Câmpurile și grădinile din lumea exterioară materială au nevoie de soare înainte să ne poată dărui bogăția și frumusețea lor. Tot astfel se întâmplă și cu tărâmurile noastre interioare. Și ele au nevoie de soarele nostru interior.Psihologia a demonstrat faptul că niciun talent mental sau abilitate nu poate crește până la satisfacție deplină dacă mintea nu realizează o abundență de strălucire și bucurie. Trebuie să existe soare în minte pentru ca mintea să se dezvolte. Și, atâta timp cât acest soare mental strălucește continuu, dezvoltarea va fi continuă; cu condiția ca solul mental să se îmbogățească printr-o gândire bogată și să fie bine cultivat prin a fi și a face.
Eforturile de a fi și de a face nu lipsesc din rândurile majorității oamenilor, însă, arta de a trăi continuu într-o lume a soarelui mental este ceva care lipsește aproape cu desăvârșire. A fi fericit este profitabil. Acesta este unul dintre gândurile noii ere și se va dovedi un gând minunat pentru toți cei care îl primesc în cadrul potrivit al minții lor. Cultivarea veseliei este la fel de necesară ca și cultivarea abilităților și priceperilor. Prin urmare, prevenirea sau vindecarea descurajării este la fel de importantă ca prevenirea sau vindecarea oricărei boli fizice. Mintea descurajată este o minte bolnavă, iar o minte bolnavă este un obstacol mai mare în calea bunăstării umane decât un corp bolnav. Din acest motiv, nimeni nu ar trebui să-și permită să trăiască în altă parte decât pe partea însorită a vieții. Toate celelalte părți înseamnă boală, eșec și moarte prematură. Dacă obiectivul nostru în viață este progresul, avansarea și creșterea perpetuă, atunci trebuie să eliminăm descurajarea în toate fazele sale și să stabilim permanent în locul său o stare de bucurie perpetuă. Fericirea este starea sufletească normală. Când mintea ta are o sănătate perfectă, ești întotdeauna fericit. De fapt, o minte sănătoasă nu poate fi altfel decât fericită. Prin urmare, când nu ești fericit, mintea ta este bolnavă și are nevoie de atenție. Fără atenție, mintea nu își poate face treaba corect și va genera în sistemul uman atât boli psihice cât și fizice. Mii de cazuri de necumpătare și eșec întâlnim la mințile bolnave sau dezamăgite.
Există două tipuri de descurajare, fiecare având propriile cauze și necesitând propriile remedii speciale.
Primul tip de descurajare va necesita doar puțină atenție, deoarece cu greu poate fi numit o afecțiune mentală, fiind mai degrabă un simptom al gândurilor dezordonate și al punctelor de vedere greșite. De obicei se ridică din experiențele neplăcute, cum ar fi dezamăgirile generate de eșec sau înfrângere și este ușor de îndepărtat prin antrenarea minții de a ține cont de orice bucurie, oricât de mică ar fi ea. Când privim viața din punctul de vedere al măreției reale a omului, nu ne vom pierde nici speranța, nici curajul, chiar dacă eșuăm în mod repetat. Din acest punct de vedere, descoperim că fiecare eșec poate fi transformat într-o piatră de temelie către succes și continuăm să folosim eșecul ca pe o trambulină, ori de câte ori apare. Dacă vrem să folosim eșecul în favoarea noastră, nu trebuie să ne permitem niciodată să cădem în disperare, ci trebuie să manifestăm cu fiecare ocazie o atitudine de stăpânire completă de sine. Fiecare eșec este pur și simplu o energie valoroasă risipită și, dacă transformăm această energie greșit direcționată într-o atitudine corectă, îi putem recâștiga posesia și o putem face să lucreze în avantajul nostru.
