Cu toții am crezut, cel puțin pentru o clipă, în existența vreunei formule magice, rugăciuni sau practici divine secrete, pentru a ne crește nivelul de sănătate și energie, a ne îmbunătăți starea de spirit, a ne rezolva problemele sau pentru a câștiga mai mulți bani. Nu știu dacă dezamăgesc pe cineva în aceste clipe, însă trebuie să știți că pentru a vă bucura de asemenea beneficii care să vă facă să vă bucurați de o viață fericită, singura rugăciune secretă nu este cererea, ci recunoștința; iar singura formulă magică funcțională este transformarea recunoștinței în cea de-a doua noastră natură.
Astăzi vom afla de ce sunt mai sănătoși oamenii recunoscători, care sunt beneficiile practicării recunoștinței, în afara celor referitoare la sănătatea fizică și psihică și care sunt cele mai eficiente metode pe care le avem la îndemână pentru cultivarea recunoștinței în viața noastră. Cultivarea recunoștinței este o știință în sine. Practicarea recunoștinței este o artă. Care este diferența între starea de recunoștință sau gratitudine și atitudinea socială de mulțumire, ați descoperit deja în articolul nostru MEDITÂND LA RECUNOȘTINȚA DE ÎNALTĂ VIBRAȚIE. Vi-l recomand cu mare drag pentru a înțelege în profunzime de ce este considerată practicarea recunoștinței metoda cea mai apropiată sufletului pentru reactivarea conștiinței sale pe calea trezirii spirituale. Pentru că așa a așezat Universul lucrurile, am primit invitația de a cunoaște un profesor de arta recunoștinței. Da, de arta recunoștinței, pentru că despre asta îi place să vorbească cel mai mult la cursurile pe care le susține în calitate de doctor în neuroștiințe, medic și profesor universitar. După câteva sesiuni la care am participat până acum, pot trage deja concluzia că învățămintele pe care le-am asimilat ascultându-l cu atenție sunt comparabile cu cele ale marilor maeștrii spirituali ai omenirii și, de multe ori, poate chiar mai specifice. Aveam să aflu că profesorul, deși face parte dintr-o familie în cadrul căreia recunoștința se cultivă în sufletele membrilor săi încă din fragedă pruncie, nu acesta este unicul motiv pentru care adoră să vorbească despre cultivarea celui mai înălțător sentiment din câte există. La vârsta de 5 ani, profesorul universitar de astăzi, avea două pușculițe din lut: una pentru economiile sale bănești și alta pentru bilețelele de recunoștință. Străbunicii, bunicii și părinții săi l-au educat să se achite de sarcina zilnică de a scrie un bilețel de recunoștință, pentru că, doar astfel va fi primit cheia împlinirii tuturor dorințelor. Așa a învățat el să scrie. Astăzi, în fiecare dimineață, imediat cum se trezește, își spune:
“Sunt fericit că m-am trezit, sunt în viață și nu voi irosi clipele acestei zile. Voi folosi toate energiile pe care Universul mi le pune la dispoziție pentru a mă dezvolta și a-mi extinde inima către ceilalți, pentru ca și ei să guste fericirea”.
Apoi își ia jurnalul de recunoștință și consemnează noi și noi motive pentru care simte nevoia să fie recunoscător din toată ființa sa. Profesorul definește starea de a fi recunoscător ca fiind un sentiment de gratitudine ce provine din interior și nu trebuie confundat cu norma socială de răspuns de mulțumire la un gest amabil. Sentimentul de a fi recunoscător poate fi îndreptat nu numai către persoanele pe care le apreciem ci și către lucrurile și experiențele care simțim că ne-au fost de mare ajutor în viața voastră sau către natura însăși. Recunoștința este mult mai memorabilă decât mulțumirea ca și normă socială de răspuns la un gest amabil. Când simți recunoștință, poți avea acel sentiment de apreciere timp de mulți ani. Recunoștința cuprinde adesea experiențe comune, dragoste, angajament și devotament față de oameni speciali din viața ta. Pentru mulți oameni care se concentrează în mod regulat pe recunoștință, ea a devenit un stil de viață – o stare de a fi.
