Liniștită și relaxantă, inducând un somn odihnitor, terapia cranio-sacrală a fost etichetată drept una extrem de misterioasă, care are ca scop îmbunătățirea capacităților de vindecare ale organismului.
Experții în terapia cranio-sacrală ne spun că acționează asupra unui fenomen care stă la baza fiziologiei umane: pulsul de energie care curge între cap și bazin. Acest puls energetic, denumit și ritm cranio-sacral, se transmite prin lichidul cefalo-rahidian care înconjoară creierul și măduva spinării și este la fel de important și măsurabil precum respirația și ritmul cardiac.Așa cum un cardiolog încearcă să îmbunătățească sistemul cardiovascular, un practicant al TCS evaluează și optimizează pulsul ritmului cranio-sacral. De ce este important acest lucru? Prin fluidul cefalo-rahidian se desfășoară un puls care străbate întregul sistem cranio-sacral, comparabil cu un val provocat de o maree, dacă vreți, de la craniu, respectiv creier, prin măduva spinării, până la bazin, în zona pelviană. Cu un ciclu de aproximativ șase până la zece ori pe minut, acest puls provoacă mișcări minuscule ale oaselor craniului și poate fi comparat de asemenea cu un sistem hidraulic, dacă observăm cu atenție cum funcționează împreună toate componentele pentru a regla presiunea acestor fluide asupra creierului. Practicanții acestui gen de terapie spun că trebuie să existe o circulație optimă, mai exact spus constantă a fluidului cefalo-rahidian. Când acest lichid lubrifiant își pierde din diferite motive mobilitatea și nu mai alunecă, nu mai pulsează liber și regulat între creier și pelvis, încep simptomele. O astfel de situație determină terminațiile nervoase să își modifice percepția și semnalele, deci poate afecta negativ întreaga noastră stare de sănătate. Terapia cranio-sacrală ajută organismul să restabilească un val neobstrucționat, un puls regulat, care va duce automat la eliminarea simptomelor de tot felul.
Controverse în jurul TCS
Această terapie alternativă a fost dezvoltată în anii 70 de către John Upledger, un medic american specialist în osteopatie, care a consacrat-o ca pe o formă de osteopatie craniană. TCS are mulți adepți și este folosită în tratarea mai multor afecțiuni, însă a primit și primește și multe critici. Lumea medicală este împărțită în două. Medici care cred în eficiența acestei terapii și medici care consider TCS drept o soluție la o problemă inexistentă. Cum așa? Vom trece imediat în revistă argumentele pro și contra acestei terapii și vom descrie de asemenea și cum decurge o ședință în cadrul TCS. Potrivit Institutului american care poartă numele fondatorului, TCS, spre deosebire de alte terapii manuale subtile, folosește o atingere delicată, sub 5 grame, pentru a regla pulsul în sistemul cranio-sacral și a îmbunătăți funcționarea sistemului nervos central. Medicii acestui susțin că această atingere ușoară afectează presiunea și circulația lichidului cefalorahidian, restabilind regularitatea naturală a pulsului acestui lichid. Adversarii TCS spun dimpotrivă, că o asemenea atingere delicată nu poate influența pulsul acestui fluid și, mai mult, că, s-a dovedit științific că respirația este pompa acestui puls dar și că, lichidul cefalo-rahidian nu stagnează semnificativ între creier și pelvis astfel încât să provoase dereglări ale sistemului nervos central. Cu alte cuvinte, TCS ar fi o soluție la o problemă care nu există, susțin medicii care nu cred în beneficiile acestui gen de terapie, dar nici n-o contestă cu toată fermitatea, motivând că atunci când TCS a dat rezultate incredibile, acest fapt ar fi explicabil prin manifestarea fenomenului PLACEBO.
Ce spun terapeuții ?
