“Mascarea” este procesul prin care o persoană ascunde sau suprimă simptomele, comportamentele sau dificultățile cu care se confruntă. Deși “mascarea” se poate întâmpla și în mod intenționat, cel mai frecvent apare inconștient, pe măsură ce un individ primește un feedback negativ ca urmare a prezentării Sinelui său autentic. A ne judeca și a purta măști pentru că ni se sugerează din exterior cum că nu am fi chiar în regulă așa cum suntem noi cu adevărat, poate duce la o stimă de sine scăzută și o încredere în sine, la fel de scăzută. Și de-aici tot felul de blocaje în calea dezvoltării noastre personale, tot felul de probleme de sănătate mintală. Noi, cel autentic, trecem în spatele măștii, comportamentul de “mascare” devine o obișnuință și, pe măsură ce perseverăm în astfel de atitudini, Sufletul va resimți energia frustrării, pentru că el știe că măștile noastre nu-l reprezintă. Ce-i de făcut?
Ce este mascarea?
Mascarea, denumită și “camuflare”, apare atunci când cineva încearcă să își ascundă simptomele de sănătate mintală în încercarea de a se amesteca cu oamenii din jur. Teama de a fi stigmatizați și clasați drept bolnavi psihic este un factor care-i determină pe astfel de oameni să copieze comportamentul sau acțiunile altor persoane angajându-se în comportamente compensatorii. Scopul mascării celor care apelează la un asemenea mecanism de apărare este de a părea că nu se confruntă cu simptome de sănătate mintală, chiar și atunci când acest lucru nu este adevărat.
Procesul de “mascare” poate fi comparat cu cel de a scrie cu mâna non-dominantă. Încearcă o zi întreagă să faceți lucrurile cu mâna stângă, dacă ești dreptaci și vei înțelege exact procesul de “mascare”. Apropo de asta, până pe la mijlocul secolului al XX-lea, copiii stângaci în mod natural erau pedepsiți și forțați să folosească mâna dreaptă, pentru că acest lucru era considerat “corect”. Copiii au devenit adulții de mai târziu, care își foloseau mâna dreaptă, chiar dacă acest lucru nu era ceea ce le venea în mod natural să facă. Au fost astfel forțați să “mascheze” ce mână preferau și, chiar dacă învățau să scrie în acest fel, trebuiau să facă un efort suplimentar pentru a reuși.
Neurodivergenți versus Neurotipici
Copiii neurodivergenți (termen adoptat de puțină vreme de specialiști pentru a “îmbânzi” anumite etichete) învață să se prezinte în modul pe care cred că adulții îl consideră “corect”, la fel ca și cum ai încerca tu să scrii cu mâna ta non-dominantă. Deși ar putea fi capabili să arate în mod convingător ca și colegii lor neurotipici, actul necesită efort și resurse suplimentare pentru a reuși. A fi “neurodivergent” înseamnă a avea un creier care funcționează diferit față de cel al unui „neurotipic”. Un “neurodivergent” poate avea diferențe de preferințe sociale, moduri de învățare, de comunicare și/sau moduri diferite de percepere a mediului, în comparație cu ceilalți. Cuvântul „neurotipic” descrie pe cineva care gândește și procesează informațiile în moduri care sunt tipice în cultura sa. Un „neurotipic” tinde să învețe abilități și să atingă reperele de dezvoltare aproximativ în același timp cu colegii săi. Aceste cuvinte, „neurotipic” și “neurodivergent” nu reprezintă altceva decât o modalitate de a îndepărta discuțiile de la concentrarea asupra unei boli sau a unei tulburări de sănătate mintală, implicând în schimb că oamenii pur și simplu au un mod diferit de a înțelege și de a interacționa cu lumea. Găsesc termenul de „neurodiversitate” mult mai potrivit decât ceilalți doi. Acest cuvânt se referă la diferite moduri în care oamenii gândesc și se comportă. Oricum nu există două creiere să funcționeze la fel. Experimentăm lucruri diferite în majoritatea timpului, ca atare, învățăm diferit. În loc să încadrăm oamenii ca fiind “tipici” și “atipici” din punct de vedere al modului de funcționare a creierului, am putea accepta termenul de „neurodiversitate” – cuvânt care integrează un continuum de posibilități.
Cum arată mascarea?
Mascarea se poate prezenta în diferite moduri, toate acestea putând fi stresante și solicitând individului să suprime sau să ascundă cine este cu adevărat pentru a se integra.
- Mascarea socială. Aceasta se referă la momentul în care o persoană se angajează în comportamente sociale care nu îi vin în mod natural, cum ar fi contactul vizual chiar și atunci când este inconfortabil sau oglindirea limbajului corporal pentru a evita să iasă în evidență.
- Mascarea comportamentală. Aceasta poate însemna ascunderea comportamentului de agitație sau de stimulare.
- Compensarea. O persoană poate compensa prin faptul că petrece mai mult timp și energie cu sarcinile decât colegii săi pentru a ascunde faptul că are dificultăți.
De ce se „maschează” oamenii?
