BENEFICIILE TERAPIEI OGLINZILOR

Această metodă se concentrează pe modul în care viziunea sau judecata negativă a unui părinte abuziv din punct de vedere emoțional definește imaginea de sine a unui copil; pe modul în care neglijarea îl face pe copil să se simtă lipsit de valoare și neiubit; și pe modul în care sufocarea emoțională îl face pe copil să nu poată stabili un sine independent, autonom, separat de părinții săi.

Prin parcurgerea workshopului nostru “TERAPIA OGLINZILOR” (click AICI pentru înscriere), cu ajutorul exercițiilor pe care le vom împărtăși, aveți ocazia să respingeți definitiv imaginile distorsionate pe care le-ați primit de la părinții abuzivi sau neglijenți din punct de vedere emoțional. Aveți ocazia să înlocuiți aceste imagini distorsionate cu o reflectare mai exactă a ceea ce sunteți cu adevărat.

TERAPIA OGLINZILOR presupune 2 procese distincte:

• Distrugerea oglinzii parentale și
• Crearea unei noi oglinzi.

Profitați de această oportunitate. Cu răbdare și perseverență, dar, mai ales cu credință în forțele voastre interioare și în Sinele vostru Superior, puteți inversa efectele daunelor reversibile cauzate de părinți abuzivi sau neglijenți, puteți recăpăta sentimentul de bunătate, putere și înțelepciune și accesul la toate darurile divine ascunse în tine, drepturile tale din naștere.

Adevărurile psihologice pe care se bazează terapia oglinzilor:

1. Problemele legate de o stimă de sine scăzută și de o imagine corporală proastă sunt adesea cauzate de mesajele negative transmise de părinți prin abuz emoțional, neglijare sau sufocare.
2. Singura alternativă reală la autocritică este cunoașterea adevărului despre cine ești. Dacă ai o convingere profundă că ești lipsit de valoare, trebuie să descoperi de unde provine această convingere și de ce crezi cu tărie că este adevărată
3. Persoanele care au experimentat abuzul sau neglijarea au tendința de a rămâne legate de părinții lor din dorința disperată de a obține ceea ce nu au primit în copilărie.
4. Abuzul emoțional al părinților creează un judecător intern negativ – criticul interior patologic. Supraviețuitorii abuzului emoțional sau ai neglijenței adesea nu își dezvoltă o imagine clară și nedistorsionată despre ei înșiși. Ținând un Jurnal oglindă, creând un autoportret în cuvinte și realizând diverse alte activități, supraviețuitorii pot obține o imagine mai clară despre ei înșiși – ceea ce le place și ceea ce nu le place, precum și valorile, obiectivele și visele lor.
5. Părinții își proiectează propriile probleme nerezolvate asupra copiilor lor. Pentru a se vindeca de daunele pe care le provoacă, copiii adulți trebuie să respingă oglinda distorsionată pe care părinții lor o pun asupra lor și să creeze o nouă oglindă care să reflecte mai exact cine sunt ei de fapt.
6. Persoanele care au fost abuzate emoțional sau neglijate în copilărie tind să fie “amorțite” de emoțiile lor, să se simtă depășite de acestea sau să se simtă copleșite atunci când emoțiile se acumulează.
7. Încă din copilărie, copiii au nevoie de o oglindire pozitivă și empatică din partea părinților lor pentru a ști că au valoare. Atunci când un copil este tratat cu empatie, adică atunci când părinții răspund cu sensibilitate la gândurile și sentimentele copilului, copilul învață că este demn de iubire și că are valoare. Empatia și compasiunea sa pentru sine cresc pe măsură ce oglindește în interior ceea ce lumea exterioară i-a dezvăluit despre valoarea sa. Dacă, pe de altă parte, copilului nu i se oferă această oglindire empatică, el nu se simte iubit și nu este capabil să simtă compasiune față de sine.
8. Adulții care au fost abuzați sau privați emoțional au nevoie să creeze o “mamă” internă care să le ofere hrană și să răspundă la nevoile lor, precum și un “tată” intern sigur și puternic, pentru a-și asigura ceea ce au pierdut în copilărie. Acest lucru implică învățarea abilităților de hrănire și a modului de a stabili limite eficiente.
9. Dacă nevoile și sentimentele unui copil sunt în mod continuu ignorate sau desconsiderate, acesta nu va ști cum să se liniștească singur.
10. Angajându-ne în procesul de schimbare și creștere, putem descoperi că atunci când ne acceptăm mai bine pe noi înșine – chiar și cu toate defectele și greșelile noastre – suntem liberi să devenim persoana care am fost meniți să fim.
11. Persoanele care au fost abuzate sau neglijate emoțional tind să fie deconectate de emoțiile și de corpul lor. Prin exerciții de imagine corporală și exerciții privind sentimentele, supraviețuitorii se pot reconecta cu aceste aspecte importante ale lor.

