Cu o populație de circa 300.000 de locuitori, Innsbruck este capitala regiunii Tirol și cel de-al 5-lea oraș ca mărime al Austriei. Innsbruck este un oraș cu un farmec aparte, cu foarte multe clădiri de importanță istorică și culturală și este celebru în lumea întreagă pentru cristalele Swarowski, competițiile de top ale sporturilor de iarnă, acoperișul de aur aflat pe strada Maria Tereza, dar și pentru un lucru care ne vizează pe noi, toți românii.
La ieșirea din Innsbruck spre Hall in Tirol, întâlnim domeniul AMBRAS, loc în care, vreme de mai bine de 500 de ani, s-a aflat cetatea de reședință a conților de ANDECHS, cei care guvernau provincia Tirol, pe atunci stat independent. În anul 1363 domeniul a fost preluat de Casa de Habsburg-Lothringen, chiar de împăratul Maximilian I însuși și a rămas în posesia habsburgilor până la abolirea monarhiei la începutul de secol XX. Castelul Ambras, în forma sa actuală, a fost construit în etape, în perioada 1564-1589, după ce arhiducele de Austria FERDINAND al II-lea a cumpărat vechea cetate cu suma de 15.300 de florini. Ferdinand al II-lea, un om cu un simț deosebit al artelor și un desăvârșit poliglot, era cel de-al doilea fiu al împăratului Ferdinand I și fratele împăratului romano-german MAXIMILIAN I. În acest castel, Ferdinand al II lea avea să pună bazele celui mai vechi muzeu din lume.
Castelul AMBRAS ar fi trebuit să devină în anul 1914 reședința moștenitorului coroanei austro-ungare, arhiducele Franz Ferdinand, însă acest fapt nu s-a mai produs întrucât arhiducele a fost ucis în atentatul de la Sarajevo, eveniment care a declanșat primul război mondial. Castelul de sus găzduiește sala spaniolă, odinioară sală de bal, astăzi loc în care vara au loc concerte de muzică clasică. Picturi murale ale regilor și împăraților Austro-Ungariei, împânzesc această superbă sală lungă de 43 de metri.
În această parte a castelului se mai află; micuța capelă Sf. Gheorghe, expozițiile de porțelanuri și tablouri ale Habsburgilor și alte încăperi, care de care mai interesante.
La intrarea pe sub arcada principală, în partea dreaptă se află castelul de jos. Aici întâlnim Camera Artei și a Minunilor, precedată de două săli pline de armuri și portrete realizate de mari artiști renascentiști.
Despre personajul reprezentat într-unul dintre aceste tablouri Nikolaus Modrussa, trimisul Papei la curtea maghiară, avea să scrie pe la jumătatea secolului al XV-lea : „Nu era foarte mare, dar era musculos și vânjos. Era ceva rece în legătură cu comportamentul său și ceva îngrozitor în privirea sa. Avea nasul de vultur, nările umflate, o față roșiatică-slabă. Genele foarte lungi umbreau ochii mari, deschiși, verzi; sprâncenele negre, stufoase, îi dădeau o expresie amenințătoare. Avea mustață. Tâmplele îi făceau capul să pară și mai masiv. Un gât de taur îi leagă capul, de pe care atârnau bucle negre ondulate, de un corp cu umerii mari.” VLAD DRACUL, domnitorul Valachiei.
Fără îndoială că aceasta este cea mai cunoscută imagine a domnitorului Vlad Țepeș, pe care ne-o amintim cu toții, fie din cărțile de istorie, fie din tablourile de pe holurile școlilor. Acest tablou al domnitorului valah este atribuit unui artist german necunoscut, care l-ar fi pictat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea după o schiță a pictorului curții, realizată în anul 1466, la Vișegrad, unde Vlad Țepeș se afla în detenție încă din anul 1462, la ordinul regelui maghiar Matei Corvin.
Tabloul lui Vlad Țepeș este cel mai puternic magnet pentru vizitatori. Toți exclamă când descoperă tabloul: Graf Dracula ! Către rechinii și crocodilul atârnați de tavan, abia dacă aruncă un ochi. Stând de vorbă cu personalul muzeului am aflat că periodic, tabloul lui Vlad Țepeș este expus în diverse muzee ale lumii și face băi de mulțime. De fiecare dată când tabloul se întoarce la Ambras, este prilej de mare sărbătoare. Aici la Ambras am aflat că moartea lui Vlad Țepeș s-ar fi produs la Srebrenica, unde domnitorul ar fi fost măcelărit împreună că toata garda sa personală, corpul i-ar fi fost tăiat în bucăți, iar capul, conservat în miere, ar fi fost trimis sultanului Mehmet al II-lea la Constantinopol.
În țară se vehiculează alte teorii. Unii cercetători spun că ar fi fost ucis la ordinul lui Basarab Laiotă undeva lângă Giurgiu și înmormântat la Mânăstirea Snagov, însă, în anul 1931, mormântul de la Snagov a fost deschis și s-a constatat că nu se află nici urmă de Vlad Țepeș acolo. Alții susțin că Țepeș ar fi fost ucis de boierii săi și înmormântat la Mânăstirea Comana, ctitorie a sa.
Am părăsit domeniul Ambras pe jumătate bucuros că am văzut tabloul lui Vlad Țepeș și pe jumătate trist că niciun muzeu din România nu a solicitat vreodată ca tabloul să fie expus pentru a fi văzut de toți românii…
Austria, cândva un mare imperiu, nu numai că își respectă trecutul, ci și știe să pună în valoare atât propria istorie cât și pe cea a românilor. Nouă românilor nu numai că nu ne pasă de adevărurile noastre istorice dar nici nu valorificăm ceea ce istoria și Dumnezeu ne-au dăruit din plin: frumuseți naturale, mânăstiri, cetăți, castele și multe altele.
