Felul în care privim viața, concepțiile pe care ni le-am format și credințele adânc înrădăcinate în mintea noastră sunt responsabile pentru cine suntem, pentru cum acționăm și pentru cum ne simțim. Deși emoțiile și comportamentele pe care noi le avem sunt evidente pentru noi, (le putem numi și recunoaște, în mare parte), ideile din spatele lor sunt mai puțin vizibile. Acestea funcționează ca o forță, invizibilă de cele mai multe ori, care este permanent acolo și ne controlează felul de a reacționa la diferite aspecte ale vieții. Putem recunoaște aceste credințe foarte ușor în discursul nostru interior urmărind cuvântul ,,trebuie”. Le formulăm astfel, ca și cum ar fi afirmații absolute care nu lasă loc de schimbare sau de alternative. Oare chiar trebuie? Sau să mizăm pe “ESTE NECESAR” ?
În acest articol vom explora cinci dintre aceste credințe iraționale, monologul interior specific fiecăreia, modul în care ne afectează negativ viața și o alternativă rațională și benefică pentru fiecare dintre acestea.
- Este o necesitate pentru mine să fiu iubit și aprobat de aproape toate persoanele semnificative pentru mine.
Această concepție despre viață se traduce în limbajul nostru interior: ,,Dacă X nu mă apreciază/aprobă/iubește înseamnă că sunt fără valoare. Nu suport acest lucru!”. Având această credință ne vom confrunta cu autoacceptare scăzută, stimă de sine scăzută sau chiar cu depresie sau anxietate. Atunci când dorim ca toți cei ale căror păreri contează pentru noi, să ne placă, să ne recunoască valoarea și să ne aprobe, ne vom confrunta cu o sursă nesfârșită de suferință. Poate fi vorba despre rude, prieteni, colegi de muncă, parteneri, prieteni sau simple cunoștințe. Indiferent cine sunt persoanele care contează pentru noi, valoarea noastră nu se măsoară raportându-ne la aprobarea lor. Nu putem fi pe placul tuturor și este irațional să încercăm să facem acest lucru pentru a ne simți bine cu noi înșine. Cu cât învățăm mai repede să ne ghidăm după propriile valori, cu atât ne va fi mai ușor să ne construim o imagine despre noi mai favorabilă, care să fie pe placul nostru mai întâi, înainte de a ne raporta la ceilalți.
Credință alternativă benefică: ,,Îmi place să fiu plăcut sau aprobat de majoritatea oamenilor care contează pentru mine, însă nu este un lucru necesar pentru echilibrul meu. Fapul că nu toată lumea mă place nu este un lucru groaznic și mă pot simți în continuare o persoană valoroasă. Nu este rezonabil să mă aștept ca toată lumea să mă aprobe, deoarece nu pot controla ce simt sau gândesc alți oameni.”
- Trebuie să fiu extrem de competent, să am un comportament corespunzător și să am succes în situațiile importante pentru a avea valoare.
Când avem această concepție despre noi, vom gândi că ,,Trebuie să fiu 100% competent în toate ariile importante din viața mea. Dacă acest lucru nu se întâmplă, nu mai am nicio valoare și merit să fiu aspru criticat.”. Această credință, la fel ca cea explicată anterior, duce la stimă de sine și autoacceptare scăzută, anxietate și depresie. Pe lângă aceste efecte negative, procrastinarea și perfecționismul pot apărea în urma acestui mod de a gândi. Să considerăm că putem fi perfecți în ceva este deja destul de irațional, așa că nu mai are rost să explicăm cât de absurd este să credem că putem fi 100% competenți în toate ariile importante ale vieții. Să punem povara perfecțiunii pe umerii noștri este o presiune extrem de mare, care poate provoca o stare continuă de stres, oboseală și nemulțumire. Acceptarea limitărilor umane, privite cu compasiune și folosite în mod înțelept ne poate ajuta să facem cu adevărat progrese în domeniile importante pentru noi.
Credință alternativă benefică: „Sunt o persoană imperfectă, care poate face greșeli. Am atât puncte forte cât și limite și pot munci pentru a deveni din ce în ce mai bun dacă le identific și le înțeleg. Greșelile și dificultățile sunt căi de a învăța și a crește în această viață.”
- Lumea trebuie să fie corectă!
Această credință dăunătoare duce la un discurs interior ce poate suna cam așa: ,,Toți trebuie să fie corecți! Lumea trebuie să se comporte corect și frumos. Dacă acest lucru nu se întâmplă atunci totul este rău, infam, imoral și groaznic, iar cei care se comportă greșit merită să fie învinovățiți și pedepsiți aspru pentru asta.”.
