În cărțile Noului Testament canonic, așa cum au fost ele selectate de biserica străveche în anul 325 d.C. și reunite în Biblia pe care o cunoaștem astăzi, nu putem găsi niciun cuvânt despre circumstanțele în care s-a produs moartea Fecioarei Maria. Despre acestea ne putem documenta numai din cărțile apocrife. Împrejurările în care s-a produs adormirea Maicii Domnului au fost descrise prima dată în secolul I, chiar de către apostolul Ioan. Între secolele al II-lea și al VII-lea au apărut și alte scrieri pe această temă, dintre cele mai importante le amintim pe cele ale lui Dionisie Areopagitul, Meliton, episcopul Smirnei (Izmirul turcesc de astăzi) și Epifanie-episcop al Ciprului. Relatarea apocrifă atribuită apostolului Ioan este cea mai completă dintre toate. Toate cercetările teologilor creștini au concluzionat că, după Înălțarea Domnului, Fecioara Maria a rămas sub grija Apostolului Ioan Teologul și a mai trăit încă 12 ani până când, în anul 42 d.C, a trecut la cele veșnice. Fecioara Maria a locuit în casa lui Ioan iar când acesta lipsea de acasă pentru perioade mai lungi se muta în casa părinților săi, lângă Muntele Măslinilor. În timpul persecuțiilor aduse de Irod împotriva tinerei Biserici creștine, în jurul anului 42, Fecioara Maria, împreună cu Apostolul Ioan au plecat spre Efes, locul tras la sorți de către Ioan pentru a predica învățăturile lui Iisus. În luna august a aceluiași an, are loc moartea fizică a Mariei.
Iată relatările fascinante ale apostolului Ioan despre împrejurările în care s-a produs moartea Fecioarei Maria.
- Maria la mormântul Domnului
Ori de câte ori preasfânta şi preacinstita Născătoare de Dumnezeu şi în veci Fecioară, Maria, mergea la sfântul mormânt al Domnului nostru, ca să ardă miresme bune şi să-şi plece sfinţii săi genunchi, îl ruga stăruitor pe Cel născut din ea, pe Hristos, Dumnezeul nostru, s-o dezlege de cele pământeşti şi s-o ridice la ceruri. Iudeii, văzând că-şi petrece mai toată vremea la mormântul dumnezeiesc, s-au dus la mai-marii lor şi le-au zis:
– “Maria merge în fiecare zi la mormânt”.
Atunci mai-marii au chemat străjerii și le-au poruncit să nu îngăduie nimănui să se roage la sfântul mormânt, şi i-au întrebat dacă este adevărat ce se spune despre Maria. Străjerii au răspuns că niciodată n-o văzuseră pe-acolo, căci Dumnezeu nu le îngăduia s-o vadă, cu toate că ea se afla chiar lângă ei.
Arhanghelul Gabriel
Într-o zi de vineri Sfânta Maria se duse, ca de obicei, la mormânt. Şi pe când se ruga, iată, s-au deschis cerurile şi arhanghelul Gabriel a coborât lângă ea şi i-a zis:
– “Bucură-te, născătoare a lui Hristos, Dumnezeul nostru! Căci ruga ta a străbătut cerurile şi a fost primită de Cel ce s-a născut din tine. În curând vei părăsi lumea aceasta, după cum ţi-a fost vrerea, şi te vei duce lângă Fiul tău, la viaţa cea adevărată şi fără de sfârşit”
Auzind acestea de la sfântul arhanghel, Maria se întoarse la Betleem, împreună cu cele trei fecioare care aveau grijă de ea. După ce dormi puţin, se trezi şi spuse către fecioare:
– “Aduceţi-mi tămâie, căci vreau să mă rog!”.
Şi ele făcură ce li s-a poruncit. Apoi se rugă:
– “Doamne Isuse Hristoase, care în marea Ta bunătate ai binevoit să Te naşti din mine, ascultă glasul meu şi trimite-mi-l pe apostolul Tău Ioan, pentru ca lui, primul, să împărtășesc bucuria mea. Te mai rog să mi-i trimiţi prin porunca Ta sfântă şi pe ceilalţi apostoli ai Tăi, atât pe cei care sălăşluiesc lângă Tine, cât şi pe cei din viaţa aceasta, oriunde s-ar afla ei, pentru ca, văzându-i, să binecuvântez numele Tău vrednic de toată lauda. Sunt încredinţată că vei da ascultare în toate roabei Tale”.