A fi recunoscător, în celălalt sens, acela de a mulțumi ca și normă socială de răspuns la un gest amabil, înseamnă că persoana care primește beneficiile are conștientizarea unui gest benefic și răspunde ca atare. Oferirea unui asemenea răspuns a devenit un fel de automatism în societatea modernă. Recunoștința nu se mai predă aproape deloc în familiile românești, ca să nu mai vorbim de școala românească, în timp ce în familiile și școlile germane, suedeze, daneze, americane, coreene sau japoneze, recunoștința reprezintă o condiție sine-qua-non a educației. Japonezii o ridică chiar la rang de artă, în timp ce pentru cei treziți spiritual, indiferent cărei societăți sau națiuni îi aparțin, recunoștința este mai mult decât o artă – este a doua lor natură. Haideți să vedem ce legătură este între starea de gratitudine și sănătatea noastră fizică și psihică. Ce spun neuroștiințele despre impactul stării de recunoștință asupra sănătății umane.
Cele mai noi cercetări au stabilit o legătură foarte strânsă între recunoștință și o bună sănătate. Păstrarea unui jurnal de recunoștință, de exemplu, reduce nivelul de stres, îmbunătățește calitatea somnului și crește nivelul de inteligență emoțională. Recunoștința este corelată pozitiv cu mai multă vitalitate, energie și entuziasmul de a lucra mai mult, de a fi mai productiv. Se poate spune despre recunoștință că este un „antidepresiv natural”. Efectele recunoștinței practicate zilnic, pot fi în unele cazuri mai eficiente și decât medicamentele. Recunoștința produce o senzație de fericire și mulțumire de lungă durată. De ce ? Atunci când exprimăm și primim recunoștință, corpul nostru eliberează doi hormoni foarte importanți: dopamina și serotonina. Acești doi neurotransmițători esențiali sunt responsabili de emoțiile noastre și ne fac să ne simțim bine, ne îmbunătățesc starea de spirit imediat, făcându-ne să ne simțim fericiți. Practicând în mod conștient recunoștința în fiecare zi, putem ajuta aceste căi neuronale să se consolideze și să creeze în cele din urmă în interiorul nostru o natură permanent recunoscătoare și pozitivă. Atenție! Nu fericirea ne aduce recunoștință. Recunoștința ne aduce fericirea !
“Știi care este cel mai mare beneficiu pe care îl oferă practicarea recunoștinței?” m-a întrebat profesorul. Recunoștința eliberează emoții toxice ! Aveam să-l contrazic, nu în sensul că recunoștința nu eliberează emoțiile toxice, ci în sensul că nu eliberarea emoțiilor toxice este cel mai mare beneficiu al recunoștinței, ci altul. Profesorul mi-a zâmbit și și-a continuat expunerea. Sistemul limbic este partea creierului responsabilă pentru toate experiențele noastre emoționale. El se compune din cortexul limbic, hipocamp, amigdala, aria septală și hipotalamusul. Studiile au arătat că hipocampul și amigdala, cei doi responsabili principali ai sistemului care reglementează emoțiile, memoria și funcționarea corporală, se activează odată cu sentimentele de recunoștință. Dovezile științifice au stabilit că ceea ce numim „emoții” sunt activări neuronale în regiunile neocorticale ale creierului.
