Te-ai întrebat vreodată la modul serios, meditând asupra acestei întrebări, cine ești tu cu adevărat, omul din spatele măștii pe care o prezinți zi de zi celor cu care interacționezi ? Nu va fi atât de greu să-ți dai seama, deși s-ar putea să nu-ți placă răspunsul. Puțini oameni sunt aceiași în toate împrejurările, fie că cineva se uită la ei, fie că nu.
Nu abordăm astăzi această temă pentru a emite judecăți de valoare și a-i eticheta pe cei care sunt total diferiți atunci când cineva îi privește, ci pentru a conștientiza cu toții că trebuie să fim mai preocupați de personajul nostru real decât de reputația noastră. Personajul tău este ceea ce ești cu adevărat, în timp ce reputația ta este doar ceea ce alții
cred că ești. Testul personalității, pe care ar trebui să-l dăm cu toții pentru a ne răspunde întrebării CINE SUNTEM NOI CU ADEVĂRAT, este evidența și analiza a tot ceea ce facem atunci când nimeni nu ne privește. Analizând aceste evidențe vom constata că adevăratul personaj din spatele măștii va fi dezvăluit în lucrurile aparent banale pe care le facem și le spunem, atunci când nimeni nu se uită la noi. Acest test al evidenței este menit să ne facă să conștientizăm modul în care ne prezentăm în diferite situații, să descoperim cine suntem cu adevărat și să ne punem cu toții întrebarea: CUM PUTEM FI MAI BUNI ?
Integritatea noastră personală este determinată de ceea ce facem atunci când suntem singuri și nimeni nu ne privește. Ceea ce reprezintă cel mai greu lucru din lume este să facem ceea ce trebuie atunci când nimeni nu se uită la noi. Integritatea este acea busolă internă și cârma care ne direcționează spre locul unde știm că ar trebui să mergem, atunci când tot ceea ce te înconjoară te împinge într-o direcție diferită.
Unii oameni cred că reputația este același lucru cu integritatea dar sunt două lucruri diferite. Reputația ta este percepția publică a integrității tale, deoarece sunt opiniile altor persoane despre tine, iar acestea pot fi inexacte. Ceilalți îți determină reputația, însă numai tu îți poți determina integritatea. Integritatea este esențială pentru tot ceea ce facem deoarece este fundamentul încrederii în proprii noștri ochi, în ochii celorlalți și în ochii Sinelui Superior. Cine suntem noi deci, dincolo de presupunerile și măștile pe care le purtăm? Suntem aceleași persoane cu cele pe care le arătăm celorlalți? Nu este deloc greu să conștientizăm că afișăm personaje diferite în împrejurări diferite; un personaj la locul de muncă, un personaj la petrecere, un personaj în familie și așa mai departe. Fie că recunoaștem sau nu, conștientizăm sau nu, în noi se duce o luptă permanentă între cele două laturi ale personalității noastre: cea care este exact ceea ce societatea vrea să fie și cea care este ceea ce suntem cu adevărat atunci când nu este nimeni de față. Cei care conștientizează această fragmentare a personalității luptă pentru unificarea acesteia și se întreabă în mod constant: CINE SUNT EU CU ADEVĂRAT?
În momentul în care îți dai seama că ești o ființă divizată între cine ești cu adevărat și cine vrei să pari în fața celorlalți, sufletul tău se deschide în fața posibilităților de a identifica busola morală a integrității. În sufletul tău adevărul nu poate fi ascuns. De ce trăim cu
această permanentă divizare a ființei noastre? Nimic mai simplu !Fiecare ființă este alcătuită din lumini și umbre. Fiecare om ascunde o parte așa-zis întunecată; un secret care trebuie bine păstrat. Fie că accepți sau nu, latura ta întunecată este identitatea ta preferată oricât de depravată și pervertită ar fi. Ceea ce ascunzi și ceea ce păstrezi cel mai aproape de sufletul tău este cel mai plăcut lucru pentru tine. Teama că dezvăluirea sau descoperirea acestui secret poate să aducă nesiguranță, disconfort sau marginalizare, a generat o cultură a aparențelor. Trăim astăzi într-o societate în care domină cultura aparențelor. Gândiți-vă pentru o clipă la cât de multe persoane cunoașteți – inclusiv pe voi. înșivă – care se străduiesc în permanență să proiecteze o anumită imagine pentru a impresiona, comunica sau a se conecta cu ceilalți.
Rețelele de socializare au devenit mediul ideal de manifestare a măștilor personalității. Selectăm și postăm doar fotografii pe care dorim ca ceilalți să își bazeze percepțiile despre noi. Filtrele folosite pentru a îmbunătăți estetica fotografiei sau o imagine de pe vremea
când erai mult mai tânăr sau mai tânără sunt exemple clare în acest sens. Când ai postat ultima dată o fotografie care reflectă realitatea ta? Și, pentru că tot veni vorba despre rețelele de socializare, un fenomen extrem de îngrijorător care confirmă că personalitatea reală a oamenilor este determinată de ceea ce spun și fac atunci când nu îi privește nimeni, nu putem să nu amintim de comentatorii năzdrăvani de pe Youtube, Facebook sau alte rețele, dornici la superlativ să-și reverse personalitatea prin injurii, jigniri, aprecieri radicaliste, rasiste, antisemite sau certate cu bunul simț. Asemenea tipuri de caractere au stat la baza sclavagismului, nazismului, inchiziției, comunismului și altor forme de manifestare a răutății oamenilor. Și da, ei încă există și se înmulțesc, din păcate.
