În articolul CUM FOLOSIM CORECT PUTEREA IMAGINAȚIEI am definit această putere, am argumentat de ce imaginarea controlată activează cea mai mare forță creatoare a Universului, am explicat cum funcționează principiul “atragem ceea ce credem” și cum să ne aliniem la energiile Universului pentru a redescoperi și pune la treabă acest dar divin uitat: darul imaginației creative. Astăzi vorbim despre primii pași pe care trebuie să-i facem pentru a ajunge să deținem controlul asupra forței imaginației creative, bineînțeles dacă v-ați decis să începeți manifestarea conștientă a tuturor dorințele inimilor noastre.
Primii pași sunt detoxifierea și iluminarea minții. A nu se confunda iluminarea minții cu iluminismul deși sursa lor comună a fost, este și va fi dorința sufletului de a-și activa propria conștiință. Iluminarea minții nu trebuie confundată nici cu “Iluminatti” și nici cu mai știu eu ce teorii ale conspirației care populează creierele unor semeni de-ai noștri. Putem încerca o definție a iluminării minții alta decât cea statuată de clasicul clișeu tocit de diverse școli, filosofii și credințe, dar trebuie să știți că percepția corectă a iluminării se trăiește, nu se explică, nu se definește, așa după cum setea nu poate fi potolită rostind cuvântul apă. Pentru a-ți potoli setea este necesar să bei apă, nu s-o povestești, să încerci s-o explici sau s-o definești. Cu umilință, eu încerc totuși să fac astăzi vorbire despre apă, cu speranța că vi se va face sete…
Printre lucrurile pe care le veți învăța astăzi se numără și cea mai eficientă tehnică de a scăpa de obiceiurile nesănătoase pentru minte și trup, cum ar fi fumatul !
Iluminarea se dobândește după detoxifierea minții și nu este altceva decât conștientizare pură. Totul pornește de la deconectarea pilotului automat pe care suntem setați, continuă cu conștientizarea treptată a ceea ce gândim, afirmăm, facem, suntem și avem și se transformă sau evoluează în eliminarea convingerilor limitative și credințelor dogmatice false. Următorul pas, care vine de la sine, este marele salt sau marea eliberare. Pe această cale vom redescoperi și darurile divine pe care le-am primit la naștere, daruri cu ajutorul cărora ne vom transforma viața exact în ceea ce dorește sufletul nostru pentru a-și activa conștiința și a evolua. Toate aceste daruri zac uitate în adâncul ființei noastre și, eu unul, nu de puține ori mă încumet să afirm că teama de a descoperi și învăța cum să folosim aceste daruri este mai mare decât neputința, cea căreia ne închinăm viețile, așteptând salvarea de la ceva sau cineva, de la o putere mai mare situată în exteriorul nostru. Acea putere de la care așteptați salvarea este în interiorul vostru. Biblia o plasează în Împărăția Cerurilor, în ceea ce nu se vede, în lumea noastră psihică. Fiți sinceri și răspundeți-mi, de câte ori ați auzit un popă sau un pastor bătând moneda pe adevărul conform căruia împărăția cerurilor se află în noi și niciunde în altă parte? Să fim bine înțeleși ! Nu suntem puterea, dar avem acces garantat la ea prin naștere ! Nu suntem Dumnezeu dar suntem una cu EL și făcuți după chipul și asemănarea Lui. Suntem cocreatori alături de EL.
