miercuri, iulie 17, 2024
libris.ro
AcasăATENȚIE! VORBEȘTE SUFLETULEtapele călătoriei sufletului pe Pământ (2)

Etapele călătoriei sufletului pe Pământ (2)

În prima parte am vorbit la modul general despre stadiile dezvoltării psihologice și etapele evoluției conștiinței noastre. Astăzi vom analiza fiecare etapă a călătoriei sufletului în planul 3D al conștiinței și vom prezenta planurile 4D și 5D. Înainte de toate, îngăduiți-mi să transmit un un mesaj tuturor minților care sunt acum pe recepție: Atenție! Vorbește sufletul !

Creierul uman este înconjurat de frecvențe și vibrații  care provin dintr-un continuu energetic multidimensional mult mai mare decât planul nostru material 3D. Constrâns de limitările acestui plan, creierul nostru poate intercepta prin cele cinci simțuri fizice ale corpului doar o anumită bandă, destul de îngustă de frecvențe. Dacă misticii erau conștienți de milenii de existența unui plan superior lumii noastre materiale și de unitatea acesteia cu lumea energetică, omenirea nu a fost la fel de conștientă, până la începutul secolului al XX-lea, când a fost dezvoltată teoria cuantică. Marele Albert Einstein avea să recunoască faptul că ne confruntăm cu o fisură în ceea ce privește interpretarea realității și că noi nu trăim într-un plan 3D, ci într-unul energetic mult mai mare, 4D, care îl conține pe 3D. Filosoful și omul de știință Ervin László descrie problema celor două lumi în felul următor: “lumea 3D este dimensiunea M – lumea materială, observabilă, manifestată, fizică, iar lumea 4D este dimensiunea A – neobservabilă și energetică – lumea sufletului. Dimensiunea A sau dimensiunea energetică, este un câmp universal de informații și potențialitate care este în interacțiune constantă cu dimensiunea M, materială. Dimensiunea A-energetică este terenul generativ al particulelor și sistemelor de particule care apar în dimensiunea M.

Max Planck (1858-1947) laureat al Premiului “Nobel”

Fizicianul Max Planck, care a fost unul dintre inițiatorii teoriei cuantice, susține: „Eu privesc conștiința ca fiind fundamentul. Consider materia ca derivată din conștiință. Chiar dacă ne derivăm simțul realității personale din concentrarea atenției noastre asupra lumii materiale 3D, ceea ce observăm este doar o minusculă fărâmă dintr-o lume energetică mult mai mare.”

Una dintre punțile de legăturile pe care le avem cu lumea energetică o reprezintă gândurile noastre. Gândurile noastre sunt impulsuri energetice de intenție pozitivă, neutră sau negativă. În consecință, orice gânduri pe care le dezvoltăm și întreținem nu numai că influențează vibrația câmpului nostru energetic (corpul-minte), ci influențează și vibrația energetică a lumii din jurul nostru. Gândurile bazate pe frică fac ca lucrurile să se simtă grele și apăsătoare, în timp ce gândurile bazate pe dragoste gândurile fac ca lucrurile să se simtă ușoare și vesele. Acest lucru se datorează faptului că energia fricilor are o frecvență redusă (joasă) a vibrațiilor, iar energia iubirii are o vibrație de înaltă frecvență. Energia iubirii conectează oamenii. E energia fricii îi separă, îi face să meargă împotriva ordinii naturale energetice. Ne simțim „acasă” în sufletul nostru când iubim și plecați de-acasă, separați  de sufletul nostru, atunci când ne temem. Sentimentele sunt antenele care ne permit să ne acordăm frecvența la statutul dinamicii ego-suflet. Am vorbit în detaliu în prima parte despre ce este egoul și ce este sufletul. Reiau astăzi doar două definiții scurte.

Sufletul este un aspect individualizat al câmpului energetic universal din care se naște totul în universul nostru fizic.

