Bucuria, Frumusețea, curajul, loialitatea, perseverența, creația, sunt toate născute din dragostea oferită și primită cu succes. Teama, tristețea, ura, disprețul, agresiunea și eșecul sunt născute din dragostea neîmplinită. Nu vom aprofunda niciodată sensul acestor adevăruri dacă prin dragoste înțelegem exclusiv raportul dintre sexe. Raportul dintre sexe ar trebui să fie dovada materială a unității emoționale care izvorăște din subconștientul universal, din adevărata iubire, adică acea iubire necondiționată care se traduce prin recunoașterea unității spirituale a întregii vieți.
În viața asta lucrurile vin către noi în funcție de cum suntem noi în stare să oferim și să primim dragoste. Declanșatorii emoțiilor noastre negative, ura și frica, sunt plantați în mintea noastră subconștientă de amintirile dureroase îngropate în noi de respingerile în dragoste. Frica și ura sunt reacții la frustrările în dragoste. Oamenii se tem de ceea ce-i poate răni atât fizic cât și emoțional. Odată răniți, apare ura. Frica atacă întotdeauna înspre cine sau ce presupunem că ne va respinge dragostea, iar ura înspre cine sau ce, deja a rănit-o. A urî este o dovadă de nechibzuință totală pentru că ne costă foarte multă energie, pe când, a ierta și a iubi reprezintă o adevărată dovadă de înțelepciune, deoarece manifestând dragoste investim foarte puțină energie și obținem un profit foarte mare de pe urma acestei investiții. Nu manifestăm dragoste și iertare pentru ceilalți pentru că ne-am pierdut abilitatea de a ne ierta pe sine. Lesne de înțeles cum am putea să-i iertăm pe ceilalți și să-i iubim. Redobândind abilitatea de a ne ierta pe noi înșine. Și noi și sufletele celor pe care-i urâm pentru că ne urâm pe noi înșine în inconștiența noastră, suntem conectați la aceeași sursă, suntem picături ale aceluiași Marelui Ocean Divin. Picăturile oceanului nu-și pun condiții pentru a se iubi unele cu celelalte. Ele manifestă dragoste și formează împreună oceanul.
În locul dragostei – cea care vindecă răni, aduce pace și fericire, unii preferă ura – cea care-i ține departe de toate bogățiile acestui minunat Univers. Și se mai lasă și controlați de furie. Biata furie… O emoție naturală, sănătoasă, o reacție împotriva nedreptății și lipsei de respect, pe care ar trebui să învățăm s-o folosim în mod constructive, nu distructiv, așa cum unii oameni o fac atunci când experimentează neîmpliniri în dragoste. Se întâmplă pentru ca cei ce au urechi de auzit să facă diferența. Suflete cu minți și corpuri, atragem în viețile noastre exact ceea ce gândim în mod predominant, mai exact ceea ce credem. Ceea ce gândim în mod predominant, iubim cu siguranță, devreme ce-i acordăm atenția noastră o perioadă semnificativă de timp. Atragem deci ceea ce iubim, indiferent de inconștiența cu care iubim – de cele mai multe ori lucrurile care nu ne-am dori să fie prezente în viața noastră. De aceea tot repet, în amintirea unei ființe de lumină, aveți grijă la ceea ce vă doriți că s-ar putea să se întâmple.
Trăim într-o lume a spațiului, timpului și formei. Pentru ca dorințele noastre să capete formă, trebuie să le oferim timp, adică să avem răbdare și să le oferim spațiu, adică să ne detașăm de ele.
Prin a ne detașa a nu se înțelege a nu ne mai dori nimic. Dorința este motorul vieții. De obiectele dorițelor noastre nu trebuie să ne atașăm. Noi însă ne identificăm și ne confundăm cu ele. Câtă vreme nu ne îndrăgostim de obiectele dorințelor noastre și pledăm prin gând, vorbă și faptă pentru iubirea necondiționată, adică recunoașterea unității spirituale a întregii vieți, ne putem bucura liniștiți de beneficiile materiei și formei. Nu trebuie să renunți la dorințele lumești, ci la ceea ce este fals și te îndepărtează de adevărata ta natură. La ce anume să renunți?