A ne descoperi pe sine și a avea acces la marea putere creatoare ascunsă în noi – puterea imaginației – presupune în primul rând detoxifierea minții, adică eliberarea de toate obiceiurile vechi și greșite ale gândirii, zicerii și făptuirii, precum și renunțarea la dogme și la toate “cârjele” de care ne-am agățat cu disperare până acum. Vom vedea imediat cum trebuie să procedăm la detoxifierea minții. Spuneam că iluminarea minții nu trebuie confundată cu iluminismul. Pentru cei ce nu știu ce este Iluminismul, îl voi descrie pe scurt. Iluminismul a fost o mișcare filosofică ce a dominat în Europa secolului al XVIII-lea. Această mișcare a fost centrată în jurul ideii că rațiunea este principala sursă de autoritate și legitimitate și a susținut idealuri precum libertatea, progresul, toleranța, fraternitatea, guvernarea constituțională și separarea bisericii de stat. Iluminismul a pledat pentru o societate bazată mai degrabă pe rațiune decât pe credință în doctrina bisericească, pentru o nouă ordine civilă bazată pe legea naturală și pentru o știință bazată pe experimente și observații. Au existat două linii distincte de gândire iluministă: iluminarea radicală, care susținea democrația, libertatea individuală, libertatea de exprimare și eradicarea autorității religioase și iluminarea moderată, care a căutat acomodarea între reformă și sistemele tradiționale de putere și credință. Iluminismul a adus modernizarea politică în vest, în ceea ce privește concentrarea asupra valorilor și instituțiilor democratice și crearea democrațiilor moderne, liberale. Gânditorii iluminiști au căutat să reducă puterea politică a religiei organizate și astfel să prevină o altă epocă de război religios intolerant. Promovând conceptul de separare a bisericii de stat, iluminismul radical și-a atins în cea mai mare parte scopul, reușind să dea o replică dură autorităților religioase care conduceau lumea occidentală impunându-și dogmele prin amenințări și teama de excomunicare. Datorită iluminismului – promotor al științei – omenirea secolului al XVIII-lea a cunoscut progrese semnificative în domeniile medicinei, matematicii și fizicii, în dezvoltarea taxonomiei biologice, a adus apoi o nouă înțelegere a magnetismului și a electricității dar și maturizarea chimiei ca disciplină, care avea să pună bazele chimiei moderne. Iluminismul radical a fost o palmă pe fața religiei, nu o mișcare împotriva credinței pure. Iluminismul a adus cunoaștere, progres și a lansat noi perspective pe calea evoluției umanității. Dar, vorba unui mare maestru: viața este mult mai confortabilă atunci când nu o judeci. Așa că să continuăm cu iluminarea minții.
Schimbarea percepției noastre de la inconștient la conștient, de la neiluminat la iluminat este ceea ce va schimba lumea, ceea ce va schimba modul nostru actual de viață extrem de autodistructiv de a trăi pe această planetă. Oare frica de propria noastră minte luminată și de acțiunile noastre ne împiedică să creăm o lume mai veselă, mai liniștită și mai sănătoasă în care să trăim cu toții în pace? Dacă da, a ne îngădui această teamă înseamnă a ne ceda puterea și a dezonora darul divin vieții. Subscriu ideii conform căreia iluminarea minții este singurul remediu împotriva disperării acestei lumi. Este drept că uneori se întâmplă ca pe măsură ce cauți să te dezorientezi, pe măsură ce te apropii de adevăr, să ți se pară că te depărtezi. Și asta pentru că iluminarea nu înseamnă numai cunoaștere ci și experimentare. Dacă nu experimentați se cheamă timp pierdut iar cunoștințele acumulate nu vă vor fi de folos decât cel mult pentru a vă gâdila egoul răspunzând tăios prin comentarii sau intrând în diferite dialoguri și dispute. Libertatea de acțiune și responsabilitatea sunt cele două fețe ale aceleiași monede – nu poți avea o față fără cealaltă. Și pentru că noi suntem cei care dăm sens oamenilor, lucrurilor și circumstanțelor din viața noastră ar trebui să facem tot posibilul pentru a proiecta în această lume dragostea, bunătatea, compasiunea și toate celelalte virtuți.
De ce se tem unii oameni de detoxifierea minții și iluminarea ei ?