Întrucât sufletul se identifică nu cu corpul nostru fizic ci cu câmpul nostru energetic, sufletul știe că nu poate muri, și, în consecință, nu are temeri așa cum are egoul. Sufletul este cel creează ego-ul în jurul vârstei de doi ani pentru a acționa ca un tampon în a se proteja de durerea de separare pe care o experimentează atunci când operează în lumea materială tridimensională 3D. Este important să înțelegem că ego-ul este cel care ne împinge să ne identificăm cu corpul noustru și că egoul nu este cine suntem cu adevărat, ci doar cine credem noi că suntem. La fel de important este să ne implementăm în sistemul de convingeri că noi nu avem suflete, ci suntem suflete. Vom putea activa conștiința sufletelor noastre doar atunci când vom privi lucrurile în această lumină și când vom renunța să ne mai identificăm ca fiind egoul. Când energiile egoului bazate pe frică se suprapun cu energiile bazate pe iubire ale sufletului, simțim un sentiment de instabilitate în câmpul nostru energetic și disconfort la nivelul corpului. Pe măsură ce eliberăm sau descărcăm energiile negative (de joasă vibrație), bazate pe frică, egoul se aliniază energetic cu sufletul iar corpul nostru se simte plin de sănătate și vitalitate. Omul trece prin 7 stadii de dezvoltare în plan psihologic și conștiința sa parcurge 7 etape de evoluție. Uneori, evoluția conștiinței lasă în urmă evoluția psihologică, deși în majoritatea cazurilor se întâmplă exact invers.

Care sunt dorințele sufletului?

În primele 3 etape ale călătoriei noastre în planul 3D al lumii materiale, sufletul se preocupă să creeze și să dezvolte egoul, pentru a se proteja de durerea separării de planul său energetic – 4D – iar în ultimele trei etape, preocupările sufletului sunt legate de activarea conștiinței sale, de împlinirea celor 3 dorințe ale sale:

  • să-și exprime pe deplin darurile și talentele unice (găsind sens și scop în această lume),
  • să se conecteze cu ceilalți în relații iubitoare necondiționate și
  • să contribuie la bunăstarea umanității și a planetei (să fie de folos binelui general).

Cea de-a 4-a patra etapă este una intermediară și decisivă în procesul de activare a conștiinței sufletului. În această etapă, luăm sau nu luăm decizia de a alinia motivațiile ego-ului cu motivațiile sufletului. Marea majoritate a oamenilor se blochează în această etapă și nu merg mai departe. Înainte de a-și restrânge conștiința astfel încât să poată începe o călătorie în planul 3D al conștientizării materiale, sufletul este pe deplin centrat în conștientizarea energetică 4D – o lume a abundenței și a iubirii. Alegând să se întrupeze și să se restrângă la nivelul de conștiință 3D, sufletul intră într-o lume foarte diferită – o lume a limitărilor și fricilor. La acest nivel de conștiință materială (3D), sufletul experimentează timpul și spațiul.

Împreună cu timpul și spațiul, sufletul experimentează iluzia separării.  

  • îmbinând timpul și materia, experimentează iluzia morții și decăderea;
  • îmbinând spațiul și materia, experimentează iluzia formei fizice și a masei.

La nivelul de conștință 4D, lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. În acest plan al lumii sufletului, experimentăm conștientizarea energetică; atemporalitatea, omniprezența și energia. Pentru că în planul 4D nu există timpul și spațiul care să dea iluzia separării, sufletul experimentează un sentiment de conectare și unitate. În 4D, sufletul nu are conștientizarea timpului și a materiei pentru a da iluzia morții și decăderii. El trăiește o stare de a fi – conștientizează prezentul. Întrucât sufletul nu are nici conștientizarea spațiului și materiei pentru a da iluzia formei și a masei, el experimentează variații în vibrațiile sale energetice.

Toate aceste concepte sunt conforme cu interpretarea realității explicată prin prisma teoriei cuantice. Scopul sufletului întrupat în lumea 3D este de a recrea realitatea sa 4D, prin:

  • exprimarea deplină a caracterului său și calităților sale unice;
  • prin conectarea cu celelalte suflete pe baza iubirii necondiționate și
  • prin contribuția sa la binele general.