Acele forțe din circumstanțele noastre actuale, care par distructive, pot fi schimbate și făcute constructive. Mai exact, dacă putem schimba direcția forțelor sau circumstanțelor noastre printr-o acțiune greșită, înseamnă că putem schimba direcția acelor forțe și printr-o acțiune corectă și putem determina astfel acele forțe să funcționeze conform scopului și planului nostru. De aceea, atunci când vine eșecul nu ar trebui să renunțăm în fața disperării, ci să adunăm cu bucurie și măiestrie forțele împrăștiate și să le reorientăm spre construirea unui succes mai mare decât am știut până în acel moment. Omul care știe că posibilitățile sale sunt nelimitate nu va renunța niciodată în fața înfrângerii și nu va deveni niciodată descurajat. El știe că va câștiga, mai devreme sau mai târziu, dacă va continua așa cum a început. Și mai știe că, fiecare mare dificultate pe care o depășește, reprezintă un plus de putere adăugat învingătorului. O minte care va proceda astfel nu poate fi niciodată dezamăgită, chiar dacă ar trebui să piardă și să eșueze în multe situații. Posesorul unei astfel de minți știe că are destinul în mâinile sale și că va realiza indiscutabil orice scop are va avea în vedere. Atunci când vom înțelege legile metafizice, legile spirituale ale Universului, vom conștientiza că nu ne putem permite să devenim dezamăgiți în niciun moment, oricât de greșit ar părea că merg lucrurile în viața noastră. Atragem ceea ce gândim și simțim, adică ceea ce credem și dacă ne înecăm în dezmăgire, vom atrage dezamăgiri și mai mari în viața noastră. Dacă vom continua să fim veseli, plini de speranță și credință, vom dobândi acea atitudine prin care ne putem aplica puterile și talentele cu succes pentru a face ca toate lucrurile să meargă bine. Așadar, descurajarea care provine din eșec sau înfrângere poate fi ușor depășită sau prevenită, privind viața dintr-o perspectivă superioară. Când ne vom cunoaștem propriile puteri, daruri divine interioare, și vom învăța în mod constant și detaliat cum să ne stăpânim și să ne controlăm soarta, nu ne vom mai supăra niciodată din cauza câtorva inversări de situații. Ele sunt doar temporare și, sub bagheta minții, care știe ce are de făcut, vor lăsa curând locul ordinii, progresului și realizărilor mai mari. Putem depăși orice formă de descurajare conștientizând că mintea care își înțelege puterile nu va mai fi niciodată tristă sau deprimată din cauza unei înfrângeri.
A doua formă de descurajare – deznădăjduirea cronică – este o boală mintală și trebuie tratată ca atare. Este produsă în diferite moduri și uneori provine din condițiile menționate anterior. De regulă, însă, își are originea în altă parte. Melancolia, spre exemplu, este o formă de deznădăjduire cronică și este principala cauză a nebuniei. Aici ar fi bine să ne amintim un mare adevăr care ar trebui să fie luat în considerare și aplicat temeinic în orice circumstanță: adevărul că o minte care este întotdeauna fericită, nu poate deveni vreodată nebună !
Principalele cauze ale descurajării cronice sunt următoarele:
– epuizarea forței nervoase sau a vitalității mentale;
– direcționarea greșită a emoțiilor;
– perturbarea centrilor nervoși principali, în special ai plexului solar și
– activitățile fizice dezordonate.
Prima cauză, epuizarea vitalității mentale, este ușor de prevenit și condițiile generate de aceasta pot fi eliminate prin metode foarte simple. De obicei, există suficientă vitalitate generată în sistemul uman pentru a satisface toate cerințele. Dacă această vitalitate nu este utilizată în mod greșit nu va exista epuizare. Însă discordia, îngrijorarea, furia, frica și stările de spirit similare tind să irosească energia vitală și, în consecință, vor provoca epuizarea acesteia. Epuizarea vitalității atrage după sine deprimarea, care vine brusc, de regulă, chiar și atunci când totul din viața ta pare să se împletească cu armonie și bucurie. În astfel de circumstanțe, experiența este una misterioasă. Tentația de a căuta remedii printre stimulenții periculoși este foarte puternică în astfel de momente. Epuizarea vitalității este cauza inițială a multor vieți purtate pe căi greșite, stăpânite de obiceiul de a consuma băuturi alcoolice, spre exemplu. În loc să căutăm remedii artificiale, ar trebui să căutăm cauza și să încercăm să o eliminăm. Când simțiți că mintea voastră o ia razna, cauza nu este alta decât o vitalitate scăzută.
Respirația corectă
Primul pas pe care trebuie să îl faceți atunci când vă descoperiți într-o astfel de situație este să practicați respirația profundă și completă, pentru că nu există nimic pe lumea asta care să crească forțele vitale la fel de ușor precum cum o face respirația corectă. Și, prin respirație corectă, mă refer la respirația profundă, plină și blândă, din plexul solar. O persoană care nu respiră corect folosește doar jumătatea superioară a plămânilor în timpul respirației, făcându-se astfel susceptibilă de diverse afecțiuni, pentru că reduce aportul regulat de energie vitală. Știința simplă a respirației corecte implică să respiri cu tot pieptul și să faci ca tot procesul de respirare să fie unul ordonat. Când simțiți că energiile vitale ale sistemului se epuizează, respirați mai mult și, dacă aveți ocazia, rămâneți perfect liniștiți câteva minute. Încercați în acest răstimp să conștientizați că sunteți centrul vital în care tind să se acumuleze toate forțele din lumea interioară. Și acest lucru este adevărat. Sunteți centrul vital al tuturor elementelor și forțelor din lumea voastră. Atunci când vă concentrați atenția asupra voastră considerându-vă un centru vital acumulați mai multă energie și forță vitală. A te menține în această atitudine câteva clipe înseamnă să îți reîncarci sistemul și, în loc să te simți deprimat, vei începe în curând să te simți mai fericit și mai bun.