Practicienii TCS, își apără metoda de tratament, devenită din ce în ce mai populară și acceptată de unele case de asigurări medicale din Occident, spunând că scepticii ignoră un aspect extrem de important, care, într-adevăr nu poate fi demonstrat deocamdată științific: un terapeut practicant al terapiei cranio-sacrale manipulează și energetic pulsul lichidului cefalo-rahidian, nu doar fizic. TCS este de asemenea și o terapie șamanist-meditativă. În fața unui asemenea argument este destul de greu să faci comentarii, ce-i drept. Asta, bineînțeles dacă te numeri printre cei care gândesc și în termeni de energie, așa cum îndemna marele Einstein. Același institut Upledger susține că, deși TCS poate fi efectuată ca tratament independent, cei mai mulți practicanți o utilizează împreună cu terapii medicale convenționale sau alte terapii alternative. TCS a fost utilizată cu succes pentru a trata o varietate de afecțiuni atât fizice cât și psihice, printre care se numără: boala Alzheimer, autismul, durerile de spate, leziunile cerebrale, tulburări ale sistemului nervos central, oboseala cronica. demența, comoția, fibromialgia, colica, dificultățile de învățare, dificultățile de vorbire, migrenele, durerile de gât, tulburarea de stres post-traumatic, scolioza, leziuni ale măduvei spinării, epilepsia, scleroza multiplă și chiar diferite forme de cancer, după unii practicieni.
Cum se desfășoară TCS?
Acțiunea terapiei cranio-sacrale este atât de blândă și ușoară, încât este cel mai bun exemplu al așa-numitelor terapii manuale „subtile”, care pretind că reușesc să producă beneficii profunde pentru sănătate, printr-o manipulare minoră și sigură. Dar haideți să vedem ce se întâmplă în timpul unei sesiuni de TCS? Un terapeut expert în terapia cranio-sacrală pretinde că nu are nevoie ca pacientul să îi spună care sunt problemele cu care se confruntă. El preferă să rămână deschis limbajului propriu al corpului. Terapeutul vă va cere să vă întindeți pe o masă de masaj. Ținând mâinile în liniște pe craniu și pe bazin, terapeutul evaluează energetic ritmul pulsului transmis prin lichidul cefalo-rahidian. Acest lucru în sine poate crea o schimbare a energiei. Mâinile terapeutului devin conștiente de locurile de-a lungul coloanei în care energia este blocată. Nu sunt utilizate instrumente sau dispozitive. O sesiune de TCS durează între 45 și 60 de minute, clienții și terapeuții lucrează strâns împreună. Pacientul simte o liniște și o pace profundă și de cele mai multe ori adoarme. Întreaga idee este că terapeutul lucrează cu blândețe și subtilitate, așa încât organismul să-și poată face vindecarea și ajustările necesare. Vindecarea are loc prin intermediul mecanismului de corecție cunoscut sub numele de punctul de liniște, liniștea spontană dintre valurile pulsului energetic care se manifestă în lichidul cefalo-rahidian. Există o pauză naturală în ritmul acestui puls. În timp ce terapeutul sincronizează și optimizează undele valului, apar aceste puncte statice, care sunt ca suspinele. Le veți simți ca pe niște momente de relaxare profundă în care vă eliberați de toate energiile negative acumulate și reveniți la voi înșivă.
“Există o dimensiune spirituală unică și incontestabilă în această practică. Unda cranio-sacrală nu este doar un fenomen fizic, este de asemenea și un fenomen spiritual. În mișcările minuscule ale sistemului, între acele puncte statice, se află conștiința. Înțelepciunea și inteligența noastră interioară știe ce este greșit, de ce este greșit și cum să corectăm această greșeală. Corpul îi spune terapeutului ce trebuie făcut” susțin specialiștii Insitutului American Upledger.
EXPLICAȚII DE BUN-SIMȚ
Dacă până acum vi s-a părut că aș fi un partizan al terapiei cranio-sacrale, ei bine, cu riscul că s-ar putea supăra puzderia de specialiști, care se întrec în a-și consemna pe cărțile de vizită că practică și acest gen de terapie alternativă, trebuie să vă spun că ideea conform căreia terapia cranio-sacrală ar influența circulația lichidului cefalorahidian și ar avea efecte terapeutice asupra sistemului nervos central, este derivată dintr-un mit mult mai popular. Și anume, mitul susținut de maseuri, conform cărora, masajul influențează semnificativ circulația sângelui. Acest fapt este contrazis de știință. Deși, probabil, masajul stimulează uneori modest circulația în anumite moduri, dovezile științifice arată că un astfel de stimul este prea puțin important. Exercițiile fizice ușoare, în schimb, sunt în mod clar un stimulent mult mai puternic al circulației. Stimularea circulației de toate tipurile este un concept comun în medicina alternativă, adesea susținut de practicanții acesteia, dar niciodată validat științific. În măsura în care ar putea fi adevărat în anumite contexte, probabil că puterea stimulului nu este una foarte importantă. În argumentele contra, prezentate de sceptici, nu am găsit foarte multă fermitate. Ca să nu mai vorbim că niciun argument nu îndrăznește să combată aspectul energetic al TCS. Scepticii nu pot concepe termenul de energie în accepțiunea sa spirituală.