Prin gestionarea funcțiilor sistemului nervos autonom, recunoștința reduce semnificativ simptomele depresiei și anxietății. La nivel neurochimic, sentimentele de recunoștință sunt asociate cu o creștere a modulației neuronale a cortexului prefrontal, locul creierului responsabil pentru gestionarea emoțiilor negative precum vinovăția, rușinea și violența. De aceea persoanele care țin un jurnal de recunoștință sau folosesc expresii verbale pentru același lucru sunt mai empatice și mai pozitive. Recunoștința schimbă structurile neuronale din creier și ne face să ne simțim mai fericiți și mai mulțumiți. Primirea recunoștinței la fel ca și împărtășirea ei, declanșează hormonii cei buni și reglează funcționarea eficientă a sistemului imunitar. Oamenii de știință au sugerat că recunoștința modifică felul în care vedem lumea și pe noi înșine. Recunoștința ne obligă să ne concentrăm asupra laturilor pozitive ale vieții. Când dăm și primim note de mulțumire, creierul nostru este redirecționat automat pentru a fi atenți la ceea ce avem și suntem, producând o motivație intrinsecă și o conștientizare puternică a prezentului. De asemenea, la nivel neurochimic, recunoștința acționează ca un catalizator pentru neurotransmițători cum ar fi serotonina, dopamina și norepinefrina – cele care gestionează emoțiile, anxietatea și răspunsurile imediate la stres.
Iată care sunt beneficiile majore de care vă puteți bucura dacă practicați recunoștința și faceți din ea a doua voastră natură, așa cum susține profesorul!
În primul rând, recunoștința ne oferă o sănătate psihică mult mai bună ca urmare a proceselor care au loc în creierul nostru. Recunoștința reduce până la eliminare o multitudine de emoții toxice, de la invidie și resentimente, la frustrare și regret. Cercetările confirmă faptul că recunoștința crește în mod eficient fericirea și reduce depresia. În al doilea rând, ca urmare a unei sănătăți psihice corespunzătoare, vom avea și o stare mult mai bună a sănătății fizice. Nu este surprinzător faptul că oamenii recunoscători sunt mai predispuși să aibă grijă de sănătatea lor. Ei fac exerciții fizice mai des și sunt mai predispuși să participe la controale regulate, ceea ce va contribui cu siguranță la longevitatea lor. Pe de altă parte, recunoștința sporește empatia și reduce agresivitatea. Oamenii recunoscători sunt mai predispuși să se comporte într-un mod prosocial chiar și atunci când alții se comportă cu ei mai puțin amabil. Oamenii care au transformat recunoștința în a doua lor natură experimentează mai multă sensibilitate și empatie față de alți oameni dar și o dorință mult mai scăzută de a căuta răzbunare. Iată ce efect minunat ar putea avea în plan social cultivarea recunoștinței începând cu educația în familie și continuând cu cea din școli: o lume în care dorința de răzbunare ar fi foarte scăzută, punctează profesorul.
Oamenii recunoscători au un somn de calitate superioară. Petreceți 15 minute înainte de culcare consemnând în jurnalul vostru de recunoștință și-mi veți da dreptate. Practicarea recunoștinței conduce la menținerea sau redobândirea încrederii în sine, prin îndepărtarea sentimentelor de invidie și frustrare pe care le manifestăm atunci când ne comparăm cu cei care au joburi mai bune, haine, case și mașini mai frumoase. Aceste sentimente negative ne țin departe de fericire. Un om care practică recunoștința îi apreciază pe ceilalți !
Când vine vorba de practicarea recunoștinței, este necesar să evităm să cădem în capcana localizării fericirii în lucruri care ne fac să ne simțim mai bine decât alții. O astfel de gândire poate favoriza invidia și gelozia. Există aspecte minunate în care suntem cu toții la fel de binecuvântați: același soare care strălucește deasupra fiecăruia dintre noi sau că avem cu toții același timp de 24 de ore pe zi la dispoziție, timp în care putem alege să ne bucurăm și să manifestăm recunoștință. Motivele pentru care ar trebui să manifestăm recunoștință sunt atât comune cât și individuale. Este bine să le menționăm și pe cele individuale dar este recomandat să ne concentrăm asupra celor comune, dacă ținem cont de cel puțin de una dintre cele 12 legi spirituale ale Universului, Legea Unității Divine. Practicarea recunoștinței ne deschide porțile către mai multe relații. A spune „mulțumesc” nu înseamnă numai bune maniere. Manifestarea aprecierii sincere față de ceilalți te poate ajuta să câștigi noi prieteni. Recunoașterea contribuțiilor altor persoane la producerea unui moment de fericire pentru noi, poate duce la apariția unor noi oportunități. Cultivarea recunoștinței îi poate ajuta pe cei care au trecut prin traume serioase să scape de durerile emoționale cu care se confruntă și să-și recapete echilibrul interior, dar mai are și o mulțime de alte beneficii secundare la fel de importante cum ar fi îmbunătățirea relațiilor romantice, de prietenie sau a celor familiale. În concluzie, un nivel ridicat de recunoștință are un puternic impact pozitiv asupra bunăstării noastre în ansamblu. Vă spuneam că l-am contrazis pe profesor atunci când a afirmat că cel mai mare beneficiu al practicării recunoștinței este eliminarea emoțiilor toxice.
