Terapia prin muzică este un proces interpersonal în care terapeutul folosește muzica și toate fațetele sale pentru a ajuta pacienții să îmbunătățească, să restaureze sau să mențină sănătatea. Muzicoterapia folosește muzica pentru a aborda o serie de
probleme emoționale, cognitive și sociale la oameni de toate vârstele. Este adesea folosită în tratarea persoanelor cu dizabilități sau boli, dar beneficiile vindecătoare ale muzicii pot fi savurate de oricine și la orice vârstă.
Procesul de creare și ascultare a muzicii oferă un canal de comunicare și exprimare care poate depăși cu ușurință ceea ce este exprimat în cuvinte. Potrivit Asociației Americane de Terapie Muzicală, Muzicoterapia este „utilizarea clinică și bazată pe dovezi a intervențiilor muzicale pentru a îndeplini obiective individualizate în cadrul unei relații terapeutice. Aceasta este practicată de către un profesionist acreditat care a finalizat un program de terapie muzicală aprobat”.
Terapia muzicală – un tip de terapie prin arte expresive care folosește muzica pentru a îmbunătăți și menține bunăstarea fizică, psihologică și socială a indivizilor – implică o gamă largă de activități, cum ar fi ascultarea muzicii și cântarea la un instrument muzical. În
Occident, sau în Japonia, acest tip de terapie este adesea utilizată în spitale, centre de reabilitare, școli, case de bătrâni și spitale.
CUM FUNCȚIONEAZĂ MUZICOTERAPIA ?
Muzicoterapia funcționează pe mai multe niveluri și în mai multe moduri. S-a dovedit că muzica, în special piesele cu un puternic element ritmic, pot afecta ritmul cardiac și respirația și pot stimula eliberarea de endorfine sau calmante naturale. De asemenea, s-a
demonstrat că muzicoterapia reduce tensiunea musculară și poate fi de mare ajutor în promovarea relaxării. Muzica poate fi deosebit de utilă în eliberarea amintirilor sau a sentimentelor negative reprimate, ceea ce poate ajuta la schimbarea comportamentelor. Redarea muzicii poate îmbunătăți abilități cum ar fi comunicarea și coordonarea fizică.
CINE POATE BENEFICIA DE MUZICOTERAPIE ?
Muzicoterapia este folosită pentru disfuncționalități diferite; de la ameliorarea stresului până la problemele mentale, emoționale și comportamentale. S-a demonstrat că ajută la tratarea depresiei și a anxietății și este adesea folosită pentru a ajuta pacienții mai în vârstă să facă față pierderii de memorie asociate cu boli precum Alzheimer și demența. Muzicoterapia este folosită și pentru ameliorarea durerii, în special în legătură cu travaliul sau bolile terminale.
Natura diversificată a muzicii permite utilizarea ei în scopuri terapeutice atât în tratamentul bolilor fizice cât și al celor de natură psihică. În unele cazuri, utilizarea terapeutică a muzicii a fost în măsură să ajute oamenii în moduri în care alte forme de terapie nu au făcut-o, pentru că, uneori, muzicoterapia poate provoca răspunsuri care nu apar prin forme mai tradiționale de tratament. Atunci când oamenilor le este dificil să se exprime verbal, pot manifesta un grad mai mare de interes și implicare în terapia muzicală decât ar face-o
într-o formă mai tradițională de terapie.
Deoarece muzica poate evoca emoții pozitive și stimula centrele de recompensă din creier, terapia muzicală este adesea capabilă să atenueze simptomele preocupărilor legate de sănătatea mintală, cum ar fi:
– anxietatea
– depresia
– schizofrenia
– dependența de droguri
– autismul
– tulburările comportamentale
– insomnia
– demența
Muzicoterapia poate îmbunătăți funcționarea cognitivă, socială, emoțională și motorie, iar studiile au arătat rezultate pozitive în rândul persoanelor care au dificultăți intelectuale sau fizice, leziuni cerebrale sau Alzheimer. Acest tip de terapie a fost utilizat și în tratamentul
afecțiunilor fizice precum cancerul, hipertensiunea și altele.
Efectele pozitive ale terapiei muzicale nu se limitează la cei care se confruntă cu probleme fizice și psihice severe sau de lungă durată. De această terapie pot beneficia de oameni aflați într-o varietate de situații.
Muzica este frecvent utilizată pentru a reduce nivelul de stres și percepția durerii și a fost asociată cu îmbunătățirea stimei de sine, a conceptului de sine, a comunicării verbale, a comportamentului social, a abilităților de socializare, a coeziunii grupului și a abilităților de a face față provocărilor.
