Se mai îndoiește cineva dintre voi de faptul că atragem în viața noastră exact ceea ce gândim? Sunt convins că nu. Numai că este necesar să facem o precizare. Nu ceea ce vrem atragem, ci ceea ce înzestrăm cu valoare de adevăr din ceea ce gândim. De aceea este necesar să ne tratăm cu atenție și credință, gândurile, dorința și voința. Cererile adresate Universului nu sunt făcute eficient dacă nu există un raport între faza conştientă şi cea subconştientă a minții celui ce cere. Acest raport se stabilește prin imaginaţie şi credinţă. Nu avem alte instrumente la îndemână.
Omul cu imaginație puternică și controlată, nu are nevoie în mentalul său de constrângerile logicii.
Singura constrângere de care ascultă omul cu imaginație este instinctul misterios care-l învaţă să elimine din lumea sa interioară toate stările mentale, în afara celei care conturează dorința împlinită. Imaginaţia şi credinţa sunt singurele abilităţi ale minţii necesare pentru a crea condiţii concrete de manifestare a dorințelor noastre. Credinţa necesară pentru a manifesta este o credinţă pur subiectivă şi este posibilă doar prin stoparea opoziţiei active din partea minţii conștiente. V-ați întrebat vreodată de ce depinde împlinirea dorințelor? Răspunsul pe care-l căutați este: de abilitatea fiecăruia de a simţi şi accepta cu valoare de adevăr lucrurile pe care cele simţuri obiective le neagă cu vehemență. Nu voinţa puternică este cea care materializează; nu “EU VREAU”, ci gândirea clară şi sentimentul de adevăr în care ne învăluim dorințele. Când credința şi voinţa sunt în conflict, invariabil, crezul câştigă. Vă spun ceva vorbele astea? De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Acceptarea finalului prin utilizarea forței imaginației determină mijloacele de manifestare a dorințelor. Şi nici cea mai înţeleaptă cugetare nu ar putea născoci mijloace mai eficiente decât cele care sunt determinate de acceptarea finalului.
Vrei un exemplu de imagerie controlată pentru manifestarea dorințelor?
Vorbeşte mental cu prietenii tăi despre dorințele tale împlinite, ca şi când, pentru ei, ar fi deja realizate. Imaginează-ți prietenii cum te felicită pentru realizarile tale. Imaginaţia este începutul procesului de materializare a tot ceea ce dorim să prindă formă. Substanța însă, din care ele sunt formate dorințele dorințele noastre se numește credință. Răsplata credinței noastre o reprezintă materializarea obiectelor sau stărilor în care am crezut, pe când ni le-am imaginat. Prin imaginaţie, ceea ce există latent sau este adormit în adâncul conştienţei se trezeşte şi începe să capete formă.
Vindecările atribuite influenţei anumitor medicamente, moaşte, icoane sau locuri sunt de fapt efectele imaginaţiei şi credinţei.
Puterea tămăduitoare nu este în spiritul care se află în moaște, icoane și altele asemenea, ci în spiritul în care ele sunt acceptate de cel ce crede. Nu icoanele fac minuni, ci credința celui ce acceptă minunile cu valoare de adevăr. Nimic din lucrurile aflate în lumea noastră exterioară nu ar avea putere asupra noastră, dacă cei ce cred nu le-ar investi prin credința lor cu o astfel de putere. Mintea subiectivă este complet controlată de sugestie, deci, fie că obiectul credinţei tale este adevărat fie că este fals, vei obţine aceleaşi rezultate. Nu e nimic şubred în teoria medicală sau în susţinerea preoţimii faţă de moaştele şi locurile lor sfinte. Subconștientul pacientului sau credinciosului acceptă sugestia de sănătate condiţionată de în asemenea stări şi purcede la a genera sănătate. De unde și vorba: “fiecăruia după credința lui”.
Aşteptarea cu credință a vindecării face exact ceea ce nici un tratament medical nu poate reuşi.
La fel se întâmplă și în cazul materializării lui A AVEA, lui A FI sau A DEVENI. Mulţi dintre noi, fie din prea puţină sensibilitate fie din prea mult intelect, (ambele nefiind altceva decât pietre de poticnire în calea procesului de materializare a dorințelor), nu putem crede ceea ce simţurile noastre neagă. A ne forţa să credem ar duce la o şi mai mare necredință. Pentru a evita astfel de contra-sugestii, operatorul în cadrul unui de materializare a dorinței sau pacientul în cadrul unui proces de vindecare, ar trebui să nu fie conştienți în mod obiectiv de sugestiile care li se fac. Cea mai eficientă metodă de vindecare sau de influenţare a comportamentului celorlalţi constă în ceea ce este cunoscut drept „tratamentul tăcut sau absent”. De ce? Pentru că, atunci când subiectul nu-şi dă seama, concret, de sugestia care i se transmite, nu există posibilitatea ca el să-şi formeze o credinţă antagonistă, sau, mai simplu spus, ca mintea sa conștientă să se opună.
Nu este necesar ca cel căruia i se sugerează, să ştie, concret, că i se face ceva.
Din ce se ştie despre procesele subiective şi obiective ale raţionării, este mai bine ca cel sugestionat să nu cunoască obiectiv ceea ce i se face. Cu cât se ţine mai mult mintea conștientă în ignoranţă completă în privinţa sugestiei, cu atât îşi va îndeplini mai bine funcţiile mintea subconștientă. Cel sugestionat acceptă subconştient sugestia şi crede că el a iniţiat-o, dovedind adevărul dictonului maestrului Spinoza, conform căruia nu cunoaştem cauzele care ne determină acţiunile. Mintea subconştientă este conductorul universal pe care îl modificăm prin gândurile şi sentimentele noastre. Stările vizibile sunt fie efecte ale vibraţiilor subconştiente din interiorul tău, fie cauze ale vibraţiilor corespondente dinăuntrul tău.
Un om care stăpânește procesul de materializare nu permite niciodată sugestiilor să fie cauze, dacă nu trezesc în el stările de conştienţă pe care și le dorește.
Cunoscând legea reversibilităţii, omul disciplinat îşi transformă lumea imaginând şi simţind numai ceea ce își dorește să materializeze. El nu lasă imaginația să zboare necontrolat prin lumea sa mentală. Ce-i ce-o fac își folosesc imaginația cu nechibzuință, adică risipesc energiele antrenate de cea mai mare forță creatoare a universului, în loc să le canalizeze. Omul trezit, conștient și disciplinat știe că manifestarea este mântuitorul lumii. Mântuitorul bolnavului este sănătatea, al celui flămând este mâncarea și al celui însetat apa. Acesta este marele adevăr alături de care ar trebuie să pășim la braț, asumându-ne sentimentul dorinței împlinite. Așa cum am arătat în prima parte, grație legii reversibilităţii, energia sau sentimentul trezit se transformă pe sine în starea imaginată și dorința devine realitate în viața noastră.
Un cuvânt de încheiere
Pe curând și nu uitați că, dacă un eveniment fizic poate produce o stare psihologică, atunci și o stare psihologică poate produce un eveniment fizic. Dacă efectul (a) poate fi produs de cauza (b), atunci, şi invers, efectul (b) poate fi produs de cauza (a). Așa că îndrăzniți așadar să fiți înțelepți și credeți în visurile și viziunile voastre! Lăsați-le să se întâmple, contopind dorințele, gândurile și emoțiile în credința că visurile voastre vor deveni realitate.