Răspunsul este simplu. Pentru că prin detoxifiere li se va schimba realitatea. Ei nu au ochi să vadă că realitatea va fi una mai bună. Se tem pur și simplu de schimbare. Se tem să descopere că deschiderea minții către conceptul că tot ceea ce gândim, spunem și facem are un impact asupra întregului din care facem parte. Se tem că vor trebui să acționeze și să se prezinte diferit lumii. Se tem că vor începe să facă alegeri mai conștiente, având relații mai conștiente; se tem că vor începe să întrevadă conexiuni acolo unde nu au văzut până atunci vreo conexiune; se tem că vor face o conexiune între șervețelul de masă și copacul din pădure, între o friptura la tavă și o altă ființă vie. Urmare a procesului de detoxifiere și iluminare a minții, oamenii vor reuși să conștientizeze că anumite aspecte comportamentale ale semenilor în mijlocul cărora trăiesc, nu sunt altceva decât propriile dureri care își caută vindecarea. Aceiași oameni vor începe să fie atenți asupra tuturor acțiunilor pe care le vor întreprinde. Vor duce ele la unitate sau la dezbinare? se vor întreba oamenii. Teama este firească pentru că procesul de schimbare nu este unul confortabil, indiferent de natura schimbării. Însă, dacă vor alege adevărul marelui întreg în locul iluziei separării și mentalul luminat în locul judecăților superficiale, oamenii vor fi în cele din urmă cei care câștigă. Și îmi place să cred că cei care ascultă mesajele transmise de Sursa de Motivație Zilnică și rezonează cu ele au stofă de învingători, indiferent câte bătălii au pierdut până acum. Pentru voi suntem noi, AICI și ACUM ! Iluminarea nu este altceva decât ieșirea omului dintr-un fel de stare de imaturitate autoimpusă. Această stare de imaturitate este incapacitatea de a folosi propria înțelegere fără îndrumarea altuia. O catalogăm ca fiind autoimpusă, atunci când cauza nu constă în lipsa de înțelegere, ci în indecizie și lipsa de curaj de a-și folosi propria minte fără îndrumarea altuia. Îndrăznește să știi așadar! Aveți curajul să vă folosiți propria înțelegere ! Aceasta este deviza iluminării, nu urmarea cu strictețe a unor reguli, dogme și ritualuri.
Dar cum facem primul pas? Cum procedăm la detoxifierea minții? Cum o curățăm de toate obiceiurile dăunătoare sau automatismele, convingerile și credințele dogmatice?
Cum spuneam, prin conștientizare. “Bine-bine”, veți zice voi, dar cum punem conștientizarea în practică? Practicarea conștientizării începe cu încetinirea sau reducerea vitezei cu care efectuăm cele mai banale activități fizice sau mentale. Exersând, vă veți relaxa corpul și mintea și veți învăța multe despre sine, despre mintea și corpul vostru. Și nu spun deloc vorbe mari dacă afirm că veți avea ocazia să vă reconsiderați viziunea asupra lumii. Să luăm un exemplu concret. Detoxifierea minții de obiceiurile cu efecte nesănătoase atât în plan psihic cât și în plan fizic. Să alegem un obicei nesănătos: FUMATUL !
Cum scăpăm de fumat prin conștientizare.
Fumatul este un obicei, pe care ni-l însușim ca toate obiceiurile: prin repetiție! Nu știu câți dintre voi știați că fumatul nu este altceva decât o imitație deghizată a suptului sânului matern. Ce liniștește omul la venirea sa pe această lume mai mult decât suptul sânului matern? Dar asta este o altă poveste. Cum detoxifiem mintea de acest obicei? În niciun caz îndopându-ne cu pastile împotriva fumatului sau încercând să ne lăsăm convinși de antireclamele de pe pachetele de țigări. Fumatul este înrădăcinat în mintea noastră și nu putea renunța la el pe cale naturală, până nu-l vom conștientiza pe deplin. Conștientizându-l, va dispărea de la sine ! Metoda conștientizării a dat roade în cazul meu, fumător înrăit vreme de mai bine de 30 de ani. Și nu sunt eu singurul. Vrei să renunți la acest obicei fără prea mari eforturi? Simplu ! Decide acum să începi să conștientizezi că fumezi și nu mai fuma pe pilot automat. Nu trebuie decât să încetinești viteza cu care execuți ritualul fumatului. Începe cu ritualul tău de dimineață: țigara și cafeaua ! Mergi la bucătărie, fă-ți o cafea, dar asigură-te