Sunteți pregătiți să descoperiți o nouă serie de adevăruri greu de suportat? Dacă da, vă invit să vă deschideți mințile și inimile, să curățați puțin filtrele percepției, lăsând la o parte tot ceea ce vi s-a inoculat de secole cu privire la rugăciune și să analizați în profunzime această adaptare după RUGĂCIUNEA – ARTA DE A CREDE – o capodoperă lăsată moștenire universalității de maestrul și ființa de lumina, Neville GODDARD.
De ce o adaptare sau, mai bine zis, ce fel de adaptare? Am primit nu de mult pe canale intuitive impulsul de a lăsa să se contopească învățăturile acestei cărți cu cele antice de origine sanscrită, hermeneutică și cabalistică. Chiar și eu m-am mirat ce frumos s-a împletit toate aceste învățături. Vă invit să le-ascultați și voi și, dacă sufletul vă îndeamnă să comentați pe seama lor, nu vă sfiiți s-o faceți. Nu vă mai reprimați dorința de a vă exprima reducând-o la MULȚUMESCURI seci. Lăsați sufletul să vorbească așa cum simte el. Așa că, minți și inimi deschise, vă doresc !
RUGĂCIUNEA este o artă şi cere practică.
Arta nu este amatoare, doar artiștii pot fi amatori. Prima cerinţă a unei rugăciuni care își va primi răspunsul este o imaginaţie controlată. Parada şi repetiţiile zadarnice sunt străine adevăratei rugăciuni. Fără calm și pace în lumea noastră mentală, bolborosim inutil vorbe goale, care nu vor ajunge nicăieri. Ceremoniile care se folosesc tradiţional în rugăciune în cadrul instituțiilor religioase sunt simple superstiţii şi au fost născocite pentru a da rugăciunii un aer de solemnitate. Născocitorii și perpetuatorii acestor ceremonialuri sunt total necunoscători în privinţa legilor care controlează rugăciunea. Ei atribuie ceremoniilor rezultatele obţinute, încurcând astfel spiritul cu litera. Nici măcar minunile nu se întâmplă în cadrul ceremonialurilor fastuoase. Esenţa rugăciunii este credinţa.
Credința nu are nevoie de religie. Religia are nevoie de credință.
Credinţa trebuie întrepătrunsă cu înţelegerea pentru a-şi însuşi acea calitate activă pe care nu o are de una singură. Credința pură, credința fără relegie nu este promovată. Cum ar putea fi? Cei îmbrăcați în straie strălucitoare ar dispărea din ecuație. Toate afirmațiile pe seama artei rugăciunii pe care le veți descoperi în cadrul acestei serii de articole se bazează pe legea universală a reversibilității.
Ce este Legea reversibilității?
Această lege funcționează de când există Universul, fie că omul reuşeşte sau nu s-o înțeleagă, s-o conștientizeze și s-o aplice. Transformările forţei sunt reversibile. Așa cum căldura poate produce mişcare mecanică şi mişcarea mecanică poate produce căldură la rândul ei. Dacă electricitatea produce magnetism, tot așa şi magnetismul poate genera curenţi electrici. Cauză şi efect, energie şi materie, acţiune şi reacţie, toate există în acelaşi timp şi sunt interconvertibile. Această lege imuabilă este de maximă importanţă în arta rugăciunii, deoarece îţi permite să anticipezi transformarea inversă, odată ce s-a verificat transformarea directă. Dacă ştii cum te-ai simţi de ţi s-ar realiza obiectivul, atunci, prin reciprocitate, ar trebui să ştii și ce stare interioară este necesară pentru a trezi în tine un asemenea sentiment. Îndemnul de a te ruga crezând că deja posezi acel ceva pentru care te rogi [Marcu 11:24] se bazează pe cunoaşterea acestei legi a inversei transformări.
Dacă rugăciunea ta împlinită produce în tine o trăire sau o stare de conştienţă bine definită, atunci şi invers: acea trăire sau stare de conştienţă specifică va genereze împlinirea rugăciunii tale.
Fiindcă toate transformările forţelor sunt reversibile, ar trebui să integrezi întotdeauna în lumea ta interioară sentimentul dorinţei tale împlinite. Vrei rugăciuni care să-și primească răspunsul? Este necesar să înțelegi că trebuie să trezeşti în tine sentimentul că eşti deja şi ai deja ceea ce până acum ai dorit să fii şi să ai. Cum faci asta? Deschide bine urechile ! Răsplata credinței în ceea ce vedem cu ochii minții este primirea acelor lucruri pe care am crezut că le vom primi, înainte de a le fi putut vedea cu ochii fizici. Transmiterea semnalului de credință către Univers se face cu uşurinţă, trăind deja în bucuria pe care ai trăi-o dacă obiectivul tău ar fi un fapt împlinit. Este necesar să trăieşti, să-ți mişti şi să-ţi păstrezi fiinţa în sentimentul că dorinţa ta este deja împlinită și împlinirea va urma de la sine, grație legii universale a reversibilității. Însușirea cu credință a sentimentului dorinţei împlinite, va conduce la materializarea acelei stări care l-a creat. Sentimentele sunt trăiri generate de gânduri și emoții compatibile. Mintea și corpul tău, instrumente ale Sufletului trebuie să fie în perfectă rezonanță ca să nu împiedice materializarea dorințelor tale.
Cum se întâmplă materializarea imaginilor mentale ?