Direcționarea greșită a emoțiilor
Diverse forme de descurajare sunt produse de emoții direcționate greșit, cauza principală fiind practicarea dorințelor care nu pot fi realizate în momentul prezent. Când energiile se acumulează în anumite părți ale sistemului uman, acolo unde nu pot fi folosite în acel moment, efectul este întotdeauna deranjant și deprimant asupra sistemului nervos, ceea ce produce descurajare mentală. Cu alte cuvinte, ori de câte ori forțele neutilizate se acumulează, acestea au tendința de a agresa nervii din acea regiune a corpului, provocând o tulburare care va perverti sentimentele și emoțiile. Atâta timp cât există o puternică tendință de exprimare a energiei de orice fel, în orice direcție, o mare cantitate de energie se va deplasa în acea direcție și, dacă i se refuză exprimarea, se va acumula, iar această acumulare va produce condiții anormale în acea parte a corpului, și implicit, un sentiment dezagreabil în minte. Pentru a preveni acest lucru, trebuie să învățăm să jonglăm doar cu dorințele care pot fi realizate în prezent, dar, mai ales cum să ne transmutăm energiile, astfel încât toată energia care nu poate fi folosită pentru moment să fie convertită în acțiuni benefice.
Nu ar trebui să permitem niciodată existența unei dorințe care nu poate fi realizată în acel moment.
Când apar astfel de dorințe, ar trebui să ne îndreptăm atenția imediat către altceva. Această îndreptare a atenției va tinde să atragă energia legată de acea dorință către alte părți ale sistemului în care se poate realiza o utilizare mai practică. Dacă în prezent nu-ți poți satisface în mod onest dorința de a îmbrăca haine elegante, schimbă acea dorință și dorește-ți în schimb un suflet frumos. Dacă nu vă permiteți să vă satisfaceți dorința de hrană bogată, instruiți-vă în schimb să vă doriți gânduri bogate. Celor care vor aplica această strategie li se va părea ușor să prevină toate tulburările fizice și mentale care pot apărea în sistemul uman atunci când energiile sunt blocate și nu se pot manifesta. Vă invit să rețineți asta:
Blocajele energetice sunt generate de dorințele care nu se pot împlini la momentul prezent. Putem elimina aceste blocaje direcționând energia să curgă natural prin sistemul nostru.
De exemplu, energia blocată în dorința de a avea o casă, dorință care nu se poate împlini la momentul prezent, poate fi reinvestită cu ajutorul voinței în dorința de a cunoaște și stăpâni puterea imaginației sau forța intuiției. Pentru a obține un control eficient asupra energiilor sistemului nostru, astfel încât să le putem pune la treabă ori de câte ori dorim, ar trebui să procedăm la realizarea faptului că toată energia, fie ea fizică sau mentală, poate fi atrasă în orice organ, orice funcție sau orice abilitate pentru utilizarea căreia am putea avea nevoie de energie suplimentară la un moment dat. Și, pe măsură ce această conștientizare devine puternică și vie, vom constata că simpla dorință de a ne determina acumularea energiei în orice parte a minții sau a corpului în care are loc acțiunea prezentă, va face ca tot surplusul de energie al sistemului să curgă direct către acel loc, fără întârziere.
O altă cauză a emoțiilor direcționate greșit se regăsește în sentimentele necontrolate.