Ce învață sufletul pe Pământ, înainte de a-și împlini dorințele?

Aceste 3 dorințe ale sufletului conduc la etapele de evoluție spirituală 5, 6 și 7. Înainte ca aceste dorințe să poată fi urmărite, sufletul trebuie să se ancoreze în conștientizarea dimensiunii materiale 3D:

  • trebuie să învețe cum să supraviețuiască – să mențină corpul în viață;
  • trebuie să învețe cum să fie iubit, astfel încât să se poată simți în siguranță și protejat;
  • trebuie să învețe cum să fie  admirat și recunoscut, astfel încât să se poată simți în siguranță în planul 3D în realitatea materială. Sufletul delegă toate aceste sarcini ego-ului.

Cum începe călătoria sufletului în lumea materială?

Călătoria sufletului către conștientizarea materială tridimensională începe prin luarea în stăpânire a câmpului energetic al unui embrion uman, în primele câteva săptămâni de sarcină. Acesta este momentul în care inima bebelușului începe să bată. Inima și sufletul lui sunt strâns legate: câmpul energetic al inimii este punctul de acces al câmpului energetic al sufletului. În această primă etapă denumită ETAPA SUPRAVIEȚUIRII, suntem total centrați pe inimă și sufletul este centrul conștiinței embrionului. Căutarea supraviețuirii începe înainte de nașterea bebelușului uman; începe în pântece. Din momentul în care mintea / creierul reptilian devine funcțional, în jurul sfârșitului primului trimestru de sarcină, accentul principal al minții fătului este supraviețuirea. Datorită programării speciei noastre, fătul – copilul de mai târziu, știe instinctiv cum să-și regleze funcționarea internă a corpului, cum să se alăpteze odată ce se va naște și cum să-i semnalizeze mamei că are nevoi fiziologice nesatisfăcute. Spre sfârșitul primului trimestru de sarcină, mintea-corp care s-a format în fundal, începe să preia din mintea sufletească și să devină treptat centrul dominant al conștiinței noastre conștiente. În perioada de la concepție și până la vârsta de 18 – 24 de luni, centrul dominant al conștiinței conștiente este așazisul creier reptilian. Sarcina minții-corp este să păstreze corpul viu. Asta se întâmplă pentru ca sufletul să aibă un vehicul cu ajutorul căruia poate experimenta conștientizarea în lumea materială. Această minte-corp menține organismul în viață controlând reglarea sa homeostatică. Când mintea-corp preia integral centrul dominant al conștiinței, mintea sufletească devine subconștientul minții-corp. Primul lucru pe care bebelușul trebuie să-l învețe, de îndată ce se naște, este să interacționeze cu lumea din jur, astfel încât să-și poată satisface nevoile de supraviețuire. Dacă copilul găsește această sarcină dificilă sau provocatoare pentru că părinții sau îngrijitorii săi nu sunt vigilenți, sau dacă este abuzat, lăsat singur, abandonat pentru perioade lungi de timp, el își poate forma convingeri subconștiente că lumea este un loc nesigur și că nu este iubit pe care le va consolida mai târziu în tot felul de convingeri limitative care-l vor împiedica să-și atingă obiectivele în viață. Spre sfârșitul etapei de supraviețuire, copilul devine mobil, învață să comunice, iar sarcina de a fi centrul dominant al conștienței este preluată de mintea emoțională, sau creierul limbic. Mintea limbică se concentrează pe siguranța fizică și emoțională, pe satisfacerea nevoii de dragoste și apartenență, și astfel sufletul începe o nouă etapă de dezvoltare. Acesta este momentul în care ego-ul începe să se formeze.