Am fost condiționați să expunem lucruri de fațadă atunci când vrem să dăm o anumită impresie sau să le spunem oamenilor exact ceea ce vor să audă. Pe termen lung, acest efort de a fi oricine altcineva decât sinele tău autentic va fi total contraproductiv. Oricât de agreabil și admirabil ar fi rolul pe care îl joci, dacă nu provine din sinele tău real, loc al adevărului și sincerității absolute, nu îți va aduce niciodată niciun fel de beneficiu autentic. Oare chiar credem că ne reprezentăm pe noi înșine, cei care suntem cu adevărat și valorile în care credem? Știu, spunem că nu este posibil să fim plăcuți pentru toată lumea dar că nu ne pasă de asta, însă încercăm să ne facem plăcuți tuturor. Deci, da, ne pasă. Cea mai ușoară cale de a face pe plac celorlalți este să ne conformăm mediului și idealurilor lor. Viețile trăite în secret nu sunt pentru toată lumea. Totuși, vrem să facem pe plac tuturor, dacă este posibil. Este posibil, însă, numai descoperindu-ți și păstrându-ți identitatea reală. Iată câteva aspecte pe care le poți analiza fără asistență de specialitate și care te vor ajuta să înțelegi cine ești cu adevărat.
Dragostea și respectul față de ceilalți sunt elemente ale unui proces în care, dacă intervin măștile, acesta devine unul distructiv. Cuvintele, deși limitative și mai ușor de manipulat decât sentimentele, au fost concepute pentru a reduce distanța dintre oameni și a arăta ceea ce dorim unii de la alții. Când spui cuiva SĂ AI O ZI FRUMOASĂ, chiar îți pasă dacă acel cineva va avea o zi frumoasă ? Sau faci asta doar pentru a beneficia de aprecierea de a fi o persoană drăguță? Suntem într-adevăr drăguți sau facem asta pentru a ne bucura de o favoare? Când suntem singuri, cât de des suntem preocupați de „ziua frumoasă” a cuiva? Îți pasă cu adevărat de oameni sau dorești ca ei să te perceapă ca pe o persoană atentă și drăguță? Deciziile pe care le luăm atunci când nu suntem recompensați sau lăudați în public definesc de fapt ceea ce suntem cu adevărat. Poți face oricând un pas înapoi și evalua cum se schimbă comportamentul și acțiunile tale față de partener, familie, colegii de serviciu sau prieteni atât în prezența cât și în absența lor. Acționezi cu demnitate și respect, în conformitate cu valorile tale, atât în prezența cât și în absența acestora?
Este ușor să împărtășești pe rețelele de socializare opinii puternice despre ceea ce crezi, dar faci ceva în acest sens? Răspândirea mesajului despre o cauză în care credeți are cu siguranță beneficiile sale dar ce faci pentru a continua cauza în sine? Donezi timp, bani?
Începi sau lucrezi pentru o afacere care va genera schimbări pozitive?
Întrebați-vă cum se aliniază acțiunile și alegerile voastre cu ceea ce susțineți public. Scrieți articole despre o cauză în care credeți sau distribuiți un link către o instituție de caritate care are nevoie de ajutor. Orice efort pentru a obține sprijin social este un pas într-o
direcție bună. Însă, dacă acțiunile și alegerile voastre din culise nu se aliniază valorilor pe care le susțineți public, atunci totul nu este decât o farsă. Pur și simplu proiectăm ideea că suntem plini de compasiune fără să susținem această idee.
Cât de productiv ești la locul de muncă? Îți petreci mult timp navigând pe internet și schimbi ecranele sau ascunzi telefonul, atunci când apare șeful ? Lucrezi cu sârguință și faci pauze pentru a-ți reface și revitaliza corpul și mintea astfel încât să poți fi și mai bun atunci
când te vei întoarce la treabă? Cum îi tratezi pe colegii tăi ? Ești respectuos? Îi ajuți pe cei cu un nivel mai scăzut de productivitate? Sau îți petreci timpul bârfind și tratându-i pe alții cu ignoranță? Fă un pas înapoi și evaluează cum adăugi tu valoare și întreabă-te dacă poți fi cu adevărat mândru de ceea ce faci. Ne producem rău singuri dacă nu facem tot ceea ce depinde de noi pentru a ne valorifica potențialul la maxim. Dacă te afli cumva într-o astfel de situație, este timpul să faci o schimbare. În concluzie, cine suntem noi, acum când am aflat că momentele care ne definesc personalitatea reală sunt acelea în care facem și spunem lucruri când nimeni nu privește? Suntem realizarea faptului că nu suntem cei ce vrem să părem a fi atunci când suntem priviți. Suntem adevărul din spatele oricăror minciuni pe care le spunem vreodată pentru a părea „normali”, pentru a ne încadra și a fi în siguranță. Suntem secretele pe care le ascundem și greșelile pe care le facem.
Reali, suntem numai în acele momente, în care singura recompensă pe care o primim este alegerea de a face ceva fără alt motiv decât acela de a ne dovedi că putem fi extraordinari.
Uitați-vă în jurul vostru. Din cauza acestui joc al măștilor sociale pe care le afișează fiecare individ în parte, dragostea și respectul între oameni au devenit rarități. Dragostea și respectul față de planeta pe care trăim, asemenea. Am ucis animalele, am defrișat pădurile, am otrăvit aerul, mările și oceanele planetei, acum planeta a început să ne
ucidă ea pe noi.
Imaginează-ți că trăiești în singurătate, pe o planetă pustie și te numeri printre puținii supraviețuitori. Ai fi cu siguranță în stare să străbați mări și țări ca să mai vezi chipul un om și ai îngriji cu mare dragoste chiar și un fir de iarbă sau o pasăre, de le-ai mai întâlni.
Ești imperfect, porți măști. Poate este în regulă, deocamdată. Măcar acum știi adevărul. Întreabă-te cum poți să faci să fii mai bun!