Când permitem sentimentelor noastre de bucurie să devină ceea ce se poate numi extaz isteric, pregătim calea pentru o mare cădere a minții. Va urma dezamăgirea. Fiecare sentiment și fiecare bucurie trebuie să fie ținute în echilibru. Entuziasmul are cea mai mare putere atunci când este perfect controlat. Ca și imaginația, intuiția, răbdarea, voința și alte daruri divine ascunse în ființa noastră. Ori de câte ori o anumită stare emoțională, prin lipsa de control, merge atât de departe încât uzurpă întreaga atenție a minții, se va acumula mai multă energie în acel loc, decât poate fi folosită. Această acumulare va deprima mintea pentru că devine o povară, în timp ce alte părți ale sistemului care au fost epuizate de energie vitală vor experimenta un sentiment de vid. Aici găsiți motivul pentru care vă simțiți uneori de parcă nu ați avea nici forță, nici abilități, nici ambiții, ori de câte ori sunteți deprimați. Atunci când nu vom permite existența unor dorințe care nu pot fi niciodată satisfăcute și când nu permitem niciodată sentimentului să treacă dincolo de controlul nostru, vom reuși să prevenim în întregime orice depresie care poate apărea din utilizarea abuzivă a emoțiilor. Dacă totuși pierdem controlul și ne lăsăm cuprinși de descurajare, putem aplica exercițiul de concentrare asupra centrului creierului descris în prima parte. Prin această metodă vom restabili echilibrul sistemului nervos și, în același timp, vom crește energia vitală.
Plexul solar este considerat drept legătura dintre laturile fizice și laturile metafizice ale sistemului uman.
Tulburările care apar în plexul solar provin din digestia imperfectă, iar atunci când plexul solar este deranjat, tinde să ne tulbure toate sentimentele, atât fizice, cât și mentale. Din acest motiv, vom concluziona că unele dintre cele mai grave cazuri de descurajare nu sunt premoniții ale unor dezastre teribile care se apropie, așa cum cred mulți dintre oameni. Aceste stări sunt produse de stomac. Două treimi din cazurile de descurajare își au originea într-o digestie slabă. Prin urmare, o digestie bună, mai ales dacă este susținută cu un sistem nervos armonios și bine pregătit, va preveni cea mai mare parte a descurajărilor care-l pot atinge pe om. Știind acest lucru, ar fi bine să ne dăm seama că a lua prea în serios descurajarea ar fi de-a dreptul o nebunie. Dacă ne-am pune digestia în ordine, am ajunge foarte departe pe calea restabilirii sănătății și integrității mintale. Știm că mintea în creștere are nevoie de soare continuu, deci, trebuie să facem tot posibilul pentru a determina acest soare interior să strălucească în orice circumstanță. Nu se râdem când suntem copleșiți de durere, ci să lăsăm durerea să plece. Obiectivul nostru nu este doar sănătatea, ci și puterea de a face lucruri mai mari pentru binele general. Și, întrucât realizarea acestor două obiective necesită o minte iluminată și în continuă creștere, nu ne rămâne decât să conștientizăm că, cel mai profitabil pentru binele nostru și binele general, este să facem soarele nostru mental să strălucească. Așa că, spuneți adio stărilor întunecate care vă secătuiesc de energie și vă aruncă în descurajare și deznădejde! Sau rămâneți în ele dacă doriți, dar nu vă mai plângeți !
Prevenirea și vindecarea depresiei
În afară de ceea ce am spus până acum pe această temă, trebuie să precizez că sunt două cauze speciale care duc frecvent la depresia mentală cronică. Prima cauză se găsește în prezența anumitor stări mentale adverse, care au devenit atât de profunde încât afectează viața subconștientă. A doua cauză o reprezintă prezența forțelor subconștiente trezite, care nu pot găsi o exprimare completă și naturală.
Există multe persoane care suferă de depresie pur și simplu din cauza nearmoniei existente între stările lor mentale obiective și subiective. Când în interior există o mare putere care dorește să acționeze dar nu poate găsi o oportunitate de a acționa, se produce o presiune nefirească în diferite părți ale minții și de aici va rezulta depresia mentală. Această depresie – care implică mai mult sau mai puțin întunericul, dezamăgirea și chiar disperarea – poate continua ani de zile. Mintea exterioară obiectivă a unei persoane obișnuite nu a fost antrenată să răspundă puterii și geniului subconștientului, minții interioare, subiective. Prin urmare, geniul din interior este ținut într-un fel de prizonierat, ca să spunem așa. Nu îi este permis să iasă și să acționeze. Este prizonierul limitărilor obiective și refuză să se împace cu o astfel de soartă. În unele minți, puterea din interior nefiind foarte activă, se simte asta arareori. În alte minț, puterile marelui interior, darurile divine dinăuntrul nostru cer constant libertate și exprimare. Asta produce neliniște, nemulțumire, depresie mentală și acel dor aparent fără speranță de idealul pe care mințile sensibile îl găsesc atât de greu de suportat. Când mintea obiectivă este plasată într-o armonie atât de completă cu subconștientul, încât puterea din interior poate să apară și să facă ceea ce vrea să facă, beneficiem de pace, înțelegere, armonie, extaz al sufletului și bucurie nemăsurată. În astfel de momente individul se află în ACUM și viața sa este completă. Astfel de momente apar rar în viața unei persoane obișnuite, motivul fiind acela că mintea sa exterioară nu este în stare să dea expresie vieții și puterilor interioare. O persoană obișnuită nu este antrenată să dea expresie geniului din interior. Este pur și simplu condiționată să-și amintească ceea ce au spus alții și să imite ceea ce au făcut alții. Geniul din interior este blocat, iar încercarea de a obține libertate produce multă confuzie, multă depresie, multe greșeli și multe momente de disperare mentală.