Perioada de la la aproximativ 2 până la 7 ani, în care mintea emoțională/creierul limbic este centrul dominant al conștiinței conștiente, este cunoscută sub numele de etapa de conformare. Sarcina egoului sau ego-minții emoționale în acest stadiu de dezvoltare este de a păstra corpul, vehiculul sufletului, în siguranță și a-l proteja în cadrul său familial și social de existență. Ego-mintea face acest lucru încercând să construiască relații care să permită copilului să se simtă iubit, acceptat și protejat. La început, ne răzvrătim, vrem ceea ce vrem, atunci când vrem. Încă nu am aflat că oamenii de care depindem pentru supraviețuire și siguranță, au și ei nevoi. Treptat, pentru a-și satisface nevoile, copilul învață să respecte regulile stabilite de părinți; învață că viața este mai plăcută, mai puțin amenințătoare și mai puțin dificilă, dacă trăiește în armonie cu cei de care depinde supraviețuirea sa. Etapa de conformare și respectare a regulilor are beneficiile ei, care îi permit sufletului-copil să își satisfacă nevoile de siguranță fizică și emoțională. Participarea la ritualurile familiale este foarte importantă în acest stadiu de dezvoltare, deoarece contribuie la consolidarea sentimentul de apartenență și siguranță. În această perioadă începe cel mai mare calvar al sufletului.

Cum învață sufletul forțat iubirea condiționată?

Majoritatea sufletelor-copil, suflete care vin dintr-o realitate energetică în care domnește iubirea necondiționată, descoperă că părinții condiționează îndeplinirea dorințelor lor de aderarea la diverse reguli. Astfel copilul va înțelege că dragostea este condiționată și se va simți constrâns să se comporte în moduri specifice. Dacă părinții sau îngrijitorii copilului sunt atenți la nevoile sale; dacă este crescut într-un mediu plin de grijă și iubitor, în care se simte în siguranță și protejat, atunci copilul va crește cu dorința de a forma relații angajate pe când va ajunge la maturitate. Dacă, din diferite motive copilul se confruntă cu lipsa de atenție, nu se simte iubit, se simte lipsit de importanță, neacceptat și neprotejat sau nu simte sentimentul de apartenență, el poate dezvolta convingeri subconștiente care-l vor conduce către o viață de adult nu tocmai fericită. Când nu ne satisfacem nevoile de siguranță la o vârstă fragedă, acestea nu dispar; sunt întipărite în memoria subconștientă a minții noastre emoționale. A învăța să ne simțim în siguranță, confortabil și iubitori în prezența străinilor este o condiție esențială pentru stăpânirea etapei integratoare a dezvoltării de mai târziu. Dacă nu ne simțim în siguranță cu ceilalți, ne va fi greu să ne conectăm la celelalte suflete. Când ego-mintea emoțională preia centrul dominant al conștiinței, mintea-corp devine subconștientul minții emoționale, iar mintea sufletească devine inconștient al minții emoționale.

Ce se întâmplă cu sufletul între 8 și 24 de ani de viață?

Călătoria sufletului în lumea materială continuă cu apariția minții raționale. În jurul vârstei de 8 ani, neocortexul începe preluarea sarcinii de centru dominant al conștiinței conștiente, în cadrul unui proces care durează până la vârsta de 24 de ani. În această perioadă, egoul se dezvoltă puternic și devine dominant pentru cea mai mare parte a vieții noastre, până când mintea sufletească va fi din nou reactivată. Sarcina ego-minții în acest stadiu de dezvoltare este să păstreze corpul sigur și confortabil în cadrul său cultural de existență. Ego-mintea rațională face acest lucru încercând să devină un membru recunoscut și apreciat al unui grup sau al unei comunități. Această etapă a călătoriei sufletului în planul 3D este cunoscută sub numele de etapa de diferențiere sau etapa în care sufletul experimentează stima de sine. Pentru a ne simți în siguranță, trebuie să ne simțim acceptați și respectați de colegii noștri și recunoscuți de cei care ocupă poziții de autoritate. Odată ce un copil intră într-o comunitate din afara casei, nu se mai poate baza pe părinții săi pentru siguranța personală. Trebuie să își asume responsabilitatea pentru auto-protecție prin apartenența la un grup, comunitate sau gașcă. Asta presupune a construi prietenii, a te potrivi cu și a fi respectat de membrii unui anume grup. Sufletul adolescent poate face în această perioadă lucruri despre care știe că sunt greșite dar le face pur și simplu pentru a trăi sentimentul de apartenență la un grup în care se poate simți recunoscut și în siguranță. A ne simți respectați și recunoscuți de părinți sau de membrii unui grup, ne permite să stabilim un sentiment de auto-valoare, de încredere în sine. Abilitățile și talentele care ne permit să ne simțim recunoscuți devin importante pentru noi. Ne concentrăm asupra lor pentru că sunt pașaportul nostru pentru securitate. Tipurile de haruri sau talente pe care le dezvoltăm, depind în mare măsură de tipul de comunitate căreia îi aparținem. Acestea ar putea include frumusețea, inteligența, forța, abilități sportive, muzicale etc. Dezvoltarea punctelor noastre forte, care ne vor aduce recunoaștere, ne permite să ne ancorăm într-o comunitate.