că ești singur sau singură, nici măcar telefonul să nu fie lângă tine, pentru a te putea concentra cât mai bine pe ceea ce ai de făcut. Cafeaua ta este gata și te așezi acum la masă pentru a o savura alături de o țigară. Acum e acum! Ia pachetul de țigări încet, foarte încet, cu o viteză redusă la un sfert din viteza cu care o făceai până acum pe pilot automat, scoate o țigară, introdu-o în gură, ia apoi bricheta și aprinde-o. Fii atent la toate aceste mișcări, conștientizează-le făcându-le foarte încet. La fel de încet trage fumul în piept și expiră-l! Prima mea încercare de conștientizare a fumatului s-a soldat cu renunțul total la obiceiul fumatului. După experiența conștientizării mi-a venit deseori în minte reluarea obiceiului, însă, cum asociam ritualul fumatului cu conștientizarea lui, mă cuprindeau niște stări nu tocmai plăcute, pe care sigur nu ați vrea să le descriu aici. Din obicei am scos țigările într-o singură zi. Din minte, în mai puțin de două luni. Metoda conștientizării prin reducerea vitezei poate fi aplicată oricărui tip de obicei nesănătos. Reușita este garantată. Rețineți asta: se poate aplica oricărui tip de obiceiuri nesănătoase.
În cazul gândurilor, le observi de pe poziția de martor, în cazul acțiunilor, reduci viteza cu care le execuți și în același timp le conștientizezi. Este tot ceea ce ai de făcut.
Conștientizarea poate fi aplicată și oricăror altor acțiuni care obișnuim să la facem pe pilot automat: spălatul vaselor, gătitul sau curățenia prin casă și curte, cumpărăturile ș.a.m.d. Evident că nu pentru a scăpa de aceste acțiuni necesare supraviețuirii noastre, ci pentru a descoperi lucruri minunate despre cel care le face, adică despre tine. Și, uite așa, practicând observarea, vei renunța la multe prejudecăți sau convingeri eronate și mintea se va detoxifia, încetul cu încetul. O minte detoxifiată înseamnă să nu mai fim copleșiți de tot felul de confuzii pe care psihicul nostru să fie obligat să încerce să le organizeze în certitudini vizualizând scenarii pesimiste, rulând perpetuu în stare de veghe gânduri încărcate de negativitate. Mă refer la acel dialog interior, acea gălăgie a minții asupra căreia trebuie să preluăm controlul la un moment dat. Pe măsură ce veți face progrese în tratamentul de autodetoxifiere a minții, lumea voastră interioară va deveni mai sigură, mai familiară și mai vindecătoare. Cât de frumos argumenta un mare maestru spiritual necesitatea detoxifierii minții.
„Suntem modelați de gândurile noastre; devenim ceea ce gândim. Când mintea este pură, bucuria ne va urma ca o umbră care nu pleacă niciodată.” Căutarea fericirii nu este altceva decât dorința înnăscută de a împlini incompletitudinea și sentimentul de lipsă care persistă în mod nefast în fundalul minții noastre. Pentru că oamenii fac multitasking în mod excesiv, au uitat unde și cum să caute soluții pentru problemele lor. Dacă ești aici și acum și asculți acest mesaj, soluția pe care o cauți este în lumea ta interioară. Nu mai rătăci în exteriorul ființei tale !
Spuneam în primul articol că imaginația este sursa viziunii noastre și vă îndemnam să încercați un răspuns la întrebarea: care credeți voi că este sursa imaginației dacă imaginația este sursa viziunii? Sursa imaginației creative este intuiția. Intuiției – un alt mare dar divin uitat – i-am acordat o importanță specială în abordările noastre. Vă recomand cu mare drag să citiți articolul nostru MIRACOLELE UNUI DAR UITAT | INTUIȚIA AL ȘASELEA SIMȚ. Pentru cei mai mulți oameni intuiția pare un subiect din sfera paranormalului, prezent îndeosebi la femei. Ori de câte ori mi se solicită să vorbesc despre intuiție eu o descriu ca fiind șoaptele divine ale sufletului. Imaginația fiind de două tipuri, sintetică și creativă, are două surse diferite. Sursa imaginației sintetice, cea bazată pe înregistrări din trecut, este memoria, iar sursa imaginației noastre creative, cea care ne definește viitorul este intuiția. Îmi place să folosesc metafora peșterii atunci când vorbesc despre intuiție și imaginația sau vizualizarea creativă.