Cum trebuie să fie relația dintre cele două faze ale minții, dacă vrem să fim fericiți?
O mare parte din nefericire își are originea în aceste condiții: mintea interioară, subconștientul, dorește să producă măreția și bucuria vieții individuale depline, în timp ce mintea exterioară, mintea conștientă, dorește să ducă o viață superficială și să facă doar ceea ce simțurile, cu limitele lor, ar putea dori să facă. Trebuie însă să știți că mintea obiectivă nu a fost creată pentru a acționa în contradicție cu subconștientul. Generații întregi de oameni au imprimat minții conștiente această tendință și de aceea nu poate exista nici pace reală, nici măreție reală în mintea omului, până când această tendință nu va fi înlăturată. Cele două minți trebuie să lucreze împreună în armonie și pentru același scop. Mintea obiectivă ar trebui să impresioneze zilnic subconștientul cu gândurile, obiectivele, dorințele sale cele mai înalte și ar trebui să răspundă perfect atunci când subconștientul produce puterea cu care aceste scopuri și dorințe pot fi îndeplinite. Mintea obiectivă ar trebui să aștepte în mod constant din ce în ce mai multă putere din subconștient și ar trebui să se mențină la fel de constant în acea atitudine receptivă calmă și bine pusă la punct, atitudine atât de necesară pentru exprimarea deplină a puterilor din interiorul nostru. Cultivarea acestei atitudini înseamnă plasarea celor două minți în armonie. Și, pentru că mintea obiectivă direcționează zilnic subconștientul să producă mai multă viață, o inteligență mai mare și o putere mai mare, această armonie va permite subconștientului să iasă în față și să facă tot ceea ce a fost direcționat să facă. Majoritatea celor care manifestă depresie mentală, nemulțumire, descurajare cronică sau înclinația de a trăi în partea întunecată a vieții, își vor găsi eliberarea completă de aceste condiții, atunci când vor da puterii mai mari din interiorul lor deplina libertate de a acționa. A plasa conștientul și subconștientul în armonie, înseamnă a da întregii noastre puteri interioare, tuturor darurilor divine ascunse în noi, oportunitatea de a se exprima. Întreaga noastră personalitate va fi reîncărcată cu forță vitală, corpul va deveni mai viguros iar mintea mai strălucitoare. Când depresia mentală cronică provine din stări mentale adverse, remediul constă în antrenarea minții obiective să practice gândirea științifică exactă. Adică, mintea ar trebui să trăiască pe partea însorită, partea constructivă, partea în creștere și fiecare gând ar trebui să fie format în asemănarea exactă cu cele mai înalte idealuri care pot fi create. Când ne vom concenta atenția asupra idealurilor noastre și vom simți profund tot timpul că ne îndreptăm spre acele idealuri, vom continua să ieșim din depresie, întuneric și nemulțumire în lumea luminii, a libertății, a păcii și a bucuriei. Există o regiune superioară în mintea omului în care fericirea este perpetuă. Pentru a intra în această regiune superioară, în această zonă iluminată, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să plasăm cele două minți în armonie, iar al doilea este să păstrăm privirea ochiului interior îndreptată asupra înălțimilor, asupra a tot ceea ce este adevărat, a tot ceea ce este perfect, a tot ceea ce este măreț, a tot ceea ce este frumos, a tot ceea ce este sublim.
Cum se elimină frica?