Cum aderă sufletul la tot felul de găști?

Dacă eforturile noastre nu sunt apreciate de cei care sunt importanți pentru noi, în special părinții și profesorii, vom înceta să perseverăm și vom începe să dezvoltăm un sentiment scăzut de stimă de sine. În absența aprobării și feedbackului de care avem nevoie de la părinți, vom căuta grupuri, bande sau comunități în care să ne simțim acceptați și apreciați; unde ne sunt recunoscute darurile, abilitățile sau talentele. Acest lucru poate crea conflicte în viața de familie, deoarece poți fi prins între două sisteme de valori: valorile părinților tăi și valorile grupului cu care te identifici. Cei ce au avut în adolescență dificultăți în a-și satisface nevoile de securitate în timpul etapei de diferențiere nu vor avea suficientă încredere în sine ca adulți. Ori de câte ori vor experimenta ceva care poate părea a fi o provocare a stimei de sine, vor fi declanșate convingerile limitate din adolescență și pot deveni anxioși. Dacă, pe de altă parte, au fost recunoscuți, s-au simțit întotdeauna acceptați și au avut o relație bună cu părinții, colegii și autoritățile – veți putea să faceți față nevoilor voastre de suguranță și securitate de mai târziu. Când mintea rațională preia centrul dominant al conștiinței conștientizate, mintea emoțională devine subconștientul minții raționale, mintea-corp devine inconștientul minții raționale și mintea sufletească devine super-inconștientul minții raționale.

Am parcurs așadar primul set de 3 etape ale călătoriei sufletului: supraviețuirea, care durează de la concepție și până la vârsta de 2 ani, conformarea, cuprinsă între limitele de vârstă de 2 și 7 ani și diferențierea – etapa care se desfășoară de la vârsta de 8 și până la cea de 24 de ani. Ca să tragem o primă concluzie pe marginea acestor prime 3 etape, putem spune că, pe măsură ce nevoile ego-ului își impun supremația, dorințele sufletului sunt împinse tot mai în spate, sunt suprimate. Dacă motivațiile ego-ului sunt puternice și profund încorporate din cauza dificultăților pe care le-a avut pentru a-și satisface nevoile de siguranță și securitate, motivațiile ego-ului pot rămâne dominante pentru tot restul vieții. Riscăm astfel să ajungem să parcurgem etapele de reactivare a sufletului. Acum, sufletul a ajuns în etapa critică a călătoriei noastre:

Ce mai critică etapă a drumului spre lumină: etapa a 4-a, denumită etapa individualizării.