“În plan psihologic și fiziologic, mi-a replicat profesorul. Deasupra tuturor lucrurilor, cel mai mare beneficiu al practicării recunoștinței este de ordin spiritual, a continuat el. Recunoștința este rugăciunea corectă, nu cererea! Asta nu înseamnă că nu trebuie să cereți ! Nici vorbă ! Cereți ! Însă toate câte le veți cere, să credeți că le-ați și primit și le veți primi. Și cum altfel să credeți că le-ați și primit decât manifestând recunoștință din toată ființa voastră pentru că ați și primit deja ! Atunci când cereți, atât gândurile cât și emoțiile, una să fie ! Starea de recunoștință este dovada credinței voastre că ați și primit, și veți primi ! Recunoștința este secretul rugăciunilor care primesc răspuns.”
L-am întrebat pe profesor de ce, fiind un cunoscător al adevărului, nu face în cadrul cursurilor sale referiri foarte detaliate la beneficiile de ordin spiritual ale practicării recunoștinței. Prezentarea exclusivă a beneficiilor de ordin fiziologic și psihologic, minimalizează importanța recunoștinței în viața omului, mi-am motivat eu întrebarea.
„Latura spirituală a praticării recunoștinței o poate înțelege profund doar un om pregătit să accepte recunoștința în viață ca pe o a doua sa natură. Eu mă bucur să descopăr interesul și dorința studenților sau pe alocuri a interlocutorilor mei față de recunoștință, chiar și pentru faptul că oferă anumite beneficii palpabile. Pe parcurs, cei mai sensibili din punct de vedere spiritual, înțeleg adevărata menire a recunoștinței și adevărul conform căruia capacitatea de a fi recunoscători este un dar divin și nutresc dorința de a mă completa sau a mă contrazice, așa cum ai făcut tu”, mi-a răspuns profesorul.
Îndrăznind să-l contrazic pe profesor, nu numai că am reușit să mi-l fac prieten, ci și să aflu de la el mult mai multe amănunte despre arta recunoștinței. Printre ele, cele mai eficiente tehnici de cultivare a recunoștinței pe care vi le împărtășesc și vouă astăzi.
- Creați-vă propriul ritual de recunoștință. Sfatul profesorului: Stați în fața oglinzii și spuneți-vă cinci lucruri bune. Poate fi vorba despre realizările voastre din trecut sau eforturile prezente, talentele sau virtuțile voastre. Spuneți cuvintele cu voce tare. Complimentați-vă cu cuvinte precum frumos, loial, disciplinat, amabil, iubitor și observați dacă asta vă face să vă simțiți mai bine. Repetați acest lucru ori de câte ori doriți. Vă puteți chiar și înregistra experiența ca s-o reascultați. Apoi închideți ochii și concentrați-vă atenția și gândurile către persoanele și lucrurile din viața voastră pentru care sunteți recunoscător în ziua respectivă.
- Trimiteți un E-Mailuri de mulțumire. Oferiți o îmbrățișare gratuită pe zi, dacă regulile de distanțare vă permit. Nu lăsați mintea să caute pretexte pentru a nu o face.
- Mulțumiți pentru ziua de astăzi! Nu trebuie să mulțumești neapărat unei persoane. Poți mulțumi vieții însăși! Trezește-te și salută ziua cu recunoștință. Fii recunoscător că trăiești!
