De îndată ce te ridici din pat, cele cinci simțuri pornesc la lucru. Lumina soarelui care intră prin fereastra ta, textura moale a patului, ciripitul păsărelelor din grădină, mirosul micului dejun, apoi gustul său delicious… Toate aceste momente sunt produsul interacțiunii dintre mediul înconjurător, organele tale senzoriale și centrul de percepție din creierul tău.
Imaginează-ți că ești într-un cinematograf, la premiera unui film pe care-l aștepți de multă vreme. În mână, ții o cutie mare, plină cu floricele de porumb, care se simte rotundă și netedă. Simți mirosul de unt care se ridică din floricele de porumb. În gură, simți gustul untului sărat și de crocantele floriceler. În fața ochilor, vezi ecranul pe care este proiectat filmul și, de jur-împrejur auzi sunetele scenelor de acțiune din film. Toate cele cinci simțuri ale tale, vederea, auzul, atingerea, mirosul și gustul sunt implicate în experiența pe care tocmai ți-o imaginezi. Fiecare simț are caracteristicile sale unice, organele, funcțiile și zonele de percepție în cadrul creierului. Viața fără oricare dintre cele cinci simțuri cu care percepem universul ce ne înconjoară, nu ar fi la fel. Imaginează-ți acum că, în timp ce auzi zgomotele din film, se schimbă gustul floricelelor de porumb în alt gust. Să zicem de … zmeură. Ce-ți vine în minte ?
Cele cinci simțuri ale noastre par să funcționeze independent, ca cinci moduri distincte de a percepe lumea. În realitate, ele colaborează strâns unele cu celelalte pentru a permite minții tale să înțeleagă mai bine mediul înconjurător și să dea sens lumii pe care o experimentezi. Putem deveni conștienți de această colaborare în circumstanțe speciale. În unele cazuri, un sens îl poate influența în mod ascuns pe cel pe care îl considerăm dominant. Când informațiile vizuale se ciocnesc de cele provenite de la sunet, diafonia senzorială poate face ca ceea ce vedem să modifice ceea ce auzim. Când un simț dispare ca urmare a unui eveniment traumatic, un altul poate să-i ia locul. De exemplu, oamenii orbi își pot antrena auzul pentru a se orinta mai bine în spațiu. Cei care sunt atât orbi, cât și surzi pot face atingerea, de exemplu, să le fie de mare folos.
Pentru unii oameni însă, simțurile se ciocnesc dramatic pentru a forma o lume caleidoscopică în care puiul are gust de triunghiuri, o simfonie miroase a pâine coaptă sau cuvintele capătă culori precum roșu, verde sau violet.
Simțurile noastre trebuie să se întâlnească în mod regulat în creier pentru a-ți oferi impresii precise despre lume. Capacitatea noastră de a percepe emoțiile celorlalți se bazează pe combinații de indicii de la sunete, imagini și chiar mirosuri. Sistemele perceptuale, în special mirosul, se conectează cu centrii de memorie și emoții pentru a permite informațiilor senzoriale să declanșeze sentimente și amintiri și să fie încorporate în ele. Interconectarea simțurilor în sine oferă multă hrană pentru iluzii, invenții și artă.
Ești sinestezic ? Auzi imagini? Vezi sunete? Transformi culorile în mirosuri? Dă-ne un semn și hai să cercetăm asta împreună.