Oamenii se “maschează” pentru a se proteja de reacțiile de respingere care apar atunci când nu se “maschează” sau pentru a fi acceptați de ceilalți oameni. Teama de stigmatizare privind sănătatea mintală și neurodivergența, precum și teama de discriminare, duc la “mascare” în rândul mai multor oameni. Oamenii se pot “masca”, însă și pentru că pur și simplu vor să se integreze sau să fie la fel ca semenii lor.
Este posibil ca o persoană să nu-și dea seama că se maschează. Încă de la o vârstă fragedă, persoanele din jurul nostru își comunică așteptările privind comportamentul celorlalți. Copiii neurodivergenți sau cei cu orice dificultate de sănătate mintală pot realiza că nu se ridică la înălțimea acestor așteptări la fel de natural sau de ușor ca alții, această conștientizare provocând-le stres. În efortul de a se integra și de a îndeplini aceste standarde, ei pot începe să-și “mascheze” simptomele și să se comporte în moduri care nu sunt prea naturale pentru ei. Atunci când “mascarea” are loc în mod neintenționat, este posibil ca persoana să nu recunoască faptul că se întâmplă și ar putea continua să se mascheze chiar și atunci când comportamentele lor naturale nu sunt dăunătoare sau atunci când nu este nimeni în jur care să o judece sau să aibă o problemă cu comportamentul acesteia.
Semnele mascării
Pentru că “mascarea” poate avea loc în mod inconștient, s-ar putea să nu-ți dai seama că o faci și, implicit, nici de impactul pe care l-ar putea avea asupra sănătății tale mintale. Este nevoie de timp pentru a realiza că te maschezi și să corectezi acest comportament.
- Dacă observi că ai tendința de a te uita la alții înainte de a decide ce să faci în diverse situații, s-ar putea să te “maschezi” prin imitarea comportamentului lor. Dacă simțiți că aceste alegeri nu îți vin în mod natural și, în schimb, încerci să copiezi ceea ce vezi, s-ar putea să-ți “maschezi” comportamentul social.
- Dacă îți dai seama că-ți reprimi anumite mișcări ale corpului pentru că-ți faci griji că vor părea ciudate sau că oamenii vor face comentarii despre ele, este posibil să-ți “maschezi” comportamentul pentru a te integra. S-ar putea să observi că există anumite mișcări sau acțiuni pe care le găsești liniștitoare, dar nu te simțiți confortabil ca cineva să le vadă. Acesta poate fi un semn de mascare comportamentală.
- S-ar putea să te simți epuizat după diverse angajamentele sociale, ca și cum ai avea nevoie să petreci timp singur pentru a te decomprima și “a te simți tu însuți”. Acesta poate fi un alt semn că te “maschezi”.
Impactul mascării
Sentimentul că trebuie să te comporți într-un mod neagreat de sinele tău autentic este epuizant, mai ales atunci când crezi cu tărie că ceilalți nu te vor accepta sau te vor pedepsi pentru că-ți arăți adevăratul sine. Acest proces de “mascare” amplifică problemele de sănătate mintală și stresul. Pe lângă preocupările legate de sănătatea mintală ale “mascării”, persoanele care “maschează” pot avea dificultăți în a primi sprijin adecvat pentru problemele lor, deoarece nu prezintă simptomele într-un mod pe care ceilalți îl pot recunoaște. „Mascarea” poate împiedica primirea unui diagnostic precis, deoarece profesioniștii nu pot recunoaște trăsăturile mascate. Chiar dacă comportamentul sau trăsătura mascată nu dăunează individului, altcuiva sau nu provoacă daune ireparabile, “mascarea” poate provoca mai mult rău decât bine.
Cum se produce “demascarea”
Pe măsură ce începi să-ți recunoști comportamentul de “mascare”, s-ar putea să nu te simți confortabil sau în siguranță să te demaschezi complet în orice situație. Stigmatizarea și discriminarea sunt preocupări valide, iar toată lumea se află uneori într-un cadru în care nu-și poate arăta pe deplin sinele său autentic. Mulți oameni au o față de serviciu, de exemplu.
A învăța cine ești și cum te comporți atunci când ești demascat te poate ajuta să recunoști când este sigur să-ți dai jos masca. Găsește spații în care te simți în siguranță când te demaschezi și încearcă diferite stiluri de interacțiune socială sau comportamente de stimulare. Pe măsură ce ajungi să-ți cunoști sinele autentic, nu te vei mai lăsa consumat de procesul de mascare.
Activarea conștiinței Sufletului și trecerea instrumentelor minte și corp în mâinile proprietarului de drept al acestora reprezintă o soluție care te va salva din ghearele procesului de “mascare”. Te aștept alături de mine la workshopul online live pe platforma Zoom: MASTERPLANUL DE VIAȚĂ – ACTIVAREA CONȘTIINȚEI SUFLETULUI și, dacă vrei să înveți să oglindești părțile care au nevoie de vindecare din ceilalți, dar și să citești în ceilalți părțile din tine care au nevoie de vindecare, te invit la workshopul TERAPIA OGLINZILOR.
Îndrăzniți să fiți înțelepți !