IMAGINAȚIA EXPLICATĂ PRIN METAFORA PEȘTERII
Imaginați-vă un firicel de apă care iese la suprafață dintr-o peșteră. Pentru ce curge acel firicel de apă din peșteră? Care este scopul lui? Să se ofere pe sine marelui ocean al vieții – ar fi un răspuns demn de o ființă trezită spiritual. Când pârâul iese din peșteră, el curge cu un singur scop clar în minte: să fuzioneze cu oceanul și să devină ocean. Pe drumul său printre dealuri, văi și câmpii, hrănește pământul. Animalele vin la el, se scaldă în el și se adapă din el. La fel și oamenii. Toate așezările vechi ale oamenilor au fost amplasate în apropierea unei surse de apă. Oamenii au prosperat pentru că au avut pârul aproape. Pe măsură ce pârâul curge, el oferă lumii toate beneficiile sale și nu se atașează de nimic. Curge în continuare unindu-și puterile cu cele ale altor pârâuri și râuri, oferind hrană și energie, construind așezări, dar fără a lua nimic pentru sine. Întregul său scop este să ofere fericire tuturor celor prin mijlocul cărora curge. Asta da iubire necondiționată: să oferi fericire celorlalți.
Când ajunge la ocean, pârâul se contopește cu oceanul. Nu putem separa apa pârâului de apa oceanului atunci când cele două se contopesc. Intuiția noastră este peștera întunecată din care pârâul, adică imaginația, așteaptă să se elibereze pentru a se contopi cu oceanul. În întunericul peșterii, s-a angajat într-o meditație profundă pentru a împlini viziunea oceanului. Intuiția nu este ceva paranormal. Intuitia este vocea conștiinței. Atenție! Vocea, nu gălăgia minții, cea care ne strigă în mod constant de ce avem nevoie și ce nu putem face. Intuiția ne cheamă la acțiune pentru a ne arăta drumul spre casă, calea către ocean. Această voce vrea să se joace și să râdă, să iubească, să ofere și vrea să ducem o viață minunată. Această voce nu cunoaște limitările și este o nebunie pentru minte. Dar ceea ce este o nebunie pentru minte este de fapt înțelepciunea Universului.
De cele mai multe ori, atunci când imaginația curge din intuiția noastră, pare a fi coruptă de raționamentul nostru, adică de banca de memorie a minții noastre și de gălăgia constantă a gândurilor sale. În loc să lăsăm să curgă imaginile pure care izvorăsc din intuiție, le înlocuim, mai mult sau mai puțin conștient, cu imagini formate din cioburile amintirilor stocate în memorie. Și totul se întâmplă pentru că nu suntem stăpânul minții noastre. Suntem chiriașii, nu proprietarii minții. Dacă dorim să ne transformăm viața cu ajutorul forței imaginației dintr-un film de groază într-o comedie romantică, este necesar să devenim stăpânii minții. Și devenim stăpânii minții numai după ce o vom detoxifia prin conștientizarea gândurilor și acțiunilor noastre.
În viața ta, va veni un moment când îți vei da seama că orice se întâmplă în jurul tău își are cauzele în interiorul tău, nu în exterior. Asta se întâmplă de obicei atunci când simți că ai pierdut controlul asupra circumstanțelor vieții tale. Și știți de ce se întâmplă asta? Pentru că nu legi conștient ceea ce se petrece în afara ta de ceea ce se petrece în interiorul tău. Cei mai mulți oameni sunt setați pe modul de îngrijorare. În loc să se concentreze pe ceea ce își doresc să fie, să aibă și să facă, își focusează gândurile pe ceea ce ar vrea să evite, pe ceea ce ar vrea să nu li se întâmple, vizionând la infinit temeri viitoare. Așa devenim maeștri autori ai celor mai nefaste scenarii. Și ce obținem procedând astfel? Atragem ceea ce credem. Cum funcționează atragem ceea ce credem, cu toate secretele sale, am explicat în primul episod.