Adunarea apostolilor
Pe când se ruga ea aşa, am apărut eu, Ioan, fiind răpit de Duhul şi adus într-un nor, tocmai din Efes. Acesta m-a aşezat chiar acolo unde zăcea Maica Domnului meu. Am intrat la ea, L-am slăvit pe Cel născut din pântecele ei şi am zis:
– “Bucură-te, Maica Domnului meu, care L-ai născut pe Hristos, Dumnezeul nostru, căci vei pleca din viaţa aceasta în mare slavă!”.
Iar fecioara îi mulţumi lui Dumnezeu pentru că eu, Ioan, am venit lângă ea, și își aminti de cuvintele Domnului de pe cruce:
– “Iat-o pe mama ta; iată-l pe fiul tău!”.
Cele trei fecioare veniră şi i se închinară. Atunci sfânta Născătoare de Dumnezeu îmi zice:
– “Roagă-te şi arde tămâie!”.
Şi eu m-am rugat aşa:
– Doamne Isuse Hristoase, care ai făcut atâtea minuni, fă şi acum o minune în faţa celei care Te-a născut: ia-o pe Maica Ta din viaţa aceasta, ca să se sperie cei ce Te-au răstignit şi n-au crezut în Tine.
După ce mi-am încheiat rugăciunea, sfânta Maria mi-a zis:
– “Adu-mi vasul cu tămîie!”. Şi împrăştiind tămâie a zis: “Slavă ţie, Dumnezeul meu şi Domnul meu, slavă ţie! Iată, s-a împlinit tot ce mi-ai făgăduit înainte de a Te sui la ceruri: că atunci când va fi să plec din lumea aceasta, vei veni Tu însuţi la mine cu slavă, împreună cu ceata îngerilor Tăi”.
Eu, Ioan, aşa am vorbit către ea:
– Domnul nostru Iisus Cristos şi Dumnezeul nostru va veni îndată şi-L vei vedea, după cum ţi-a făgăduit”.
Sfânta Fecioară îmi zise:
– “Iudeii s-au jurat că-mi vor arde trupul când mă voi sfârşi”.
Iar eu, răspunzându-i, i-am zis:
– Trupul tău sfânt şi cinstit nu va cunoaşte stricăciune”.
Atunci ea mi-a poruncit:
– “Adu-mi vasul cu tămâie, tămâiază şi roagă-te!”
Apoi se auzi un glas din ceruri zicând: Amin!
Eu, Ioan, am auzit glasul acela. Duhul Sfânt m-a întrebat:
– “Ioan, ai auzit glasul acela care a vorbit din ceruri după ce ţi-ai încheiat rugăciunea?”.
Eu am răspuns:
– Da, l-am auzit.
Duhul Sfânt mi-a zis iarăşi:
– “Glasul pe care l-ai auzit vesteşte că fraţii tăi, apostolii, şi sfintele puteri vor veni; chiar astăzi vor fi aici”.
Eu, Ioan, când am auzit acestea am început să mă rog. Duhul Sfânt grăi aşa către apostoli:
– “Să veniţi cu toţii, aduşi de nori de la marginile pământului şi să vă adunaţi în sfântul Betleem, căci Maica Domnului nostru Isus Hristos e cuprinsă de neliniştea morţii: Petru, de la Roma, Pavel, din Tiberia, Toma, din mijlocul Indiei, Iacob, de la Ierusalim”. Andrei, fratele lui Petru, Filip, Luca, Simon Cananeanul şi Tedeu, care erau morţi, au fost sculaţi din mormintele lor de către Duhul Sfânt. Iată cum le-a vorbit acesta:
– “Să nu credeţi că acum este Învierea! Nu, ci v-aţi ridicat din morminte ca să mergeţi şi să o salutaţi pe cinstita şi făcătoarea de minuni Maică a Domnului şi Mântuitorului vostru Isus Hristos, pentru că a sosit ziua ieșirii ei din această lume şi a ridicării ei la ceruri”.