Atâta timp cât există în mintea noastră tendința de a ne teme, niciunei minți nu-i va fi cu putință să trăiască viața păcii, sănătății, libertății și realizării. De aceea trebuie să procedăm la eliminarea completă a fricii. Frica a împiedicat mai multe minți să-și exprime măreția decât toate celelalte stări de spirit adverse la un loc. Frica a produs mai multe boli, necazuri și nenorociri decât orice altă cauză. A înlătura frica ste o mare realizare. Există multe metode cu ajutorul cărora se elimină temporar fricile, dar, pentru a o elimina definitiv trebuie să găsim cauza fundamentală a acesteia. Această cauză se află în ceea ce poate fi numit timpul exterior al momentului prezent. Știți ce este frica? Frica este pur și simplu o stare de spirit care apare din incertitudinea aparentă a viitorului imediat. Dacă am ști că totul în zilele următoare ar fi exact așa cum ne-am dorit, nu ar exista niciun moment de teamă, însă, tocmai această incertitudine cu care intrăm în contact mental aproape în fiecare zi, dă naștere oricărei forme de frică. Pentru a înlătura frica, această stare de incertitudine trebuie depășită. Vestea cea bună este că frica poate fi depășită. Acest sentiment de incertitudine stă la baza tuturor formelor de frică și una dintre cele mai pronunțate dintre aceste forme, este frica de moarte. Ne temem de moarte pentru că simțim o incertitudine cu privire la viața de dincolo. Însă, dacă am conștientiza că moartea este pur și simplu ușa deschisă către o lume mai mare și mai minunată decât aceasta, gândul la moarte nu ar mai putea produce niciodată frică. O altă formă de frică este firca de calamități. Trăim mai mult sau mai puțin cu spaima calamităților de tot felul, pentru că nu știm dacă le vom depăși în siguranță și nici nu știm întotdeauna ce măsuri de precauție trebuie să luăm ca să fim în siguranță absolută. Ne temem de sărăcie, deoarece lucrurile din această lume par atât de incerte. Semenii noștri de pretutindeni întâmpină nenorociri neașteptate și ne imaginăm că aceeași soartă este destul de probabil să vină și la noi. Dacă ne-am putea stăpâni circumstanțele, am privi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Arta stăpânirii circumstanțelor, arta detașării, nu este înțeleasă în mod clar, prin urmare, oamenilor continuă să le fie teamă de un posibil ghinion pe care li-l va rezerva viitorul. Ne temem de boală pentru că suntem aduși aproape zilnic față în față cu tot felul de simptome amenințătoare. Există zeci de alte condiții și lucruri de care ne temem, mai mult sau mai puțin din același motiv; adică suntem nesiguri cu privire la rezultat. Rezultatul poate fi bun sau rău. Nu știm și ne temem că ar putea fi un rezultat rău, pentru că nu folosim puterea de a produce un rezultat bun, după bunul nostru plac. Această putere este ascunsă în noi și așteaptă să fie descoperită. Este evident că toată teama provine direct din incertitudinea cu privire la viitorul imediat, cu privire la rezultatele a ceea ce facem ACUM. Ceea ce pregătim în prezent am pregătit frecvent și în trecut, iar în trecut deciziile noastre s-au dovedit de multe ori neinspirate. De aici se naște întrebarea care ne macină: putem face ca totul să fie bine de data aceasta?
Oamenii adormiți nu știu răspunsul și acesta este motivul pentru care covârșitor de mulți semeni de-ai noștri se tem de evenimentele viitorului apropiat. Te numeri și tu printre ei? Ascultă cu atenție! Frica nu provine din nicio altă cauză decât incertitudinea, dar întrebarea este ce anume produce această incertitudine. Cauza oricărei forme de incertitudine este produsă de faptul că lucruri similare în condiții adverse similare s-au dovedit a fi nefavorabile nouă în trecut și nu reușim să ne demonstrăm în prezent că putem face ca toate lucrurile să fie bine în viitor. Conștientizează cu toate implicațiile de rigoare că viitorul este rezultatul direct al prezentului și teama cu privire la viitor nu va mai putea exista dacă vom aplica corect principiile vieții, legile spirituale ale Universului, la tot ceea ce putem face în prezent. Omul care trăiește constructiv în fiecare zi își construiește un viitor mai mare, mai bun și mai desăvârșit decât prezentul său. El este convins că rezultatul eforturilor sale actuale va fi unul bun și va produce un viitor tot mai mare, pentru că știe că pune zilnic în acțiune cauze care produc lucruri din ce în ce mai bune. În mintea unui om care trăiește constructiv nu există nicio incertitudine, ca atare, frica nu poate exista în mintea lui. Un astfel de om nu se teme de sărăcie, pentru că știe că adăugând zilnic la binele general, răsplata sa va fi pe măsură. Sunt însă și mulți oameni care pot folosi anumite principii corect dar abuzează de altele. Rezultatele în aceste cazuri vor fi incerte și atunci poate apărea frica, însă când aplicăm toate principiile corect nu poate exista incertitudine și frică. Acel om care are abilități și care în mod corespunzător se raportează la nevoile acelei sfere prin care capacitatea sa poate fi exprimată pe deplin, va fi în continuă creștere iar recompensa sa va crește și ea constant. Când mințile mărețe nu sunt apreciate la timpul lor, oamenii înșiși sunt de vină pentru că nu își adaptează geniul la nevoile proprii.
