CUM VINDECĂM CEA MAI ADÂNCĂ RANĂ – RANA UMILINȚEI

Rănile emoționale ale umilinței apar cel mai frecvent în copilărie și au un impact profund asupra vieții noastre de adult. Acest tip de rană se conturează atunci când suntem criticați, batjocoriți sau desconsiderați de cei din jur. Dacă vrem să trăim o viațaă echilibrată și fericită, este esențial să ne vindecăm această rană. Rana umilinței presupune confruntarea cu o emoție foarte inconfortabilă – rușinea. Rușinea este o emoție deosebit de periculoasă atunci când nu știm s-o gestionăm. Dacă citești acest articol, se întâmplă pentru că ești conștient că și tu ai experimentat rana umilinței. A fi conștient de acest adevăr este primul pas spre vindecare.

Impactul umilinței asupra lumii noastre interioare

Umilința poate fi fizică sau emoțională, poate fi provocată în mod intenționat sau complet inconștient. Experimentarea umilinței este un adevărat atac la adresa stimei de sine, a demnității, a valorii personale și a respectului de sine. Copilul care o trăiește se va simți subestimat, pătat și denigrat, „inferior” un “nimic”, nu se va mai simți iubit. Persoanele rănite prin umilință pot dezvolta mecanisme de apărare pentru a se proteja de potențialele viitoarele răni. Printre aceste mecanisme se numără: evitarea anumitor situații sociale, izolarea sau suprimarea emoțiilor.

De unde vine rana de umilință?

Unii susțin că este o rană provocată de o figură parentală, alții că rana ar putea fi provocată de oricine în timpul copilăriei, sau, eventual, la vârstă adultă. Cel mai probabil, o rană de umilință care se repetă la vârsta adultă este o rană de umilință care a rămas deschisă din copilăria noastră. Ea se va repeta de-a lungul vieții noastre, în diferite moduri, până când o vom vindeca. Este important de reținut că umilința (atât la copii, cât și la adulți) este subiectivă, dar asta nu înseamnă în niciun caz că este nejustificată. Înseamnă doar că, o situație poate fi considerată umilitoare pentru o persoană, în timp ce pentru altcineva nu. Fiecare reacționează diferit la situațiile și experiențele pe care le întâlnește. Fie că vorbim de copii sau de adulți, rana de umilință poate avea origini diferite și poate rezulta din diverse situații din viață. Iată câteva surse comune ale acestei răni:

• Maltratarea sau abuzul – Persoanele care au fost abuzate fizic, emoțional sau sexual pot dezvolta o rană profundă de umilință. Abuzurile și violențele repetate le pot afecta stima de sine și demnitatea, lăsând cicatrici emoționale de durată.
• Intimidarea și hărțuirea – Persoanele care au fost intimidate sau hărțuite, fie la școală, la locul de muncă sau în alte medii sociale, pot avea un sentiment profund de umilință. Batjocura, insultele și devalorizarea, repetate, pot afecta stima de sine și încrederea în sine.
• Eșecul sau respingerea în public – Situații de genul: a fi respins atunci când aplici pentru un loc de muncă, a fi criticat în public sau a eșua la o prezentare importantă pot provoca sentimente de umilință și rușine.
• Comparațiile cu ceilalți și presiunea societății – Societatea modernă impune adesea standarde de succes, frumusețe și perfecțiune, ceea ce poate duce la comparații sociale și la sentimente de umilință. Sentimentul de inferioritate față de ceilalți în ceea ce privește statutul, aspectul fizic sau realizările poate duce la sentimente de umilință.

Umilința se poate instala și prin modalități mai subtile, cum ar fi remarcile neîncetate din partea unei figuri de autoritate, a unui părinte, a unui tutore, a unui profesor etc. Acestea provoacă o expunere continuă la sentimente de rușine și inadecvare care ajung să se integreze încet în modul în care percepem lumea și pe noi înșine.

Așadar, umilința poate fi cauzată de un eveniment punctual (o situație umilitoare), dar și de expunerea continuă la astfel de situații (expunerea constantă la remarci umilitoare).

Cum ne dăm seama că purtăm cu noi o rană a umilinței?