Marcu, aflat încă în viaţă, a venit de la Alexandria şi s-a alăturat celorlalţi apostoli care se adunaseră din toate colţurile lumii. Petru a fost ridicat pe un nor şi a stat la mijloc, între cer şi pământ, cu ajutorul Duhului Sfânt. La fel ceilalţi apostoli, tot cu ajutorul Duhului Sfânt, erau luaţi pe câte un nor şi aduşi lângă Petru. Astfel, cum am zis, toţi ne-am adunat prin lucrarea Duhului. După ce-am intrat la Maica Domnului Dumnezeului nostru şi i ne-am închinat, i-am zis:
– N-ai teamă şi nu te întrista! Domnul Dumnezeu, Cel născut din tine, te va lua cu slavă din lumea aceasta.
Ea, auzind de Dumnezeu, Mântuitorul ei, s-a bucurat nespus, a stat pe pat şi a vorbit apostolilor:
– “Acum sunt încredinţată că Învăţătorul şi Dumnezeul nostru va să vină din ceruri ca să-l vadă ochii mei. Aşa mă voi dezlega de viaţa aceasta, privindu-L pe El, după cum v-am privit şi pe voi când aţi venit lângă mine. Dar vreau să-mi spuneţi, de unde aţi ştiut că plec şi din ce ţinuturi aţi venit până aici, fiindcă aţi ajuns foarte repede.”
Prezentarea apostolilor
Răspunzând, Petru a zis apostolilor:
– “Fiecare în parte să împlinească voia Maicii Domnului nostru, luând aminte la ceea ce ne-a vestit şi poruncit Duhul Sfânt!”
Atunci eu, Ioan, am luat cuvântul şi am zis:
– Eu mă aflam în Efes. Tocmai când mă îndreptam către sfântul altar, ca să încep liturghia, Duhul Sfânt îmi vorbeşte: „Se apropie ceasul plecării dintre noi a Maicii Domnului. Mergi la Betleem, să-ţi iei rămas bun de la ea!
Pe loc, un nor de lumină m-a ridicat de la pământ şi m-a aşezat lângă uşa casei unde stăteai întinsă”.
Apoi a luat cuvântul Petru şi a zis:
– “Eu mă aflam la Roma când am auzit glasul Duhului Sfânt vorbindu-mi: „Maica Domnului tău trebuie să plece dintre noi fiindcă i s-a apropiat ceasul. Mergi la Betleem, ca să-ţi iei rămas bun”.
Un nor de lumină m-a smuls de la pământ. Atunci i-am văzut pe ceilalţi apostoli venind, tot pe nori, către mine şi am auzit un glas care zicea: „Mergeţi cu toţii la Betleem!”.
Apoi a luat cuvântul Pavel şi a zis:
– “Eu mă aflam de puţină vreme într-un oraş de lângă Roma, numit „ţinutul Tiberinilor”, când L-am auzit pe Duhul Sfânt zicându-mi: „Iată, Maica Domnului tău părăseşte lumea aceasta şi, dezlegându-se de ea, îşi croieşte drum către cer. Mergi şi tu la Betleem ca să-ţi iei rămas bun”. Un nor de lumină m-a luat pe sus şi m-a aşezat lângă voi”.
Apoi a luat cuvântul Toma şi a zis:
– “Eu mă aflam în India unde, prin harul lui Cristos, predicarea Evangheliei făcea rod bun. Tocmai eram pe punctul de a-l boteza pe însuşi fiul surorii regelui, pe nume Labdanos, când, dintr-o dată, Duhul Sfânt grăieşte către mine: „Şi tu, Toma, să fii de faţă în Betleem, ca să-ţi iei rămas bun de la Maica Domnului tău, care trece la cele cereşti”. Un nor de lumină m-a răpit şi m-a aşezat lângă voi”.
Apoi a luat cuvântul Marcu şi a zis:
– “Eu mă aflam în cetatea Alexandriei şi împlineam slujba de la ceasul al treilea. Tocmai când începusem să mă rog, Duhul Sfânt m-a luat de la pământ şi m-a adus lângă voi”.