Posesorii acelor minți care fac astăzi, ACUM, tot ceea ce depinde de ei, nu au ocazia de a se teme, pentru că, atâta timp cât fac tot posibilul, devin mai buni și vor progresa constant. Pentru astfel de minți, viitorul este unul luminos. Asemenea minți creează zilnic cauze bune, iar viitorul lor va fi unul din ce în ce mai abundent de efecte bune. Aceasta este legea și cel care aplică această lege nu are de ce să se teamă.
Sunt convins că veți ridica problema cum să creem numai cauze bune și cum să știm dacă trăirea este sau nu constructivă. Sunt mulți oameni care încearcă să creeze bine, dar trăiesc aproape constant în necazuri și nenorociri. Cauza acestei situații se găsește în faptul că nu au fost învățați cum să aplice principiile implicate în acele probleme particulare care apar în viața lor. Pentru a continua, trebuie să ne scoatem viața din starea haotică și să stabilim o ordine absolută. Apoi, pe această fundație ordonată, oricât de mică sau nesemnificativă ar fi, trebuie să începem construirea unui nou conac al vieții.
Cu mintea la atac !
Înainte de a începe, planurile noii structuri trebuie să fie clar stabilite; adică trebuie să ne definim idealul. Primul pas important de făcut în acest sens este să trăiești în atitudinea mentală pașnică, senină, bine pregătită, deoarece forțele vieții trebuie aduse în armonie cu acțiunile constructive. Apoi trebuie să ne luăm viața în propriile noastre mâini, adică ar trebui să ne gândim întotdeauna la viață ca fiind absolut în posesia noastră și, în scurt timp, puterea de a ne guverna complet propria viață va deveni a doua noastră natură. Al treilea și cel mai important element de care ar trebui să ținem seamă este să avem un scop predominant, adică să construim continuu cea mai bună versiune a noastră, să construim constant lucruri mai mari, atât în interiorul cât și în exteriorul nostru. În acest sens, trebuie să învățăm să vedem toate lucrurile din imaginația noastră ca fiind făcute din ce în ce mai desăvârșite, pentru că, a păstra ochiul mental unic asupra părții mai bune, asupra părții puternice și părții superioare a tuturor lucrurilor, înseamnă a da creativității forțelor minții un model superior de urmat. Aceste forțe creează întotdeauna după asemănarea exactă a modelului. Când ne gândim constant la superior și păstrăm ochiul mental unic asupra superiorului, creăm superiorul în noi. Pe de altă parte, când ne gândim la partea întunecată, partea slabă, latura tulburată, partea bolnavă și partea eșuată, avem tendința de a crea toate acele condiții în natura și în lumea noastră. Când ne temem, ne gândim întotdeauna la acele părți inferioare, provocând astfel ca lucrurile de care ne temem, să vină asupra noastră. Când ne concentrăm toată atenția asupra construirii unei vieți superioare și lucrăm cu o cunoaștere în continuă creștere a artei de a folosi toate facultățile noastre în mod constructiv, vom aduce întreaga viață într-un sistem perfect de acțiune, în care toate lucrurile vor coopera producând pentru noi tot ceea ce este mai bun. Când toate energiile noastre sunt organizate într-o armată de constructori calificați, există un singur efect posibil și acesta este creșterea perpetuă a tot ceea ce este de dorit în viața umană. Cel care își folosește toate energiile în acest mod nu va mai avea deci motive de temere, deoarece cauza fricii va fi înlăturată complet. Prin urmare, este evident că problema eliminării fricii este rezolvată prin arta de a folosi toate facultățile și forțele noastre în așa fel încât să construim lucruri mai nobile în prezent, decât am făcut-o în trecut și acest lucru îl putem realiza învățând să folosim principiile vieții, adică legile universului, cu precizie matematică.