Atingerea este secretul.
Care să fie adevărul în legătură cu această terapie? Atingerea și atenția personală concentrată în cadrul TCS pot fi foarte profunde din punct de vedere psihologic și chiar biologic. Mamiferele necesită atingere pentru dezvoltarea normală și nu exagerăm deloc când afirmăm acest adevăr. Toate terapiile tactile subtile se bazează de fapt pe recompensa senzorială, așazisul răspuns senzorial meridian autonom (RSMA). Răspunsul sensorial meridian autonom este acea înroșire de euforie și furnicături din jurul capului și gâtului. Este declanșat de lucruri precum atenția, o voce blândă, acțiuni liniștite și repetitive și o stimulare tactilă interesantă și blândă (în special în jurul capului). RĂSPUNSUL SENZORIAL MERIDIAN AUTONOM nu este deocamdată prea bine înțeles de neuroștiințe în ansamblul lor. Acest tip de răspuns este probabil o recompensă senzorială pentru comportamentul de afecțiune și îngrijire, așa cum orgasmul este un stimulent evolutiv pentru reproducere. O ședință de terapie cranio-sacrală pare un ritual perfect generator de RĂSPUNS SENZORIAL MERIDIAN AUTONOM sau o simulare de îngrijire dacă vreți, adaptată perfect pentru a produce un asemenea răspuns. Acest tip de răspuns care se produce în timpul unei ședințe de terapie cranio-sacrală a făcut de multe ori minuni. Aceste minuni însă, nu se explică prin narațiunea despre influențarea pulsului lichidului cefalo-rahidian, deși această narațiune joacă un rol important, întrucât acționează asupra minții pacientului, caruia îi întărește credința în efectul terapeutic, generând la urma-urmei un efect PLACEBO vindecător, direct proportional cu credința pacientului în terapia cranio-sacrală. Căci ce altceva decât efectul unei credințe puternice prezentă în mintea unui pacient, definește efectul PLACEBO și rezolvă problema?
Pentru detalii vă invit să articolul nostru despre fenomenul PLACEBO, fenomen care, deși nu are nicio explicație științifică, este folosit chiar de oamenii de știință în procedurile de testare a medicamentelor noi. Dacă oamenii de știință și cu precădere psihologii, cred în existența fenomenului PLACEBO, în explicarea căruia nu putem să nu folosim termeni precum puterea minții, forțe vindecătoare, energie sau credință pură, oare de ce ne ferim să explicăm terapia cranio-sacrală, ca pe o metodă excelentă de păcălire a minții, pentru a nu se opune acțiunilor subtile ale forțelor vindecătoare dinăuntrul nostru și-i tot conferim acestei terapii o aură mistică? Mai mult, punem la zid și acordăm titlul de PSEUDOTERAPIE acestor atingeri blânde și nevinovate, ce pot declanșa acțiunea vindecătoare a unor forțe pe care nu le putem percepe cu ajutorul celor 5 simțuri.
Un cuvânt de încheiere
Dragii mei, nu denumirea acestui tip de terapie alternativă, nu tehnicile folosite de terapeuții cranio-sacrali și nici poveștile cu influențarea circulației lichidului cefalo-rahidian, nu sunt responsabile pentru vindecare. Credința pacientului declanșează forțele vindecătoare. Atingerile sunt doar condiții necesare, ancore de credință. Dacă ați încercat acest gen de terapie, vă invit să ne împărtășiți experiențele voastre în comentarii. Dacă nu ați încercat și veți intenționa la un moment dat să participați la o ședință de terapie cranio-sacrală, țineți minte că un singur lucru este cert: RĂU NU FACE ! Din același registru face parte și terapia prin îmbrățișare. Pe curând și fie să aveți parte de multă înțelepciune, energie pozitivă și cât mai multe atingeri blânde !