Apoi a luat cuvântul Iacob şi a zis:
– “Când eram la lerusalim, Duhul Sfânt mi S-a încredinţat vorbindu-mi: „Mergi la Betleem, căci Maica Domnului tău se pregăteşte să urce la cer!”. Un nor de lumină m-a purtat şi m-a aşezat lângă voi”.
Apoi a luat cuvântul Matei şi a zis:
– “Eu L-am slăvit şi-L slăvesc pe Dumnezeu din toate puterile mele, căci, aflându-mă pe o corabie şi stârnindu-se pe mare o furtună cu valuri mari, dintr-o dată un nor de lumină a potolit furtuna. Iar pe mine m-a învăluit şi m-a adus lângă voi”.
Apoi au luat cuvântul cei care veniseră mai înainte şi au povestit cu toţii ce li s-a întâmplat. Bartolomeu a zis: “Eu mă aflam în Tebaida, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, când, iată, vine Duhul Sfânt şi-mi vorbeşte: „Maica Domnului tău se pregăteşte să urce la cer. Mergi aşadar la Betleem şi ia-ţi rămas bun de la ea!”. Un nor de lumină m-a smuls de la pământ şi m-a adus lângă voi”.
Toate acestea le-au zis apostolii către sfânta Născătoare de Dumnezeu: de unde a venit fiecare şi în ce fel. Atunci ea şi-a întins mâinile către cer şi s-a rugat aşa: “Doamne, laud şi preaslăvesc numele Tău vrednic de cinstire, căci ţi-ai aplecat privirea spre sărmană roaba Ta şi m-ai umplut de măreţie, Atotputernicule! Iată, mă binecuvântează toate neamurile!”.
Minunile săvârşite de Maica Domnului
După ce s-a rugat a zis apostolilor:
– “Ardeţi tămâie şi rugaţi-vă!”.
În timp ce ei se rugau, a tunat în cer şi s-a auzit un zgomot cumplit. O mare oştire de îngeri şi de puteri a apărut atunci şi s-a auzit un glas ca al Fiului Omului. Serafimii au înconjurat casa unde stătea întinsă sfântă şi preacurata Fecioară, Maică a lui Dumnezeu. Toţi locuitorii Betleemului au văzut minunile şi-au mers să le vestească celor din Ierusalim. După ce a răsunat acel glas sfânt, soarele şi luna au apărut chiar lângă casă. Tot acolo a stat şi o adunare a primilor născuţi dintre sfinţi, aducând slavă şi cinstire Maicii Domnului. S-au văzut multe minuni: orbi care şi-au recăpătat vederea, surzi care au început să audă, şchiopi care au început să meargă, leproşi vindecaţi şi oameni posedaţi de duhuri necurate, tămăduiţi. Oricine, suferind de vreo boală ori slăbiciune, atingea pe dinafară peretele casei în care zăcea Maria și striga: “Sfântă Marie, Născătoarea lui Cristos, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne!”, îndată era vindecat. Mulţimi de oameni, adunate din toate ţările la Ierusalim, auzind de minunile petrecute în Betleem prin Maica Domnului, au venit aici şi au început să se roage pentru vindecarea bolilor, ceea ce s-a şi întâmplat! Şi a fost atunci o mare bucurie. Cei vindecaţi împreună cu toţi cei care erau de faţă l-au slăvit pe Hristos, Dumnezeul nostru şi pe Maica Sa. La întoarcerea de la Betleem întreg Ierusalimul cânta psalmi şi cântări duhovniceşti, ca-ntr-o zi de sărbătoare.
Evreii caută pricină Mariei
Preoţii iudeilor şi poporul şi-au ieşit din minţi auzind ceea ce se întâmplă. După ce au convocat o adunare smintită, hotărăsc să trimită la Bethleem mulţimea stârnită împotriva sfintei fecioare şi împotriva sfinţilor apostoli. Dar tocmai pe când iudeii erau gata să se repeadă asupra Betleemului aflându-se la numai o mie de paşi depărtare – li s-a arătat o vedenie atât de cumplită, încât pe loc li s-au împiedicat picioarele. S-au întors la cei de-un neam cu ei şi au povestit maimarilor lor despre vedenia avută. Aceştia însă, fierbând de mânie, se duc direct la guvernator, strigând aastfel:
– “Neamul iudeilor va fi stârpit din pricina acestei femei! De aceea îţi cerem s-o izgoneşti din Betleem şi din provincia Ierusalimului!”.