Activarea conștiinței sufletului
Există multe lucruri de care ne temem, dar principalele sunt, fără îndoială, sărăcia, boala, calamitatea și moartea; și când vom învăța cum să îndepărtăm aceste patru tipuri de frici, vom putea să eliminăm frica de toate celelalte condiții minore care nu sunt dorite. Pentru a înlătura frica de moarte este necesar doar să ne convingem de faptul că viața este continuă și că viața viitoare a fiecărui individ este rezultatul natural al vieții sale actuale. Dezvoltarea a ceea ce poate fi numit conștiința sufletului sau realizarea lui „EU SUNT” va demonstra concludent oricărei minți că viața fiecărui individ este continuă și fără sfârșit. De fapt, a deveni conștient de „EU SUNT” înseamnă a ști că „EU SUNT” și „VIAȚA” sunt identice; și știm că viața este indestructibilă. Înțelegerea legilor universului, în general, și a legii cauzei și efectului în special, va demonstra că vă puteți crea propriul viitor și propriul destin, nu numai în sfera prezentă, ci și în sferele viitoare ale existenței și că vă puteți face existența viitoare la fel de frumoasă, de minunată, pe cât imaginația voastră creativă poate susține prin imagini vii. Legea sună cam așa: cel care trăiește nobil în prezent își creează pentru sine un for mai bun atât în această viață, cât și în viața viitoare. Cel care aplică principiile acestei legi, nu are a se teme nici de moarte, nici de viitor. De fapt, moartea pentru el va însemna pur și simplu porțile întredeschise către o lume mult mai bogată, mult mai bună și mult mai frumoasă decât aceasta. Viitorul pentru el va însemna realizări și plăceri superioare. În acest sens, este interesant de știut că cei care nu se tem de moarte trăiesc întotdeauna cele mai lungi vieți, cele mai bune vieți și cele mai fericite vieți de pe pământ; și este, de asemenea, un fapt binecunoscut că cei care știu că fac tot posibilul în prezent nu se tem niciodată că vor părăsi planeta. Nu se tem de nicio schimbare, pentru că știu că fiecare schimbare trebuie să fie o schimbare în bine. Acești oameni au convingere interioară bazată pe faptul că respectă legile universului în viața lor; că întotdeauna va fi bine cu cei care fac bine. O astfel de convingere va înlătura complet frica. Când vom învăța cum să trăim, vom înlătura orice teamă de moarte, pentru că atunci când vom începe să trăim cu adevărat, vom trăi o viață foarte lungă, o viață foarte interesantă și o viață foarte frumoasă. Când apar simptome de boală, știm că am încălcat unele legi naturale. Când vom înțelege viața pe deplin, vom ști că durerea este un bun prieten care vine să ne informeze că ceva are nevoie de o reajustare. Când vom ști cum să îndepărtăm toate simptomele amenințătoare, nu ne va mai fi frică niciodată de boală; iar când vom ști cum să creăm sănătate din abundență, frica de boală va deveni imposibilă. Teama de sărăcie va dispărea când vom conștientiza că abilitățile și puterile noastre pot fi dezvoltate tot mai mult pe o perioadă nedeterminată. Atunci când vom realiza că putem deveni suficient de competenți pentru a ocupa cele mai bune locuri în această lume, vom trăi cu asigurarea creșterii perpetue și, prin urmare, orice frică de sărăcie va dispărea. Nu poți avea teamă de sărăcie sau pierdere atunci când știi că puterea ta de câștig și cererea pentru serviciile tale în această lume, cresc cu fiecare zi.
Eliminarea fricii de calamități, accidente, catastrofe și altele asemenea poate părea imposibilă, deoarece se crede în general că individul nu poate controla cauzele prin care sunt produse calamitățile. Dacă ne uităm însă cu atenție la această problemă, constatăm că întâlnim acele evenimente neplăcute pentru că nu reușim să facem ceea ce trebuie la momentul potrivit. Când vom trăi conform legilor universului, vom învăța din ce în ce mai mult să facem ceea ce trebuie la momentul potrivit și, pe măsură ce vom crește în minte și suflet, vom dezvolta acele simțuri mai subtile prin care putem discerne cu ușurință cursul de urmat în fiecare caz, reușind astfel să evităm ceea ce s-ar putea să nu se dovedească prea agreabil pentru noi. Deși este posibil să nu putem controla toate cauzele calamităților din lume, ne putem controla atât de bine, încât putem ieși din calea acțiunilor acelor cauze. Cu alte cuvinte, putem evita calea care duce la calamitate și putem merge pe acele căi care sunt întotdeauna în siguranță.
Când vom aplica legile vieții, legile divine ale Universului în așa fel încât vom crea în mod constant din ce în ce mai mult bine, ne vom descoperi trăind din ce în ce mai bine. În consecință, nu va mai fi nimic de temut, pentru că atâta timp cât creăm doar cele mai bune lucruri, vom primi doar cele mai bune lucruri în schimb.
Aceasta este cea de-a doua parte a cărții “VINDECAREA MINȚII”, apărută în anul 1912 și semnată de maestrul și ființa de lumină Christian Larson.