Atunci când ne agățăm cu putere de propriile definiții ale conceptelor de corectitudine și dreptate și dorim ca toți ceilalți să se supună percepției noastre, vom trăi permanent în luptă cu toată lumea. Astfel, când vedem ceva care nu corespunde cu standardele noastre de moralitate vom deveni furioși. Când ceva nu se va supune dreptății proprii vom avea tendința dăunătoare de a face dreptate cu mâinile noastre și vom simți dorința de a ne răzbuna. Această credință dăunătoare despre lume este o sabie cu două tăișuri. Când condamnăm pe cineva să urmeze o anumită conduită impusă de noi, ne condamnăm și pe noi să fim la fel de stricți cu noi înșine. Putem experimenta astfel un stres major de a fi mereu corecți și drepți și vom avea tendința să ne auto-condamnăm pentru că nu putem fi perfecți. Corectitudinea și dreptatea sunt niște concepte care au semnificații diferite pentru fiecare dintre noi. Este important să ne respectăm propriile valori, însă, atunci când acestea sunt impuse și celorlalți încep să ne afecteze relațiile și bunăstarea, iar viziunea despre lume prinde o nuanță sumbră și lipsită de speranță.
Credință alternativă benefică: ,,Prefer ca ceilalți să fie corecți, însă, atunci când acest lucru nu ne întâmplă înțeleg că fiecare om este diferit. Trăiesc după propriile mele valori și îi las pe ceilalți să se comporte conform credințelor lor.”.
- Nu pot face nimic în legătură cu anxietatea, furia, depresia sau nefericirea mea pentru că emoțiile mele sunt cauzate de ceea ce mi se întâmplă.
Credința că exteriorul nostru este cauza principală a emoțiilor noastre este irațională. Acest fel de a privi lumea ne face să fim victimele condițiilor exterioare și să simțim permanent că nu putem controla viața noastră interioară. Astfel, ajungem să simțim nefericire, agitație emoțională, frică și panică, stări ce rezultă din emoții și comportamente pe care, aparent, nu le putem controla. Realitatea este că, ceea ce gândim noi despre condițiile exterioare este cauza emoțiilor pe care le simțim. Felul în care interpretăm noi realitatea creează și răspunsul emoțional la aceasta.
Credința alternativă benefică: ,,Ceea ce îmi spun mie însumi despre situații și evenimente îmi cauzează în principal emoțiile. Sunt stăpânul felului în care mă raportez la lume și am control absolut asupra emoțiilor mele. Aleg permanent ce gândesc și ce simt ca răspuns la viziunea mea despre lume.”.
- Este mai ușor să evit și să amân să mă confrunt cu dificultățile și responsabilitățile vieții decât să le înfrunt.
Acest mod de reportare ne face să simțim că frustrarea generată de dificultăți este de nesuportat și, pentru a nu ne confrunta cu aceasta, alegem să fugim la nesfârșit de responsabilități, situații neplăcute sau obstacole. Printre aceste situații dificile se poate număra: abordarea unui vecin gălăgios, cererea unei măriri de salariu, adresarea unei nemulțumiri la serviciu, schimbarea unui produs defect și multe alte situații asemănătoare. Oricare ar fi situația dificilă, amânarea ei nu ne provoacă mai mult confort, ci mai mult timp de stres până ne luăm inima în dinți și o soluționăm. Cu cât așteptăm mai mult, micile probleme se transformă în probleme mari, ne vom simți copleșiți, iar anxietatea noastră va crește. Acceptarea dificultăților ca fiind parte integrată a experienței și tratarea lor ca pe niște oportunități de creștere este esențială pentru a schimba acest fel de abordare a obstacolelor, pentru a ne crește încrederea în forțele proprii și pentru a simți că avem mai mult control asupra vieții noastre.
Credință alternativă benefică: ,,Poate fi incomod să mă confrunt cu dificultăți, însă, acest lucru este o parte a vieții. Pot să suport să mă confrunt cu problemele pe care le întâmpin, pentru că sunt capabil să fac față provocărilor.”
Gânduri de final
Să identificăm percepțiile eronate pe care le avem despre lume este un pas esențial în îmbunătățirea vieții, în general. Avem puterea și chiar responsabilitatea să chestionăm fiecare credință pe care o avem pentru a nu o lăsa să ne consume și pentru a nu o transmite mai departe. Un discurs interior prietenos, lipsit de judecată și plin de autocompasiune poate face minuni chiar și cu cele mai adânci credințe limitative pe care le-am integrat de-a lungul vieții.
În următorul articol vom prezenta alte cinci credințe care contribuie la nefericirea noastră.
Bibliografie:
Clark, L. (2001). SOS help for emotions: Managing anxiety, anger, and depression. SOS Programs & Parents Pres.
Bună!
Felicitări Iulia pentru articolele tale minunate,se simte amprenta benefică a maestrului tău!
Mulțumesc mult! 💗