Guvernatorul, înfricoşat de minunile săvârşite acolo, le-a zis:
– “Ba n-am s-o izgonesc, nici din Betleem, nici din altă parte!”. Iudeii se îndârjeau, țipând şi înconjurându-l în numele Cezarului Tiberiu, cerându-i să-i alunge pe apostoli din Betleem. “Dacă nu faci asta – ziceau ei – te vom pârî Cezarului!”. Silit de împrejurări guvernatorul trimite un sol apostolilor din Betleem.
Dar Duhul Sfânt le spune apostolilor şi Maicii Domnului:
– “Iată, guvernatorul, silit de iudeii răzvrătiţi, a trimis un sol asupra voastră. Voi ieşiţi din Betleem şi n-aveţi nici o teamă! Căci am să vă duc pe un nor până la Ierusalim. Puterea Tatălui, a Fiului şi a Sfintului Duh este cu voi”.
Apostolii se ridicară în grabă, ieşiră din casă purtând patul stăpânei născătoare de Dumnezeu şi o apucară spre Ierusalim. Ajutaţi de un nor, după cum vestise Duhul Sfânt, se pomeniră în Ierusalim, acasă la stăpâna lor. Ridicându-se, au cântat imnuri de slavă timp de cinci zile, fără încetare. Solul ajunse la Betleem şi, negăsind-o nici pe Maria, nici pe apostoli, îi luă la rost pe iudei zicându-le:
– “N-aţi venit voi să spuneți guvernatorului şi preoţilor despre semnele şi minunile care sau întâmplat aici şi cum s-au adunat apostolii din toate colţurile lumii? Ei bine, unde sunt aceştia!? Haideţi chiar acum la Ierusalim, înaintea guvernatorului!”.
Solul nu ştia că apostolii şi Maica Domnului plecaseră la Ierusalim. Aşa că îi luă pe iudeii aceea, îi duse înaintea guvernatorului şi-i spuse acestuia că nu i-a găsit nici pe apostoli, nici pe Maria. După cinci zile, datorită semnelor şi minunilor săvârşite, guvernatorul, preoţii şi întreaga cetate aflară că Maica Domnului era în casa ei din Ierusalim, împreună cu apostolii. Atunci o mulţime de bărbaţi, femei şi fecioare dădură năvală acolo strigând:
– “Sfântă Fecioară care l-ai născut pe Hristos, Dumnezeul nostru, adu-ţi aminte şi de neamul omenesc!”.
Văzând toate acestea, împinşi de patimă, iudeii şi preoţii lor au luat lemne şi foc şi voiau să aprindă casa în care se afla Maica Domnului cu apostolii. Guvernatorul stătea şi urmărea scena de departe. Când iudeii ajunseră la uşa casei, o flacără mare, stârnită de un înger, ieşi dinăuntru şi arse o mulţime de iudei. Atunci întreaga cetate se umplu de o spaimă cumplită şi începu să slăvească pe Dumnezeul născut din pântecele Mariei.
Guvernatorul, văzând cele întâmplate, strigă la tot poporul:
– “Cu adevărat Fiu al lui Dumnezeu este Cel născut din Fecioara pe care voi doreaţi s-o alungaţi! Semnele acestea vin de la Dumnezeu Cel adevărat!”.
Atunci se făcu o schismă în rândul iudeilor şi mulţi crezură în numele Domnului nostru Isus Cristos datorită minunilor săvârşite.
Urcarea sufletului Mariei la cer
După ce s-au întâmplat toate minunile acestea prin fecioara Maria, Maica Domnului, fiind noi împreună cu ea în Ierusalim, Duhul Sfânt ne-a vorbit aşa:
– “Ştiţi că într-o zi de duminică, Fecioara a primit vestea cea bună de la arhanghelul Gabriel; într-o duminică s-a născut, la Betleem, Mântuitorul; tot într-o duminică au ieşit copiii cu ramuri de palmieri în întâmpinarea Domnului zicând: Osana întru cei de sus, binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!”; într-o duminică a înviat din morţi; într-o duminică va veni să judece pe vii şi pe morţi; şi tot într-o duminică va coborî din ceruri, ca să slobozească şi să cinstească urcarea la cer a sfintei şi preaslăvitei Fecioare care L-a născut”.
