A cest articol nu se dorește a fi o propagandă împotriva utilizării medicamentelor de sinteză, ci un material pro administrarea limitată și mai sănătoasă a acestora, stimulând puterea naturală de vindecare prin întreținerea unei atitudini pozitive (optimiste) față de boală. Atitudinea optimistă și înțelegerea cauzalității psiho-emoționale a afecțiunilor cu care ne confruntăm, pot ajuta procesul de vindecare, uneori, mult mai mult decât o fac medicamentele. Știu că, pentru cei mai mulți dintre oameni, a-și preda puterea în mâinile medicamentelor înseamnă confort din belșug și credința că medicamentele fac treaba în locul puterii naturale de vindecare. Nimic mai neadevărat. Medicamentele susținute de atitudinea pozitivă față de lecția care ți-o oferă la un moment dat prezența unei afecțiuni și credința în vindecarea acesteia pot fi adevărate panacee. Medicamentul este doar chimie. Puterea interioară naturală de vindecare nu este chimie, ci mult mai mult decât atât.
Dependența psihologică de medicamente apare atunci când o persoană devine emoțional și mental dependentă de un medicament pentru a funcționa normal sau pentru a face față stresului și problemelor zilnice.
Aceasta poate apărea din mai multe motive, inclusiv modul în care medicamentele afectează creierul și comportamentul unei persoane. Multe medicamente, în special cele care afectează sistemul nervos central (cum ar fi opioidele, benzodiazepinele și stimulentele), pot modifica chimia creierului. Acestea pot stimula eliberarea de neurotransmițători precum dopamina, care este asociată cu plăcerea și recompensa. Cu timpul, creierul devine dependent de aceste substanțe pentru a menține starea de bine.
Medicamentele pot oferi o ușurare semnificativă a simptomelor de durere, anxietate, depresie sau alte afecțiuni mentale și fizice. Persoanele pot deveni dependente psihologic de aceste medicamente deoarece le permit să funcționeze mai bine sau să evite disconfortul. Anxietatea, stresul, depresia și alte tulburări emoționale pot contribui la dezvoltarea dependenței psihologice. Medicamentele oferă o formă temporară de evadare sau alinare, ceea ce poate încuraja utilizarea repetată. Presiunea socială, accesul facil la medicamente și influențele de mediu (cum ar fi stresul la locul de muncă sau în relațiile personale) pot contribui și ele la dezvoltarea dependenței. Sprijinul insuficient sau prezența unui grup de prieteni sau familie care utilizează medicamente poate, de asemenea, să crească riscul de dependență.
Anumite persoane pot avea o predispoziție genetică către dependență. Factorii genetici pot influența modul în care organismul răspunde la medicamente și cât de susceptibilă este o persoană la dezvoltarea dependenței. Utilizarea prelungită a medicamentelor, chiar și a celor prescrise de medic pentru afecțiuni cronice, poate duce la toleranță (nevoia de doze mai mari pentru a obține același efect) și la dependență psihologică și fizică.
Iată câteva dintre simptomele dependenței psihologice de medicamente :
- O dorință intensă și constantă de a consuma medicamentul, chiar și atunci când nu este necesar din punct de vedere medical.
- Continuarea utilizării medicamentului în ciuda problemelor cauzate de acesta, cum ar fi problemele în relațiile personale, la locul de muncă sau în planul sănătății.
- O preocupare constantă legată de obținerea și consumarea medicamentului, planificarea activităților în jurul utilizării acestuia.
- Folosirea medicamentului ca principală modalitate de a face față stresului, anxietății, depresiei sau altor emoții negative.
Cum prevenim și tratăm dependența psihologică de medicamente
- Prin educație și conștientizare: Informarea pacienților despre riscurile de dependență și utilizarea responsabilă a medicamentelor prescrise.
- Prin monitorizare medicală: Monitorizarea atentă de către medici a pacienților care folosesc medicamente cu potențial de dependență, ajustarea dozelor și evaluarea regulată a necesității continuării tratamentului.
- Prin terapii alternative: Explorarea alternativelor la medicamente pentru gestionarea durerii sau a afecțiunilor mentale, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, meditația, tehnici de relaxare și alte forme de tratament non-farmacologice.
- Prin sprijin psihologic și social: Oferirea de sprijin psihologic și social persoanelor care sunt expuse riscului de dependență sau care încearcă să renunțe la utilizarea medicamentelor.
- Prin programe de reabilitare: Participarea la programe de reabilitare și grupuri de suport pentru a ajuta la recuperarea din dependență.
Gânduri de final
Dependența psihologică de medicamente este o problemă complexă care poate apărea din mai multe motive, inclusiv efectele asupra creierului, factorii emoționali și psihologici, influențele sociale și genetice. Este esențial să se adopte măsuri preventive și să se beneficieze de suport adecvat pentru a gestiona și trata dependența. Cu o abordare corectă și sprijinul necesar, persoanele afectate pot învăța să facă față fără a se baza pe medicamente. Totuși nu întrerupeți tratamentele prescrise de medici, fără consultarea prealabilă a acestora. Așa că, îndrăzniți să fiți înțelepți !