SCURTĂ ISTORIE A MUZICOTERAPIEI
Cea mai timpurie relatare a proprietăților vindecătoare ale muzicii apare în Biblia evreiască, în care se relatează că David, un muzician priceput, vindeca depresia Regelui Saul prin intermediul muzicii. Despre capacitatea muzicii de a influența atât sănătatea mentală, cât și cea fizică, Platon și Aristotel au scris foarte mult. Filosoful și matematicianul grec Pitagora (c.570 – c. 495 î.Hr.) prescria o varietate de moduri muzicale pentru a vindecarea mai
multor boli fizice și psihice.
Legătura dintre muzică și emoție este cunoscută de multă vreme. Triburile aborigene din întreaga lume au folosit și ele muzica drept parte a artelor lor vindecătoare.
În 1950, s-a format prima organizație profesională importantă pentru terapeuți muzicali și a devenit cunoscută sub numele de Asociația Națională pentru Muzicoterapie ( NAMT). Terapia muzicală, așa cum există ea astăzi, a început în anii 1960, când oamenii de știință și medicii au început să dovedească puterea de vindecare a muzicii prin studii clinice. În anii ’70, muzica „new age” a apărut ca un gen de muzică fără armonie, ritm sau melodie de
recunoscut și avea să fie folosită pentru yoga, meditație și relaxare. Și este folosită cu succes și astăzi.
În 1998, a fost înființată ASOCIAȚIA AMERICANĂ DE MUZICOTERAPIE. Această asociație se concentrează pe creșterea gradului de conștientizare și accesul la serviciile de terapie muzicală, promovând în același timp educația, formarea, standardele profesionale și cercetarea în domeniul meloterapiei.
CÂTE FELURI DE MUZICOTERAPIE EXISTĂ?
Există două metode de abordare în terapia muzicală: metoda bazată pe ascultare „receptivă” și metoda „activă”, bazată pe cântarea la instrumente muzicale. Cea mai utilizată și la îndemână metodă terapeutică este ascultarea receptivă a muzicii.
Muzica poate juca un rol integrativ în orice fel de terapie, de aceea mai este numită „co-terapeut”. Nevoile și obiectivele individuale ale pacientului influențează selectarea muzicii pentru o sesiune terapeutică.
Cea mai modernă formă de meloterapie este TERAPIA MUZICALĂ NEUROLOGICĂ (NMT), Aceasta se bazează pe neuroștiință și a fost dezvoltată având în vedere percepția, producerii muzicii și influența acesteia asupra funcțiilor creierului și comportamentelor. NMT este utilizată frecvent pentru dezvoltarea abilităților motorii.
ALTE TEHNICI CARE INTEGREAZĂ TERAPIA PRIN MUZICĂ
Relaxarea musculară progresivă asistată de muzică se produce mult mai rapid și mai profund, iar meditațiile MINDFULNESS produc și ele rezultate excelente, atunci când sunt efectuate pe un fundal muzical adecvat.
CE FACE UN MUZICOTERAPEUT ?
Terapeuții muzicali fac parte dintr-o echipă multidisciplinară, care lucrează cu alți profesioniști pentru a se asigura că tratamentul funcționează și pentru ca clientul să își atingă obiectivele. De exemplu, dacă o persoană lucrează la întărire și mișcare pentru a aborda limitările fizice, un terapeut muzical ar putea introduce dansul în planul său de tratament.
TREBUIE SĂ ȘTIU SĂ CITESC PARTITURI SAU SĂ CÂNT LA UN INSTRUMENT?
Nu, nu este necesar să aveți asemenea aptitudini, iar terapeutul nu vă va învăța în niciun caz să cântați, deși s-ar putea s-o faceți. Scopul unei sesiuni de terapie muzicală este să vă exprimați sinele prin muzică improvizând și răspunzând muzicii în moduri noi, indiferent de abilitățile voastre.
Terapeuții încearcă să se asigure că versurile și melodia unei piese de muzică selectate sunt potrivite cu starea de spirit și starea psihologică a persoanei aflate în terapie. Dacă acestea nu sunt potrivite, beneficiarii meloterapiei sunt rugați să intervină și să schimbe versuri sau fraze muzicale. Este și mai interesant atunci când pacienții sunt invitați să compună liber piese muzicale, terapeutul oferind în acest sens o emoție sau un subiect care să servească drept punct de plecare.