Iar în duminica aceea Maica Domnului le spune apostolilor:
– “Ardeţi tămâie, căci vine Hristos cu ceata îngerilor!”
Şi, iată, Cristos apare aşezat pe un tron de heruvimi. Şi-n timp ce noi toţi stăteam în rugăciune, se ivi o mulţime de îngeri. Cu ei se afla şi Domnul, care era aşezat pe spatele heruvimilor, în toată puterea Sa. La apariţia Fiului Său un şuvoi de lumină se revărsă peste Sfântă Fecioară şi toate puterile cereşti, căzându-i înainte, i se închinară.
Atunci Domnul o chemă pe Maica Lui: “Maria!”. Şi ea îi răspunse: “Iată-mă, Doamne!”. Domnul îi zise iar: “Nu te întrista, ci mai bine să se bucure şi să se înveselească sufletul tău! Fiindcă ai primit harul să poţi vedea slava care mi-a fost dăruită de Tatăl meu”.
Sfânta Maică a lui Dumnezeu îşi ridică atunci privirile şi văzu în El o slavă pe care gura omenească nu este în stare s-o rostească. Domnul a rămas lângă ea şi i-a zis: “Iată, din clipa aceasta trupul tău nepreţuit va locui, în paradis, iar sufletul tău sfânt, scăldat în lumină, în ceruri, printre comorile Tatălui meu, acolo unde domnesc pacea şi bucuria îngerilor”.
Maica Domnului a răspuns :
– “Pune mâna Ta dreaptă peste capul meu, Doamne, şi binecuvântează-mă!” Atunci Domnul întinse mâna Sa neîntinată şi o binecuvântă. Şi ea, apucându-i dreapta neîntinată, o sărută şi zise: “Mă închin înaintea acestei mâini care a făcut cerul şi pământul şi chem în ajutor numele Tău vrednic de multă laudă, Hristoase Dumnezeule, Împăratul veacurilor, singurul născut al Tatălui, şi te rog să o primeşti la Tine pe roaba Ta; Te rog pe Tine, care ai binevoit să Te naşti dintr-o biată femeie ca mine spre mântuirea neamului omenesc, prin lucrarea cea tainică. Ajută-l pe tot omul care se roagă sau numai rosteşte numele roabei Tale!”.
După ce a terminat de spus aceste cuvinte, apostolii se apropiară de picioarele ei şi ziseră:
– “Maică a Domnului, lasă lumii o binecuvântare căci în curând ai s-o părăseşti -, aşa cum ai binecuvântat-o şi ai înviat-o după ce pierise, născând din trupul tău Lumina lumii”. Iar Maica Domnului, prinzând a se ruga, zise: “Dumnezeule, care prin mare bunătatea Ta ai trimis din ceruri pe Fiul Tău Unul-Născut, ca să locuiască în bietul meu trup şi care ai binevoit să Te naşti dintr-o fiinţă sărmană ca mine, ai milă de lumea aceasta şi de tot sufletul care Te cheamă în ajutor!”.
Apoi se rugă iar, zicând: “Doamne, Împărat al cerurilor, Fiu al Dumnezeului Celui viu, primeşte pe oricine cheamă numele Tău, ca să fie slăvită naşterea Ta!. Doamne Isuse Cristoase, care eşti atotputernic în cer şi pe pământ, îndrept această rugăminte către Numele Tău sfânt: dacă undeva sau cândva este pomenit numele meu, sfinţeşte locul acela şi umple-i de slavă pe cei care Te slăvesc pe Tine prin numele meu! Primeşte-le lor toate darurile şi rugăciunile!”. Şi după ce s-a rugat ea în felul acesta, Domnul i-a zis: “Să se bucure şi să se înveselească inima ta! Căci ție ţi-au fost date toate darurile şi tot harul de la Tatăl meu din ceruri, de la Mine şi de la Duhul Sfânt. Sufletul care va chema numele tău în ajutor nu numai că nu se va căi, dar va găsi milă, mângâiere, sprijin şi bucurie, atât în veacul acesta, cât şi în cel viitor înaintea Tatălui Meu din ceruri”.