Avem la dispoziție cea mai mare forță creatoare a Universului, pe care am scăpat-o complet de sub control. Exact ca în cazul unui camion care încearcă să urce o pantă abruptă pe un drum înghețat, fără frâne. Imaginația este puterea cu care creăm, iar această putere este ca focul. Focul ne poate încălzi corpul într-o noapte rece sau putem găti cu ajutorul lui o cină delicioasă pentru a ne hrani simțurile și corpul. Același foc ne poate însă mistui adăpostul sau chiar pe noi înșine. De aceea trebuie să folosim imaginația cu mare chibzuință. Imaginația este un dar divin și oricât de mult ne-am strădui noi să punem cunoștințele înaintea imaginației, nu vom reuși. Cunoașterea nu este altceva decât experiența noastră din trecut. Cunoașterea ne îndrumă, dar nu ne poate conduce. Cunoașterea ne arată ceea ce ne-am imaginat în trecut, cum ne-am format propria viziune cu ajutorul imaginației de la momentul respectiv și cum am manifestat în viața noastră lucruri și stări, bune sau rele. Cunoașterea ne arată cu exactitate valoarea pe care o are imaginația în viața noastră. Pe de altă parte, cunoașterea ne limitează și ne constrânge imaginația dacă nu deținem controlul asupra ei. Un căutător sincer trebuie să știe de la bun început că tot ceea ce va cunoaște nu înseamnă putere, ci responsabilitate.
Intuitia este învățătura noastră interioară, învățătorul din conștiința noastră, cel ce ne șoptește cu o voce limpede precum cristalul atunci când gălăgia minții nu mai este prezentă. Nu poți asculta șoaptele dacă în jurul tău este prea mare zgomot. Trebuie să înveți cum să-i spui minții: ACUM TACI, VORBEȘTE SUFLETUL și s-o faci să te și asculte pe deasupra. Poate că vrem să ascultăm intuiția dar mintea noastră nu ne lasă s-o facem. Ne corupe imaginația și ne induce ideea că este o fantezie. Acum avem însă toate motivele și cunoștințele necesare ca să nu ne mai lăsăm corupți de mintea noastră. Acum știm că a noastră conștiință este cea care creează și că toată imaginația curge din conștiința noastră. Scopul omului în viață este acela de a crea, iar baza creației este imaginația. Pentru a pregăti mintea ca să prevină coruperea imaginației noastre, trebuie să devenim stăpânul ei. Altfel, corupându-ne imaginația într-o fantezie, mintea întrerupe procesul imaginării creative înainte ca aceasta să poată fi ordonată și transformată într-o viziune.
Dar, băgați bine de seamă ! Nici o cantitate de teorie nu vă poate antrena mintea. Puteți citi toate cărțile din lume, urmări câte canale de Youtube doriți și participa la toate seminariile organizate de experți în domeniul trezirii spirituale, însă, dacă nu vă veți detoxifia și antrena mintea, tot ceea ce veți acumula vă va rămâne în memorie sau pe caietele de lucru sub formă de informații și cu timpul veți uita tot ceea ce ați notat. Doar meditațiile și exercițiile regulate vor disciplina mintea să nu se mai opună viziunii și imaginării creative. Voi încerca să vă împărtășesc și vouă câteva strategii pe care le-am învățat și pe care eu le consider foarte potrivite pentru cultivarea puterii imaginației. Este nevoie de exercițiu pentru a învăța mai întâi cum să vă imaginați și apoi cum să ordonați totul pentru ca imaginația haotică să se transforme într-o viziune. Imaginația curge ca un râu din peștera intuiției noastre, care este absolutul. Imaginația vine din toate direcțiile. Este haos. Nu vine în ordine. După ce vom fi învățat cum să ordonăm imaginația, va trebui să ne deprindem în a picta o imagine vie a ceea ce vedem, transformând haosul într-un cosmos. Cosmos înseamnă a stabili ordine și armonie. Abia atunci ne vom putem crea viziunea. Altfel spus, trebuie să învățăm să ne imaginăm și să ne controlăm imaginația pentru a ne controla viața.
