Ce sunt visele ? Visele sunt imagini și procese psihice din timpul somnului
Ce sunt visurile? Visurile sunt iluzii, aspiraţii, dorinţe arzătoare, reverii, meditaţii.
Visele exprimă viața netrăită, dorințe reprimate, lucruri pe care ai vrut să le faci dar nu ai reușit. Prin educație și civilizare, omul își reprimă propria natură și începe să proiecteze dorințe. Acestea sunt visele.
Visele se întâmplă pentru a te ajuta să realizezi în timpul somnului ceea ce nu ai putut realiza în timp de veghe. Ele sunt un substitut al dorințelor tale.
Încearcă experimentul următor: nu mânca într-o zi. Noaptea vei visa mâncăruri delicioase. Sigmund Freud, în cadrul terapiilor sale, pentru a afla mai multe despre personalitatea unui om, încerca să afle despre visele pacientului din timpul nopții. Astfel îl putea ajuta să devină mai natural, mai puțin reprimat și să cunoască momentele din viața lui în care s-a negat pe sine însuși; să devină cât mai real. Trăirea intensă a vieții, în timpul prezent, nu generează nimic rezidual care să dea naștere viselor. Viața netrăită în prezent, reprimând la infinit dorințe, visuri și aspirații, creează vise. Atâta timp cât mintea te controlează pe tine, nu tu pe ea, vei trăi fie în trecut fie în viitor. Mintea cunoaște doar trecutul prin funcția de memorie și viitorul prin cealaltă funcție numită imaginație. Mintea nu cunoaște prezentul. Prezentul nu poate fi cunoscut. Prezentul poate fi doar trăit. Mintea nu există în prezent. Aflați sub controlul minții, vom fi captivi fie în trecut fie în viitor, ratând prezentul, adică viața însăși.
Ești într-o sală de concert și îți amintești brusc că ai uitat să încui mașina din parcare. Nu te poți ridica să ieși și faci tot felul de presupuneri despre ce se va întâmpla cu mașina ta. Ești prins între cele două lucruri, uitând cu desăvârșire prezentul. Viața este ceea se întâmplă în timp ce suntem ocupați cu altceva. Ne naștem adormiți, creștem, și, pe măsură ce ne dezvoltăm creierul prin educație, uităm că scopul nostru este trezirea, trăirea intensă a vieții. Suntem preocupați să-i impresionăm pe ceilalți, să arătăm bine. Suntem preocupați să reușim în viață, avem tot felul de aspirații ciudate. Ne mișcăm într-o beție amețitoare a acestor visuri, aspirații, iluzii, iar viața trece pe lângă noi.
De mici copii am primit cu toții, prin educație, droguri speciale: APROBARE, APRECIERE, LAUDĂ. Tentaculele societății au pătruns în noi și au obținut controlul total asupra noastră. Am devenit roboți. Ce fel de roboți? Dialogați cu cineva și apăsați butonul APRECIERII. Robotul din acel cineva, se va bucura. Apăsați apoi butonul criticii și veți remarca tristețea robotului. Suntem atât de ușor de controlat și manipulat…
Comitem multe greșeli sub influența „drogului” ACCEPTĂRII și INTEGRĂRII. Cei care dețin controlul manipulând aceste “droguri”, controlează întreaga omenire. Manipularea a devenit o artă. Lumea este plină de astfel de „artisti”. Ca rezultat al efectului acestor droguri ne-am pierdut abilitatea de a iubi. Nu mai privim ființele umane cu care intrăm în contact, ca pe ființe umane.Suntem atenți dacă ne acceptă sau nu. Dacă ne aprobă sau nu. Îi privim pe ceilalți ca pe o amenințare care ne poate priva de drogul nostru sau ca pe un suport al acestuia. Amintiți-vă de politicieni. Ei nu văd oameni. Ei văd voturi. Noi nu suntem diferiți de ei dacă suntem sub efectul acestui „drog”. Vreți să vă eliberați de acest „drog”? Scoateți tentaculele acestuia din ființa voastră – tentaculele acestui control pe care societatea îl exercită asupra voastră.
Observați ! Nu se va schimba nimic, însă, voi vă veți elibera din asta. Veți fi în lume, dar nu veți mai fi ca ea. La începutul schimbării va fi îngrozitor. Va fi ca și cum i-ai spune unui drogat să renunțe la heroină și să se bucure de apa de izvor și de aerul curat. Ești agitat și tulburat? Ai probleme? Nu te bucuri de viață? Cu siguranță ești foarte „adormit.” Cum poți ieși din asta? Cum te poți trezi? Dacă vom observa iluziile, ele vor dispărea. Vor dispărea atât visurile cât și visele. Vom ieși din asta. Ne vom schimba. Vom putea găsi calea de a trăi în prezent. Doar în prezent, vom putea obține ceea ce avem nevoie cu adevărat. Este inutil să-i cerem lui Dumnezeu ceea ce putem noi înșine să facem. Dă-mi asta, dă-mi cealaltă !
Exact ca în povestea cu tipul căruia îi luase foc barba. Cei din jur strigau la el:
-Îți arde barba, îți arde barba !
Iar el le-a răspuns:
-Nu vedeți că mă rog la Dumnezeu pentru ploaie?
Ce facem concret? Trebuie să înțelegem situația în care ne aflăm și să renunțăm la aceste “droguri”. Renunțarea la aceste „droguri” aduce o profundă stare de singurătate. Iar noi nu suntem obișnuiți cu singurătatea. Teribilă situație, pentru că trăim printre oameni. Avem nevoie de oameni.
Iluzia de singurătate ne va crea obstacole în calea trezirii, pentru că noi confundăm singurătatea cu izolarea. Singurătatea înseamnă să nu trăim printre oameni. Izolarea înseamnă să nu avem nevoie de „drogurile” oamenilor. Trebuie să înțelegem ce efect au aceste „droguri” asupra noastră. La început este necesar să avem răbdare cu noi înșine, apoi să-i spunem „drogului” pe nume.
Gândiți-vă, de exemplu, la o persoană de acceptul căreia credeți voi că aveți nevoie. Cât de lipsiți de libertate sunteți în acel moment ! Fericirea adevărată depinde exclusiv de voi.
Sunt două feluri de dorințe în mintea umană.
– dorințe de îndeplinirea cărora depinde fericirea noastră.
– dorințe de îndeplinirea cărora nu depinde fericirea noastră.
Fericirea adevărată nu depinde de îndeplinirea niciunei dorințe. Fericirea nu depinde de ceea ce spun sau gândesc oamenii despre noi. Atâta timp cât avem nevoie de cineva pentru a fi fericiți, nu iubim cu adevărat acea persoană. Viața este ceea ce se întâmplă, în timp ce suntem ocupați cu altceva. Viața trăită în netrezire poate fi comparată cu un autocar cu parasolarele trase, care traversează un peisaj minunat, în timp ce turiștii din interior sunt absorbiți de discuțiile dintre ei, ratând frumuseațea peisajului.
Ieșiți din iluzia că aveți nevoie de aprecieri și aprobări, de recunoaștere, succes, prestigiu sau popularitate.
Trăiți în prezent ! În prezent nu există nici vise, nici visuri.
În prezent există o singură nevoie. Aceea de a iubi.