Egoul este un construct al minții create la ordinul Sufletului pentru a negocia între circumstanțele externe și valorile interne ale Sinelui Superior. Prejudecata egocentrică este o prejudecată cognitivă care îi face pe oameni să se bazeze prea mult pe propriul punct de vedere atunci când examinează evenimentele din viața lor sau când încearcă să vadă lucrurile din perspectiva altor oameni. În consecință, părtinirea egocentrică îi face pe oameni fie să subestimeze cât de diferit este punctul de vedere al celorlalți față de al lor, fie să ignore în întregime punctul de vedere al altora. Asta se întâmplă când nu avem controlul asupra instrumentului numit EGO.
Când facem ceva jenant, părtinirea egocentrică ne poate determina să supraestimăm gradul în care alți oameni sunt susceptibili de a observa acest lucru, deoarece presupunem că alții sunt la fel de concentrați pe acțiunile noastre ca și noi. Nimic mai fals ! Ceilalți sunt la fel de preocupați cu mișcările lor exact ca și noi. Întrucât părtinirea egocentrică poate influența puternic modul în care procesăm informațiile și luăm decizii, este foarte important să încercăm să o înțelegem.
Iată câteva exemple de părtinire egocentrică!
- cineva care este foarte calificat într-un anumit domeniu se luptă să-și imagineze perspectiva oamenilor care nu sunt familiarizați cu domeniul său de activitate.
- cineva care ține o discuție publică poate să presupună că nervozitatea sa este mai evidentă pentru public decât este de fapt cazul, iar pentru că este extrem de evidentă pentru el însuși.
- cineva care a făcut ceva jenant supraestimează probabilitatea ca alții să-și amintească, pentru că el însuși sau ea însăși își amintește
- cineva poate supraestima cantitatea de efort cu care a contribuit la un proiect de grup, deoarece este mai concentrat pe propria sa muncă decât pe munca pe care o făceau ceilalți membri ai echipei.
- cineva poate să-și amintească de sine ca fiind jucătorul cheie într-un eveniment trecut în care a jucat doar un rol minor, deoarece a văzut evenimentul doar din propria perspectivă.
- prejudecata egocentrică poate face pe cineva să presupună că toți colegii săi împărtășesc convingerile sale politice și valorile sociale, deoarece este atât de concentrat pe acele convingeri încât îi este dificil să-și imagineze că alții ar putea vedea lucrurile diferit.
Toate aceste exemple implică tendința de a ne baza în exces pe propria perspectivă, ceea ce înseamnă că, în multe cazuri, EGOUL îi determină pe oameni să-și proiecteze credințele, dorințele, gândurile și emoțiile asupra altor persoane, mai ales atunci când acești oameni sunt apropiați de ei. Ca atare, părtinirea egocentrică poate diminua și chiar anula, capacitatea oamenilor de a empatiza cu ceilalți, întrucât îi determină să se concentreze în primul rând pe propriile emoții și să ignore modul în care se simt alți oameni. Și asta pentru că uităm că suntem picături ale aceluiași Mare Ocean Energetic Universal. Rostim în stânga și-n dreapta termenul de “iubire necondiționată” însă nu știm că acesta se traduce prin “unitatea spirituală a întregii vieți”
Prejudecăți cognitive asociate
Egocentrul este considerat a fi mecanismul principal din spatele mai multor prejudecăți cognitive asociate. Aceste prejudecăți pot fi privite ca subtipuri ale părtinirii egocentrice, ceea ce înseamnă că ele reprezintă moduri specifice și notabile în care părtinirea egocentrică ne afectează gândirea și, în consecință, sunt denumite uneori prejudecăți egocentrice sau prejudecăți de atribuire egocentrică.
Iată câteva dintre cele mai notabile prejudecăți egocentrice !
Iluzia transparenței. Iluzia transparenței este o părtinire cognitivă care îi face pe oameni să creadă că gândurile și emoțiile lor sunt mai evidente pentru ceilalți decât este cazul. Acest lucru se întâmplă în primul rând din cauza părtinirii egocentrice și în special pentru că starea noastră internă este atât de ușor disponibilă pentru noi încât uităm că nu este la fel de ușor disponibilă și pentru alții.
Efectul reflectoarelor. Efectul reflectoarelor este o părtinire cognitivă care îi determină pe oameni să supraestimeze gradul în care sunt observați de alții, precum și gradul în care celorlalți le pasă de lucrurile pe care le observă la ei. Acest lucru se întâmplă în primul rând din cauza părtinirii egocentrice și mai ales pentru că suntem atât de concentrați pe noi înșine, încât uităm că alți oameni nu sunt atât de concentrați asupra noastră.
Efectul de fals consens. Efectul de consens fals este o părtinire cognitivă care îi face pe oameni să creadă că opiniile și convingerile lor sunt mai frecvente în rândul oamenilor decât sunt în realitate. Acest lucru se întâmplă în primul rând din cauza părtinirii egocentrice și mai ales pentru că suntem atât de concentrați pe propriile noastre opinii și convingeri, încât ne străduim să ne amintim că alți oameni ar putea avea altele diferite.
Blestemul cunoașterii. Blestemul cunoașterii este o prejudecată cognitivă care îi face pe oameni să nu țină seama de faptul că alții nu știu aceleași lucruri pe care le cunosc ei. Acest lucru se întâmplă în primul rând din cauza părtinirii egocentrice și în special pentru că ne străduim să ne dăm seama de faptul că alți oameni ar putea să nu cunoască ceea ce știm noi. O altă părtinire cognitivă strâns legată este decalajul de empatie, care îi determină pe oameni să se lupte să înțeleagă stările mentale care sunt diferite de starea lor actuală sau să se lupte să ia în considerare modul în care astfel de stări afectează judecata și luarea deciziilor oamenilor. Decalajul de empatie înseamnă că atunci când oamenii se află într-o anumită stare mentală (fericiți, supărați etc), ei se luptă să înțeleagă perspectiva sau să prezică acțiunile cuiva care se află într-o stare mentală diferită, indiferent dacă acea persoană este sinele lor viitor sau altcineva.
Prejudecata egocentrică apare și atunci când se manifestă tendința oamenilor de a judeca corectitudinea situațiilor în favoarea lor înșiși în contexte precum negocierea. În asemenea situații, părtinirea egocentrică îi poate face pe oameni să creadă că situațiile care îi favorizează sunt corecte, chiar dacă ei cred că favorizarea altora într-o manieră similară ar fi nedreaptă. Asta înseamnă, de exemplu, că oamenii ar putea crede că merită să primească mai mult decât alții, atunci când vine vorba despre împărțirea rezultatelor pozitive, cum arfi laudele sau dividendele, în timp ce ar putea crede, că merită să primească mai puțin decât alții atunci când vine vorba de împărțirea rezultatelor negative, cum ar fi vina sau sancțiunile.
Important: există o părtinire cognitivă înrudită numită părtinire altercentrică, care are un efect oarecum opus față de părtinirea egocentrică, deoarece face ca judecata oamenilor asupra propriei stări emoționale să fie influențată de emoțiile altora. Oamenii experimentează ambele prejudecăți în grade diferite și manifestă diferite niveluri de egocentrism și altercentrism în diferite situații. (va urma)
Ce simplu ar fi sa mai lasam jos (put down our mind and just be) mintea cu deosebitele ei instrumente in a analiza, a compara, a hotara…. si doar sa fim, sa facem ce simtim. Am mai trai si noi putin, o secunda din viata noastra, pe care o dam atat de usor pe a face, a avea, a fi… si a trai? Cand?