12. Copiii oglindesc ceea ce văd în viață, în special ceea ce fac părinții lor. Părinții care se comportă în moduri nepotrivite devin modele nesănătoase pentru copiii lor.

Terapia oglinzilor se bazează, de asemenea, pe următoarele idei:

• Dacă ai o stimă de sine scăzută și o imagine corporală proastă și/sau ai tendința de a te autocritica, imaginea pe care o vezi în oglindă reflectă adesea modul în care te-au perceput părinții și alți îngrijitori primari.
• Experiențele negative ale părinților ne determină adesea să ne vedem pe noi înșine printr-o lentilă distorsionată. Atunci când părinții sunt neatenți, furioși sau egocentrici, oglinda pe care o ridică pentru copiii lor reflectă o viziune distorsionată a realității. Atunci când sunt prea critici, rușinoși sau abuzivi verbal, copiii văd o imagine deformată și nerealistă despre ei înșiși. Este ca și cum te-ai uita la tine însuți într-o sală de oglinzi care deformează imaginile și nu te poți vedea cu acuratețe, deoarece oglinda însăși este distorsionată.
• Din nefericire, copiii nu au cum să știe că imaginea pe care o văd este distorsionată, așa că ajung să creadă că reflecția este reală. Terapia cu oglinzi te poate ajuta să-ți oferi propria ta experiență de oglindire și respingi mesajele și proiecțiile negative pe care ți le-au transmis părinții voștri. Terapia oclinzilor te va ajuta să te vindeci de lipsa de oglindire adecvată a părinților tăi.
• Restituind proiecțiile negative pe care părinții tăi le-au pus asupra ta și oferindu-ți apoi oglindirea empatică pozitivă pe care nu ai primit-o când erai copil, poți scăpa de imaginea ta de sine distorsionată și negativă. Acest lucru se va face cu ajutorul unei serii de exerciții și practici special dezvoltate pentru a să depăși neglijarea, rușinea, mesajele negative ale părinților și modelele inadecvate. Terapia Oglinzilor te va ajuta, de asemenea, să înțelegi conceptul de judecător (sau superego sau critic interior) și te va învăța cum să depășești influența negativă a acestuia în viața, prin tehnici de auto-calmare, care-ți vor dezvolta autocompasiunea.
• Oglindirea este un cuvânt folosit pentru a descrie receptivitatea empatică pe care mulți părinți o au față de nevoile, activitățile și dorințele copilului lor. Oglindirea îl învață pe copil care dintre calitățile sale potențiale sunt cele mai apreciate și valorizate. De asemenea, oglindirea îl validează pe copil în ceea ce privește cine este și îi afirmă valoarea.
• Proiectarea este un mecanism de apărare inconștient. Ceea ce este inacceptabil din punct de vedere emotional pentru sine este respins în mod inconștient și atribuit altora. Mulți părinți își abuzează emoțional, își neglijează sau își sufocă copiii neglijând să practice o oglindire adecvată sau proiectând asupra lor propriile calități inacceptabile, respinse. Oglindirea și proiecția joacă un rol important în crearea imaginii noastre de sine. De exemplu, majoritatea părinților simt o emoție puternică atunci când își văd pentru prima dată copilul nou-născut. Ei au un sentiment copleșitor de dragoste și o dorință profundă de a-și îngriji copilul și de a-l proteja de orice rău.
• Din nefericire, unii părinți nu simt acest avânt de dragoste și nici un instinct puternic de îngrijire sau de protecție. Unii nu simt nimic. Alții sunt copleșiți de teamă. Părinții care simt dragoste pentru copiii lor iubesc, de asemenea, să se uite la copilul lor. Ei se minunează de fiecare lucru mărunt pe care îl face copilul; fiecare gest sau expresie facială le este îndrăgită și, în mod natural, îi zâmbesc copilului în semn de adorație. Aceste priviri adoratoare și aprobatoare sunt ca o poțiune magică pentru un bebeluș care îi insuflă încredere  și un puternic sentiment de sine.
• Părinții care nu simt dragoste pentru copilul lor pot face tot ce este necesar pentru a avea grijă de copilul lor în mod corespunzător și totuși nu vor oglindi în mod natural (repeta sau imita) gesturile faciale ale copilului lor sau nu îl vor copleși cu dragoste necondiționată. În timp ce își țin copilul strâns în brațe și îi oferă hrana necesară, ei sunt cu mintea și ochii în altă parte, preocupați de altceva. Ca urmare, copilul nu primește atenția plină de adorație sau oglindirea empatică de care are nevoie.
• Părinții care au fost ei înșiși neglijați sau abuzați în copilărie au tendința de a-și trata proprii copii așa cum au fost ei tratați. De exemplu, dacă o mamă nu a primit oglindirea empatică de la propria mamă, probabil că nu va ști cum să i-o ofere copilului ei. Dacă un tată a fost criticat excesiv sau rușinat de părinții săi, probabil că își va proiecta sentimentele rele despre sine asupra propriilor copii și va sfârși prin a-i trata în același mod în care a fost tratat el.
• În timpul etapelor de dezvoltare de la vârsta de aproximativ doi până la patru ani (cunoscută sub numele de faza de apropiere), un copil se bazează pe ceea ce a învățat deja. Acest lucru implică descoperirea tot mai mare a copilului că este un sine separat și autonom. În timpul acestei faze, copilul reface în mod constant referințe înainte și înapoi, de la el însuși la părinte sau la persoana care se ocupă de el, pentru a valida faptul că este în regulă să fie pe cont propriu. Fără îndoială că ați observat acest lucru atunci când îi urmăriți pe copiii mici. Ei întind mâna pentru a atinge ceva și apoi se uită înapoi la părinte pentru a vedea reacția acestuia. Un copil verifică expresiile faciale, limbajul corpului și tonul vocii persoanelor din jurul său – în special al părinților – pentru a determina ce fel de persoană este. Cei apropiați devin reflecții ale sinelui copilului – oglinzile lui. Dacă aceste oglinzi zâmbesc, copilul se simte bine în pielea sa; dacă sunt încruntate, copilul se poate speria și nu se mai simte atât de bine în pielea sa.
• Oglinzile din viața unui copil transmit o mare varietate de mesaje despre sine. Ele îi pot spune că merită sau că este adorabil, sau că nu merită și este o pacoste. Aceste reflecții creează o bază puternică pentru sentimentul intern de sine al copilului. Dacă părinții sunt în mod constant îndepărtați, iritați sau ostili, mesajele care ajung la copil vor fi auto-diminuante și pot crea la copil o anumită lipsă de acceptare a lui însuși, pentru că, în calitate de copii, credem ceea ce ne reflectă oamenii mari cu autoritate asupra noastră.
• În calitate de copii, nu avem nici capacitatea cognitivă, nici cea emoțională de a înțelege că mama a avut o zi grea și că ar fi  răbufnit la oricine cu care ar fi avut de-a face. În schimb, ajungem la  concluzia că noi suntem cauza reacției mamei noastre, care, la rândul ei, poate deveni convingerea că suntem răi, că este ceva în neregulă cu noi sau că nu merităm să fim tratați bine.
• Părinții nu sunt singurii care ne reflectă convingerile de autodiminuare. De asemenea, copiii văd oglinzi și în alți membri ai familiei, în alte persoane care se ocupă de îngrijirea copiilor, în profesori, în prieteni și în diverse figuri de autoritate. Răspunsurile tuturor acestor persoane sunt preluate ca reflecții ale sinelui în dezvoltare. Atunci când aceste reflecții sunt similare cu reflecțiile negative ale părinților, copiii cred și mai sigur că sunt răi, că sunt de vină sau că sunt de neiubit. Dimpotrivă, atunci când reflecțiile din aceste oglinzi sunt în mod constant pozitive, sentimentele bune despre sine sunt sporite și întărite.