– renunță la constructe de personalitate bazate pe frici și convingeri limitative care nu-ți permit să te manifesti cu adevărat și să-ți atingi obiectivele;
– renunță la locurile de muncă, relațiile, gusturile și circumstanțele care alimentează aceste constructe de personalitate și sisteme de valori personale care nu reazonează cu adevăratul tu, cel interior
– renunță la modelele emoționale bazate pe frică, menite să fure energie de la ceilalți și să împiedice formarea unor relații echilibrate.
– renunță la dependențele, care s-au născut din compensarea deficiențelor emoționale și a căutărilor spirituale neîmplinite, cu acțiuni materiale și fiziologice. La lucrurile astea trebuie să renunți, nu la dorințe.
Cum să renunți la dorințe, câtă vreme sufletul tău a DORIT să vină în această lume materială și să experimenteze. Cum să-i interzicem sufletului dorințele de a experimenta? Cum să respingem bunurile materiale? Respingerea creează separare. Nu de separare avem nevoie, ci de detașare. Nu ar trebui să considerăm că materialul și spiritualul sunt două chestiuni separate și nici să ne supunem învățăturii idioate că ar trebui să alegem între cele două. Suntem ființe spirituale care au ales de bunăvoie să se aventureze în materia fizică pentru a trece prin experiență și învățare. Iată-ne, așadar, spirite care trăiesc și experimentează în lumea materială!
Banii sunt o cerință pentru abundența experiențelor pe care le oferă viața pe Pământ. Cine crede altceva, are convingeri care-i vor limita capacitatea de a experimenta. Este adevărat că, deseori, conștiința unui suflet întrupat scade la un asemenea nivel, încât îi permite egoului său să se atașeze de lucrurile materiale și să se identifice cu ele, nu cu el însuși. Dacă în lumea ta interioară plasezi materialul înaintea spiritualului, înseamnă că ești pierdut și va trebui să te redescoperi. Altfel, ai dreptul la abundența și resursele pe care le dorești și pe care le alegi în echilibru și corectitudine, conștient că ești o ființă eternă de Lumină.
Știți când apare problema? Atunci când dorința vine dintr-un loc de frică, negativitate, anxietate și durere nevindecată.
Când se întâmplă acest lucru, dorința devine încărcată de o emoție de nevoie, de dependență. Dintr-o dată nu mai ești tu, nu mai ești bine dacă nu primești acel lucru când vrei tu. Ai nevoie acum de obiectul dorinței tale și te domină sentimentul că identitatea și bunăstarea ta depind de ceea ce îți dorești. Când se întâmplă asta, dorința ta vine dintr-un loc de atașament și condiționare. Treaba stă cu totul și cu totul altfel, atunci când vorbim de o chemare, de o pasiune. Ce se întâmplă dacă sufletul tău dorește să experimenteze ceva nou? Îi vei respinge dorința de a ieși să se plimbe în natură, de a citi o carte sau de a călători, doar pentru că există învățături care spun că trebuie să negi dorința? Interpretarea rigidă a acestor învățături a generat un conflict.
Conflictul nu este între material și spiritual, n-a fost niciodată.
Materialul și spiritualul nu sunt în opoziție. Unul l-a creat pe celălalt. Conflictul este între libertate și atașament. Când ești atașat, nu ești liber, de aceea multe învățături mistice indică necesitatea de a renunța la dorințele lumești. Ele vor să sublinieze necesitatea de a te elibera de limitele și constrângerile la care te supun lucrurile materiale. Dorința sufletului tău de a experimenta planul material a fost una spirituală. Sufletul este făcut din tăcere și din infinit. Îi place însă și să experimenteze. Are preferințe, bucurii și dorințe. De aceea a venit aici în lumea materială. Materia, alegerile și acțiunile legate de materie pot fi aliniate cu ceea ce este spiritual. Când se întâmplă asta, se cheamă că vorbim despre integritate spirituală.
Un cuvânt de încheiere
Trăiește-ți viața respectând adevărata ta natură, fie că este vorba de lucrurile mai mari ale vieții, fie de cele mici. Uneori nu este ușor să discernem între o dorință superioară care este pură și-i aparține Sufletului și o dorință inferioară care caută să te transforme în cineva dependent de obiectul dorinței. Ambele tipuri de dorință vin din diferite părți ale ființei tale. Sarcina ta este să alegi dorințele înalte ale naturii tale divine. Iar pentru asta trebuie să fii atent și conștient, cerând în același timp îndrumare de la Marea Înțelepciune Universală.