Domnul se întoarse apoi către Petru şi-i zise: “A sosit clipa să începi cântarea!”. Iar când Petru a început cântarea iar toate puterile cereşti au răspuns în cor “Aleluia”! Atunci chipul Maicii Domnului străluci mai tare decât lumina. Se ridică şi-i binecuvântă cu mâna ei pe apostoli. Şi toţi îl slăviră pe Dumnezeu. Iar Domnul, desfăcându-şi mâinile neîntinate, îi primi sufletul sfânt şi curat. Când sufletul ei curat a ieşit din trup, locul s-a umplut de o mireasmă plăcută şi de o lumină extraordinară. Iar din ceruri se auzea un glas zicând: “Fericită eşti tu între femei!”. Atunci Petru, eu, Ioan, Pavel şi Toma am alergat şi i-am îmbrăţişat picioarele slăvite, ca să ne sfinţim. Cei doisprezece apostoli i-au aşezat trupul cinstit şi sfânt într-un sicriu şi l-au luat cu ei.
Pe când o ridicau ei, un iudeu pe nume Iephonias, vânjos la trup, se repezi asupra sicriului. Un înger al Domnului îi reteză amândouă braţele din umeri, cu o sabie de foc, lăsându-le să atârne în aer, pe lângă sicriu. După această minune toţi iudeii care erau de faţă au început să strige: “Negreşit, un zeu adevărat s-a născut din tine, Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară, Maria!”. Însuşi Iephonias, fiind însufleţit de Petru să mărturisească despre minunile lui Dumnezeu, a strigat ridicându-se în picioare: “Sfintă Marie, care l-ai născut pe Hristos, Dumnezeul, miluieşte-mă!”. Atunci Petru s-a întors către el şi i-a zis: “În numele Celui născut din aceasta, să se lipească la loc braţele ce ţi-au fost smulse din trup!”. Şi îndată braţele care atârnau pe lângă sicriul stăpânei s-au întors şi s-au lipit de trupul lui Iephonias. Iar el a crezut şi l-a slăvit pe Hristos, Dumnezeu născut din Maria.
După săvârşirea minunii apostolii ridicară sicriul şi aşezară sfântul trup, într-un mormânt proaspăt făcut, aflat în Ghetsimani. Deîndată din sfântul mormânt al stăpânei noastre au început să iasă miresme neasemuit de plăcute. Trei zile la rând s-au auzit glasurile unor îngeri nevăzuţi, slăvindu-L pe Copilul ei, Hristos, Dumnezeul nostru. După trei zile glasurile au încetat. Câţi se aflau acolo au ştiut că trupul ei curat şi slăvit se strămutase în rai. După ce s-a strămutat ea acolo, ni s-au arătat Elizabeta, maica sfântului Ioan Botezătorul, Ana, maica stăpânei noastre, Avraam, Isaac, Iacob şi David. Toţi cântau “Aleluia” şi toate corurile sfinţilor se închinau în faţa rămăşiţelor sfinte ale Maicii Domnului. Apoi am văzut un nor luminos a cărui strălucire nu are asemănare. Miresme plăcute izvorau din locul acela în care se strămutase sfântul şi nepreţuitul ei trup şi un cântec de slavă pentru Cel născut din ea se revărsa.
Noi, apostolii, după ce am privit urcarea la cer a trupului ei sfânt, am lăudat pe Dumnezeu pentru că ne-a arătat minunile Sale în timpul ieșirii din această lume a Maicii Domnului nostru Isus Hristos. Să ne învrednicim cu toţii de rugăciunile şi mijlocirile ei, sub sfânta ei ocrotire, bunăvoinţă şi pază, atât în veacul acesta, cât şi în cel viitor, slăvindu-L deopotrivă, în orice clipă şi în orice loc, pe Fiul său Unul-Născut, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.