Scopul tău în această etapă este de a găsi libertate și autonomie. Trebuie să renunți la toate  dependențele tale sociale și culturale, astfel încât să poți deveni responsabil pentru fiecare aspect al vieții tale. Ca să poți face progrese, este necesar să accepți că Ego-ul nu este cine ești tu cu adevărat; egoul este cine crezi tu că ești. Este masca pe care o porți pentru a-ți satisface nevoile în cadrul fizic, social și cultural al existenței tale materiale. Ca să te identifici cu sufletul, trebuie să scapi de masca egoului. Aceasta este etapa în care tu trebuie să fii stăpânul pentru a putea trece la etapele 5, 6 și 7 -etapele activării conștiinței sufletului. Pentru a deveni stăpânul, trebuie să renunți la programarea părintească și condiționarea culturală și să îți găsești propriul drum în viață. Dacă poți trece prin primele trei etape de dezvoltare fără a experimenta vreo traumă semnificativă sau fără a dezvolta prea multe temeri subconștiente, vei reuși relativ ușor să te menții ca un adult independent viabil în cadrul social și cultural al existenței tale. Atâta timp cât poți găsi oportunități de a-ți câștiga existența, oportunități care îți permit să explorezi libertatea și autonomia, totul va fi bine. Sarcina ta centrală în etapa individualizării este să îți descoperi sinele autentic. Gata cu dependența! Acum cauți independența, nu mai cauți validarea celorlalți pentru a te simți bine cu tine însuți.

Vrei să fii responsabil pentru fiecare aspect al vieții tale; vrei să îmbrățișezi și să-ți exprimi valorile sufletului. Nici nu-ți dai seama, când te desprinzi de mediul tău parental și cultural și începi să aliniezi motivațiile ego-ului tău cu motivațiile sufletului tău. Acest proces de trecere de la dependență la independență, durează circa 15 ani, este definit de regulă de perioada cuprinsă între vârsta de 25 și cea de 40 de ani și poate reprezenta una dintre cele mai dificil de stăpânit etape ale călătoriei sufletului. De ce? Pentru că, în căutarea libertății și autonomiei, vei fi pus față în față cu temerile tale de supraviețuire, siguranță și securitate.

Etapele de vârf ale activării conștiinței sufletului

Am trecut de 40 de ani și suntem în pragul celei de-a 5-a etape care se numește etapa autoactualizării. Dacă am depășit cu bine perioada individualizării, mergem mai departe și trecem în ultimele 3 etape ale călătoriei noastre, etapele activării conștiinței sufletului. Provocarea noastră de-acum este să îmbrățișăm pe deplin caracterul și scopul sufletului nostru accesându-ne darurile, harurile, talentele înnăscute, pentru da sens vieții noastre. Dacă nu ați reușit să vă satisfaceți nevoile de siguranță în primele trei etape, nu ați exercitat controlul asupra mediului vostru de dezvoltare și nu ați devenit STĂPÂNUL (SUVERANUL) MINȚII TALE în etapa a 4-a, de-aici înainte și până la sfârșitul călătoriei sufletului în planul 3D, fie va continua doar dezvoltarea voastră psihologică, fie va fi foarte dificil să satisfaceți dorința sufletului de auto-exprimare. Etapa autoactualizării se întinde pe o perioadă de circa 10 ani și este cuprinsă între vârsta de 40 și cea 50 de ani. În această etapă apar întrebările de genul cu ce scop sunt aici și cum pot să mă exprim pe deplin? Apar problemele pentru cei care nu percep un anumit sens al scopului lor pe pământ. Pentru alții care sunt înzestrați cu un anumit talent, scopul lor va fi unul evident. Majoritatea oamenilor întâmpină probleme în a-și identifica scopul în viață și se confruntă cu mari dezamăgiri. Aceste dezamăgiri, împreună cu toată suita de probleme conexe, pot fi evitate dacă ne concentrăm pe ceea ce ne place și pe ceea ce ne face fericiți. Ceea ce ne face fericiți, se află deja în lumea noastră, este chiar în fața noastră. Urmărește-ți cu atenție micile sau marile tale pasiuni și-ți vei găsi scopul ! Atunci când îl găsim, s-ar putea să ne simțim, de la caz la caz, mici sau mari. Oricum ar fi, trebuie să ne dăm seama că ceea ce ne face cu adevărat fericiți este ceea ce sufletul nostru a ajuns să facă și, dacă urmăm îndemnurile sufletului, vom descoperi un sentiment de semnificație și împlinire în viața noastră. Viața va deveni o călătorie printre sincronicitățile unor evenimente care se desfășoară în mod constant în fața noastră. Fiți siguri că, atunci când vă dedicați energia, scopului sufletului, se vor produce tot felul de evenimente neașteptate pentru a vă sprijini. Concentrarea pe pasiune și scop poate însemna uneori renunțarea la un anumit mod de viață care ne-a adus confort, stabilitate și certitudine. Ar putea însemna mutarea locației, renunțarea la unii prieteni sau apariția riscului instabilității financiare. Pe scurt, se poate simți înfricoșător dar nu este ceva ce trebuie evitat.

