Ai observat vreodată cum, cu cât alergi mai mult după ceva, cu atât mai mult pare să-ți scape printre degete? Este ca și cum ai încerca să prinzi un fluture – cu cât încerci mai mult să îl prinzi, cu atât mai mult se îndepărtează. Ei bine, același principiu se aplică și în viață. Universul are un mod inedit de a ne oferi ceea ce ne dorim cu adevărat atunci când ne așteptăm cel mai puțin. Așadar, în loc să te chinui și să te zbați constant, de ce să nu te relaxezi și să ai încredere că totul se desfășoară exact așa cum trebuie?
Mitul efortului
Am fost condiționați să credem că succesul și fericirea se obțin prin muncă grea și efort continuu. Datorită istoriei noastre recente, s-a înrădăcinat în subconștientul colectiv acest mit al efortului. Ni s-a vândut ideea că trebuie să muncim și să dovedim că merităm înainte de a ne bucura de viață. Privește în jurul tău pentru a te convinge că lucrurile nu stau chiar așa. Crezi că un copac trebuie să se chinuie pentru a se bucura de razele soarelui? Crezi că un urs muncește din greu pentru a trăi în armonie? Secretul constă în a te preda, nu în a lupta. Viața nu este un câmp de luptă ce trebuie cucerit, ci seamănă mai mult cu o melodie pe care alegi singur cum vrei să dansezi. Tu alegi dacă te oprești să asculți ritmul și îți lași corpul să se miște cum simte sau dansezi într-un ritm haotic așteptând să se schimbe melodia de la sine.
Aici și acum
Într-o lume în care trăim în ritm alert, suntem în mod constant bombardați cu mesaje care ne spun să alergăm după următorul lucru important. Este posibil să fii prins în această iluzie dar ar fi util să te întrebi unde vei ajunge dacă continui să alergi împreună cu mulțimea. Ei știu măcar încotro se îndreaptă? Cheia împlinirii se află chiar aici, chiar acum. Atunci când încetăm să ne mai fixăm pe viitor și îmbrățișăm pe deplin momentul prezent, ne deschidem către o lume de posibilități. Așadar, ia-ți un moment pentru a privi în jurul tău, simte căldura soarelui pe pielea ta și apreciază frumusețea care te înconjoară. Aici este locul unde se află toate motivele fericirii tale.
Controlul – iluzia unui confort închipuit
Vrem să controlăm totul pentru a ne crea iluzia că putem prezice ceea ce se va întâmpla și că știm ce să facem în orice situație. Este foarte atrăgătoare această iluzie pentru că promite că ne salvează din probabilitatea de a suferi sau de a simți orice altă emoție inconfortabilă. Astfel cădem în obsesia de a controla totul și nu observăm că suferim mai mult în acest proces decât dacă am lăsa lucrurile să se întâmple în propriul ritm. Adevărul este că, cu cât încercăm mai mult să dirijăm fiecare aspect al vieții noastre, cu atât mai mult creăm rezistență. Este ca și cum ai încerca să înoți împotriva curentului – epuizant și inutil. Așadar, de ce să nu slăbești strânsoarea și să lași Universul să preia cârma? Când încerci să controlezi ceea ce se întâmplă pentru a obține un rezultat pe care tu îl dorești, ceea ce transmiți este că nu ai acel lucru. Acționezi din lipsă, nu din abundență. Când renunți la control este momentul în care dai voie lucrurilor să se întâmple în momentul cel mai bun și prin mijloacele cele mai potrivite. Este nevoie de un strop de încredere pentru ca Universul să-ți ofere un ocean de binecuvântări la schimb.
Necunoscutul
Când devenim obsedați de certitudine și siguranță, uităm adesea cât de frumos poate fi necunoscutul. Poate că în mister se află adevărata magie. Necunoscutul este adesea descris ca fiind un tărâm periculos, întunecat și rece dar uităm că și binecuvântările pe care le avem acum în viața noastră au făcut parte tot din „înfricoșătorul necunoscut” la un moment dat. Atunci când ne eliberăm de nevoia de predictibilitate și îmbrățișăm incertitudinea vieții, ne deschidem către o lume cu potențial infinit. Așadar, în loc să te agăți de siguranța țărmului, de ce să nu pleci în apele vaste și neexplorate ale necunoscutului? Cine știe ce comori te așteaptă la orizont?
Gânduri de încheiere
În concluzie, cheia nu stă în a te strădui și a te lupta, ci în a te preda și a avea încredere. Atunci când renunțăm la nevoia noastră de a controla și îmbrățișăm fluxul vieții, miracolele încep să se desfășoare în moduri pe care nu ni le-am fi putut imagina niciodată. Așadar, respiră adânc, eliberează-te și permite Universului să te ghideze spre cel mai înalt scop al tău. Nu uita, atunci când încetezi să mai încerci obții ceva, îți vei da seama că deja ai totul!
Recunoștință Universului pentru Daruri.
Recunoștință Universului pentru tot ce primim, și pentru ceia ce suntem azi!🙏
Citesc. Privesc dincolo de cuvinte. Două tablouri stau față în față. Unul este… viața mea, cu reguli, principii, tipare primite de-a lungul vremurilor, condiționări, competiții, aprecieri la adresa timpului, grijă preschimbată în îngrijorare, iar celălalt este… viața (aceeași) pe Tărâmul Posibilităților. Între ele, echidistant, sunt Eu, trăitor-spectator. Și vocea de nicăieri venită îmi traduce imaginea. Ambele coexistă în același spațiu-timp, dar tu le poți vedea pe rând, în succesiune, unul după celălalt. Este nevoie să alegi. Principiul funcțional este “ori, ori”. Sunt conștientă de toate învățăturile deprinse, devenite cunoaștere. Aleg să aleg. Imaginea lui Sisif se conturează discret și ea. Povestea lui e veche, dar vine până în acest Acum. Rețin mesajul de a găsi sens și a trăi bucuria călătoriei, permițându-i misterului să locuiască în ființa mea.
P. S.
Îmi permit să zâmbesc citind titlul eseului. Dincolo de năstrușnicia combinației lexicale, este o bucurie a aducerii aminte (astfel, apreciez favorabil faptul de a fi trăitor în două secole): filmul de comedie francez, cu același titlu, având-o pe Annie Girardot în rolul principal.
Mulțumesc, SMZ! pentru fiecare postare, pentru acordurile muzicale, pentru cursuri și tot ceea ce faci, pentru acest cadru colocvial de întâlnire a celor ce vor să (se) cunoască.