Când ne vom da seama că exteriorul nostru va fi întotdeauna rezultat al acțiunilor noastre interioare și când ne vom putea controla acțiunile interioare, doar atunci vom avea succes în lumea noastră exterioară. Și vă voi repeta asta la nesfârșit, până când vă veți da seama că lumea voastră exterioară va fi întotdeauna pe măsura lumii voastre interioare. Precum în cer, așa și pe pământ. Te vei împiedica. Ne împiedicăm cu toții. Cine nu s-a poticnit vreodată? Iisus însuși a strigat de pe cruce la Dumnezeu : de ce m-ai părăsit? Ori de câte ori veți cădea trebuie să vă ridicați și să continuați. Este nevoie de timp pentru a vă antrena mintea să nu se mai bazeze exclusiv pe exterior, pe lumea celor 5 simțuri. Imaginația este mai importantă decât cunoasterea și trebuie să ne antrenăm mintea să accepte asta. Căutătorii simt în general că trebuie să devină mai întâi o persoană mai bună, că trebuie să renunțe la toate dorințele lor lumești, să studieze scriptură după scriptură, să treacă de la un guru la altul sau să îndeplinească mai știu eu ce alte condiții spirituale vitale. Lucrurile nu stau deloc așa. Singurul obstacol pe care trebuie să-l depășești este credința greșită că iluminarea, din varii motive, nu ți se va întâmpla niciodată ție personal. Pe de altă parte speranța este în general considerată un cuvânt pozitiv, dar trebuie să observăm că vine întotdeauna la pachet cu teama și îndoiala. Sufletul tău vrea să încerci și ai toată susținerea lui. Încercând, cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla este să rămâi în același loc pe calea pe care te afli în acest moment – nu-ți va fi nici mai bine nici mai rău. Însă, dacă reușești marele salt al trezirii îți vei transforma viața în întregime pentru totdeauna. Și acum vine marea întrebare?
Ești pregătit sau pregătită să te schimbi și să începi procesul de detoxifiere a minții pentru a putea manifesta cu ajutorul forței imaginației?
În partea a treia vom prezenta mai multe exerciții, tehnici și strategii a căror punere în practică, sunt convins că vă va fi de mare folos: exerciții de relaxare și vindecare emoțională cu ajutorul meditației cromoterapeutice, pentru că relaxarea și vindecarea emoțională sunt necesare înainte de a începe să lucrați cu forța imaginației; strategii de construire a sanctuarului interior din care veți lucrați cu forța imaginației pentru a vă manifesta cu succes dorințele în lumea concretă; tehnici de comunicare cu ghizii voștri spirituali care vă vor ajuta în lucrul cu intuiția și vizualizarea creativă. Până atunci, nu uitați că detoxifierea și iluminarea minții sunt esențiale dacă vrem să ne luăm în serios rolul de cocreator și să ne activăm conștiința sufletului, împlinind toate dorințele inimii care subscriu unui scop înalt. Detoxifierea se face prin conștientizarea gândurilor și acțiunilor noastre și aștept să-mi împărtășiți experiențele voastre pe calea eliminării obiceiurilor toxice.
Un cuvânt de încheiere
Am o veste bună pentru voi: iluminarea nu este un proces complicat. Este reconectarea la sursa luminii și adevărului care se află fix în interiorul ființei tale. Nicăieri altundeva. Și știți ce este cel mai important în toată treaba asta? Că sunteți deja ceea ce căutați ! Sursa de Motivație Zilnică, alături de sufletul și mintea unor oameni pasionați de spiritualitate, psihologie, neuroștiințe și misterele universului, vă spune pe curând și îndrăzniți să fiți înțelepți !