- Fă cuiva o favoare gratuită, fără să aștepți nimic în schimb. Fă ceva drăguț pentru cineva!. Acțiunile vorbesc mai tare decât cuvintele și a face ceva frumos va arăta că ești recunoscător, mai mult decât poate demonstra declararea acest lucru.
- Fii recunoscător în mod public cuiva ! Surprinde pe cineva cu un lucru bun făcut pe neașteptate pentru el sau pentru ea.
- Exprimă-ți recunoștința și pentru lucrurile negative din viața ta. Aceasta este partea mai grea, într-adevăr. Când lucrurile merg prost, când nu suntem fericiți, când oamenii sunt răi cu noi parcă nu suntem în stare să manifestăm recunoștință. Învață să tratezi cu detașare toate aceste lucruri negative, lasă-le să treacă și fii recunoscător pentru lecția de viață pe care ți-au oferit-o. Dacă demonstrezi Universului că ți-ai învațat lecțiile, ele nu vor mai reveni.
- În orice moment poți identifica o mulțime de motive pentru care să manifești recunoștință. De aceea este bine să ții un jurnal al tuturor motivelor pentru care manifești recunoștință, în care poți consemna : complimentele pe care ți le faci astăzi, provocările din care ai invățat astăzi și ce anume, oamenii cărora trebuie să le fii recunoscător astăzi și lucrurile semnificative pe care le-ați trăit astăzi. Și, de ce nu, fă rost de o pușculiță precum cea a profesorului, în care să pui zilnic câte un bilețel pe care să scrii data și motivul principal pentru care manifești recunoștință la finalul unei zile. Celelalte motive le consemnezi în jurnal. Poți deschide pușculița la finalul oricărei săptămâni, luni, sau în ultima zi a anului.
- Identifică un prieten sau o prietenă sau un membru al familiei împreună cu care să practici recunoștința. Încurajați-vă reciproc ! Împărtășirea gândurilor de recunoștință cu cineva este o modalitate excelentă de a a vă menține motivați și a vă consolida abilitățile emoționale.
Suflete dragi, la nivel neurobiologic, practicarea recunoștinței reglează sistemul nervos simpatic – cel care activează răspunsurile noastre la anxietate, iar la nivel psihologic, condiționează creierul să filtreze dialogurile negative interioare ale minții noastre și să se concentreze asupra gândurilor pozitive. Practicând conștient recunoștința, putem antrena creierul să participe selectiv la emoții și gânduri pozitive, reducând astfel anxietatea și sentimentele de teamă. Datorită implicațiilor recunoștinței în reducerea anxietății, practicile precum ținerea unui jurnal de recunoștință sau discuțiile în grup sunt foarte recomandate în cadrul psihoterapiilor și foarte eficiente în tratarea fobiilor, sindromului post-traumatic și anomiei, starea de disperare cauzată de sentimentul inutilității existenței tale. Cu toții avem capacitatea și oportunitatea de a cultiva recunoștința. În loc să ne plângem că nu avem anumite lucruri pe care credem că le merităm, ne-am putea lua câteva momente zilnic pentru a vă concentra asupra ceea ce avem. Dezvoltarea unei „atitudini de recunoștință” este una dintre cele mai simple modalități de a-ți îmbunătăți relația cu viața. Recunoștința implică un sentiment și o inimă generoasă precum și un sentiment adecvat al datoriei față de semeni. Folosiți recunoștința atunci când vă rugați! Nu există nicio altă dovadă mai clară a credinței voastre că ați și primit ceea ce ați cerut! A avea o inimă plină de recunoștință este o alegere. Putem alege să fim recunoscători și să ne bucurăm astfel de toate beneficiile practicării recunoștinței sau putem alege să nu fim recunoscători. Îndrăznesc să vă întreb: Voi, ce alegeți?
Aștept cu răbdare răspunsurile voastre în rubrica de comentarii. Pe curând, fiți binecuvântați cu multă energie pozitivă și să vă bucurați din plin de roadele recunoștinței voastre !