Vibrația dorinței dă naștere gândurilor și imaginilor care o definesc în conformitate cu natura ei. Gândurile sunt de natură materială, conțin informație și energie subtilă și pentru că sunt de natură materială, au tendința să se materializeze. Primul semn al materializării lor este transmiterea vibrației lor către corp. Mintea și corpul tău, mai exact mijloacele lor de exprimare, gândurile și emoțiile trebuie să danseze la unison. Asumă-ţi sentimentul dorinţei tale împlinite şi continuă să simţi că e împlinită până când, ceea ce simţi se va materializa. Știți cum se traduce asta pe înțelesul tuturor?
Dacă un eveniment fizic poate produce o stare psihologică, atunci și o stare psihologică poate produce un eveniment fizic.
Dacă efectul (a) poate fi produs de cauza (b), atunci, şi invers, efectul (b) poate fi produs de cauza (a). Obiectele dorințelor noastre se află deja sub formă de potențial în câmpul cuantic. Potențialul lor este de natură magnetică. Credeți cu tărie că sunteți deja ceea ce vreți să deveniți, credeți cu tărie că aveți deja ceea ce vreți să aveți, și veți avea. Înainte de a avea ceea ce vreți, însă, este necesar să vreți ceea ce aveți. Dacă o țineți una și bună că nu aveți, vi se va lua și ceea ce nu aveți, pentru că, nu vă trebuie, nu-i așa?
Nu vom putea stăpâni niciodată arta rugăciunii fără înțelegerea profundă a naturii duale a minții noastre, fără înțelegerea a ceea ce sunt cele două fețe ale aceleiași monede: conștientul și subconștientul.
Ne-am pierde în detalii dacă am începe să explică ce sunt aceste două faze ale minții noastre folosind teoriile freudiene sau jungiene. Cea mai simplă și, totodată, cea mai profundă definiție a conștientului care a fost enunțată vreodată este aceea că SUBCONȘTIENTUL ESTE CEEA CE ESTE OMUL, pe când CONȘTIENTUL ESTE CEEA CE ȘTIE OMUL. Dacă subconștientul și conștientul nu conviețuiesc în armonie, dacă omul nu este ceea ce știe și nici nu știe ceea ce este, poate să uite de dorințe majore împlinite și de obiective înalte atinse. Subconștientul este mult mai mare decât conștientul, adică omul este mult mai mult decât ceea ce știe că este, dar și mult mai mult decât ceea ce poate ști că este. De aceea trebuie să fim într-o continuă cercetare a lumii noastre interioare. Subconștientul este liber, intuitiv, gândește în imagini, nu cunoaște decât timpul prezent și înțelege doar mesaje de tip senzorial. Conștientul este controlat, logic, gândește în cuvinte, este condiționat de trecut și viitor și trebuie să facă pace cu subconștientul străduindu-se să comunice cu el, pentru ca el să-i conducă pașii către oportunitățile de care are nevoie în procesul de împlinire a dorințelor.
Suflete cuminți și corpuri, toate cele despre care suntem conştienţi sunt construite din cele despre care nu suntem conştienţi. Nu numai că convingerile noastre subconştiente ne influenţează comportamentul, ele și modelează tiparele existenţei noastre concrete. Subconştientul raţionează deductiv şi nu-l preocupă niciodată adevărul sau falsitatea premizei. El procedează la asumarea corectitudinii premizei şi manifestă rezultate compatibile cu premiza. Distincţia trebuie văzută limpede de toţi cei ce vor fi să stăpânească arta rugăciunii.
Arta de a crede ceea ce este negat de cele 5 simţuri – ţine aproape exclusiv de subconştient.
Prin rugăciune, subconştientului i se sugerează să accepte dorinţa împlinită şi, raţionând deductiv, o procesează logic spre finalul ei legitim. Subconștientul, sau mintea subiectivă este cea care animă lumea, este acel duh care dă viaţă. Doar gândul și emoția contopite în credințe pot imprima modificări asupra minții subiective, îi pot trasa misiunea – misiune pe care o va executa cu fidelitate. Faza conștientă sau mintea obiectivă, este cea care naşte premize. Faza subconștientă, mintea subiectivă, este cea care le materializează. Omul transmite idei subconştientului prin sentimentele lui, adică gânduri plus emoții. Mintea subiectivă este controlată complet de sugestie. De aceea, ideile pe care dorim să le însămânțăm în subconștient, (alias rugăciunile care dorim să primească răspuns) nu sunt optim sugerate (însămânțate) decât atunci când mintea obiectivă, mintea conștientă, este parţial subiectivă, adică, atunci când funcționarea celor 5 simţuri este diminuată Această stare parţial subiectivă poate fi cel mai bine descrisă drept visare controlată, sau o concentrare a atenţiei.
Atunci când te rogi, în mintea ta, nu trebuie să existe niciun conflict intrapsihic între a voi și a putea obține.
Generează o stare în interiorul tău cu ajutorul recunoștinței și forței imaginației, similară celei pe care ai avea-o în cazul dorinţei împlinite şi, grație legii universale a reversibilităţii îţi vei împlini dorinţa. Iată, încă o dată, cum sună enunțul acestei legi, adaptat practicării artei rugăciunii: Dacă un eveniment fizic poate produce o stare psihologică, atunci și o stare psihologică poate produce un eveniment fizic.
Îndrăzniți așadar să fiți înțelepți și credeți în visurile și viziunile voastre! Nu este însă suficient să spuneți CRED. Lăsați-le să se întâmple ! Cum? Contopiți dorințele, gândurile și emoțiile în credința că visurile voastre vor deveni realitate.