Principalul obiectiv terapeutic ale TERAPIEI OGLINZILOR este acela de a vă ajuta să vă recreați identitatea și, într-un fel, să o luați de la capăt. Ajutându-i pe oameni să înceapă să își ofere ceea ce le-a lipsit în copilărie (oglindire pozitivă, o mamă internă hrănitoare și receptivă și un tată intern sigur, puternic, care să îi ajute să stabilească limite), terapia oglinzilor îi determină să “crească singuri” într-un mod sănătos, încurajându-i să devină mai plini de compasiune față de ei înșiși și să-și liniștească criticile interioare, depășindu-și totodată și rușinea.

Participă și tu la workshopul TERAPIA OGLINZILOR (6 module în 6 sâmbete consecutive, începând cu ora 10.00), care se va desfășura LIVE pe platforma ZOOM, în perioada 4 noiembrie – 16 decembrie 2023. Cu ajutorul exercițiilor pe care le vom împărtăși, veți avea ocazia să respingeți definitiv imaginile distorsionate pe care le-ați primit de la părinții abuzivi sau neglijenți din punct de vedere emoțional și să înlocuiți aceste imagini distorsionate cu o reflectare mai exactă a ceea ce sunteți cu adevărat. Adică să deblocați potențialul fantastic și esența divină din voi, prinsă în capcanele oglinzilor intergeneraționale și transgeneraționale pe care părinții și strămoșii noștri ni le-au pus în față ca să ne oglindim chipul și Sinele.

Detaliile despre conținutul celor 6 module, condițiile de participare, costurile și formularul de înscriere le găsiți dând click AICI.