nici această rugăciune nu durează mai mult de 100 de secunde. Cei care o cunoașteți și ați practicat-o la pas cu respirația, așa cum sună învățăturile preotului Arsenie Boca, ați conștientizat până acum că muriți și vă nașteți cu fiecare respirație și că puteți respira datorită uriașilor verzi? Le-ați mulțumit vreodată sau așteptați să vă certe maestrul?