Această rană nu s-a bucurat de aceeași faimă ca celelalte pentru că nu a fost atât de mediatizată. Când se vorbește despre cele 5 răni se face cel mai adesea trimitere la rana de abandon sau de respingere. Acest fapt se datorează celebrei autoare Lise Bourbeau și cărții sale „Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine”. Rana umilinței este singura dintre cele cinci răni ale sufletului care nu este prezentă la toți indivizii.

Iată câteva indicii că această rană s-ar putea să fie prezentă la tine:

• sensibilitate crescută la critici sau la orice feedback pe care-l primești;
• timiditate extremă manifestată prin evitarea situațiilor sociale pentru a nu fi judecați sau criticați;
• tendința către perfecționism, care se face remarcată prin efortul constant de a face totul perfect pentru a evita criticile;
• supunerea excesivă prin cceptarea comportamentelor abuzive din partea altora pentru a evita conflictele;
• autodeprecierea prin subestimarea valorii personale și a realizărilor;
• preocupare excesivă pentru opinia celorlalți;
• autocritica excesivă;
• o părere negativă despre sine;
• dificultatea de a gestiona emoții precum rușinea sau furia;
• incapacitatea de a trece peste momente jenante care se pot întâmpla oricui.

 PAȘI ICĂTRE VINDECAREA RĂNII UMILINȚEI

1. Conștientizare și acceptare: Conștientizează rana umilinței și recunoaște impactul acesteia asupra vieții tale. Acceptă faptul că ai fost rănit și înțelege că emoțiile tale sunt valide.
2. Exprimă-ți emoțiile pe care le-ai reprimat: Dă-ți voie să simți și să-ți exprimi sentimentele legate de umilință. Discută cu cineva care are capacitatea de a te sprijini pentru a te deschide și a trăi acele emoții puternice în timp ce extragi și lecția din ceea ce ai experimentat și ai îngropat în adâncul ființei tale..
3. Învață să ai compasiune față de tine: Dezvoltă o atitudine de bunătate față de tine însuți. Înlocuiește gândurile critice cu gânduri pozitive, încurajatoare.
4. Acceptă-ți imperfecțiunile și înțelege faptul că toți oamenii fac greșeli, nimeni nu este perfect.
5. Identifică-ți convingerile limitative pe care le-ai dezvoltat ca urmare a umilinței. Pune la îndoială aceste convingeri și înlocuiește-le cu gânduri realiste.
6. Învață să te prețuiești: Identifică-ți punctele forte, talentele și calitățile pozitive. Fă o listă cu realizările tale din trecut și din prezent, chiar și cu cele mai mici.
7. Construiește-ți încrederea în Sine, astfel:

• Stabilește și atinge obiective mici. Obiectivele realizabile ne pot ajuta să ne simțim competenți și valoroși.
• Înconjoară-te de oameni pozitivi. Oamenii care ne susțin și ne încurajează pot avea un impact pozitiv asupra stimei noastre de sine.
• Învăță noi abilități:. Dezvoltarea unor noi abilități sau hobby-uri ne poate ajuta să ne simțim mândri de noi înșine.

8. Iartă și învață să te detașezi: Iertându-i pe ceilalți și pe tine însuți poți contribui semnificativ la vindecare. Acest lucru nu înseamnă să uiți sau să justifici umilința, ci mai degrabă te ajută să te eliberezi de povara emoțională pe care o cari după tine. Învață să renunți și concentrează-te pe dezvoltarea ta personală, punând accent pe reconectarea cu Sinele tău autentic.

Gânduri de final

Umilința este o emoție apăsătoare iar prezența ei în discursul nostru interior nu ne va motiva niciodată să fim mai buni, ci doar să fim mai mici, mai conformiști și mai dispuși să plecăm urechea la judecăți nepotrivite. Conștientizarea acestei răni poate duce la nenumărate momente de „Aha! Deci asta era ceea ce mă supăra de fapt.” ceea ce ne face să fim mai conștienți de butoanele noastre declanșatoare.

Vindecarea acestei răni aduce cu sine o viață mai liniștită, ferită de comentariile interioare răutăcioase ale unei voci care încearcă să te “micșoreze”. Când rana se vindecă, ceilalți se transformă din dușmani critici în parteneri de drum, iar o voce interioară mai blândă te va putea ghida pe calea pe care o alegi – vocea șoaptelor Sufletului tău.