De la profesie la vocație

Pentru cei mai mulți oameni, găsirea vocației sau chemării lor începe de obicei cu un sentiment de neliniște sau plictiseală în legătură cu slujba, profesia sau cariera aleasă, cu munca pe care, până atunci au considerat că le conferă accesul la siguranță. Descoperirea scopului sufletului tău nu numai că îți aduce sentimentul de vitalitate, ci îți stârnește și creativitatea. Vei deveni mai intuitiv și vei pierde noțiunea de timp atunci când vei fi complet prezent în ceea ce faci și te vei simți angajat și pasionat de munca ta. Etapa autoactualizării poate fi o mare provocare, mai ales dacă vocația sau chemarea ta îți oferă mai puțină siguranță decât slujba, profesia sau cariera pentru care te-ai pregătit în viață. S-ar putea să te simți speriat sau inconfortabil să descoperi că te îndrepți într-o direcție care, pentru început nu plătește chiria sau nu finanțează educația copiilor dar conferă sens și scop vieții tale. Unii oameni își găsesc vocația mai devreme, alții o descoperă mult mai târziu, însă sunt și oameni care își petrec toată viața căutând. Descoperirea și îmbrățișarea scopului sufletului tău este de o importanță vitală, deoarece este cheia pentru a trăi o viață împlinită. Abilitatea ta de a-ți gestiona nevoile de supraviețuire îți va influența în mod semnificativ capacitatea de a progresa în etapa de auto-actualizare. Cu alte cuvinte, știind că poți avea grijă de tine, îți va da încrederea de care ai nevoie pentru a-ți explora expresia de sine. Dacă ți-e frică de faptul că nu vei putea supraviețui făcând ceea ce îți place să faci, împiedici sufletul să se exprime, iar acest lucru va duce la suferință mai târziu în viață. Nu vom fi niciodată în largul nostru, nu ne vom găsi ancora interioară, dacă nu ne urmăm pasiunea. Dacă nu urmezi îndemnurile sufletului tău, îți vei petrece restul vieții simțindu-te neîmplinit, deprimat sau trăind cu regrete.

 Sufletul în etapa integrării

 După 50 de ani de experimentare a planului 3D,  călătoria sufletului intră în faza integratoare. Această etapă presupune conectarea cu alte suflete în cadrul unor relații bazate pe iubire necondiționată. Dar, să ne întoarcem pentru câteva clipe la etapa conformării, cuprinsă între vârsta de 2 ani și cea de 7 ani. Dacă în această perioadă am fost condiționați să ne conformăm regulilor prin sistemul recompenselor de tip: “dacă te porți frumos când mergi într-o vizită, primești în dar ceea ce-ți dorești”, vom avea mari probleme. Nu vreau să spun că nu este în regulă să recompensezi un copil, ci că nu este în regulă să condiționezi conformarea copilului la anumite reguli, de primirea unor recompense. Condiționându-l, copilul își va forma convingerea că iubirea este condiționată de reguli și, să ne amintim că sufletul vine dintr-o lume guvernată de iubirea necondiționată ! Adultului căruia i s-a spus în mod permanent în timpul copilăriei timpurii că, dacă respectă o regulă sau alta, Moș Crăciun îi va împlini nu știu ce dorință, îi va fi foarte greu să se conecteze la celelalte suflete în relații bazate pe iubire necondiționată. De ce? Pentru că își formează în adâncul său convingerea că iubirea este condiționată. El nu mai știe ce este iubirea necondiționată; așa a fost educat de mediul în care a crescut. Și asta este cea mai mare problemă a sufletelor în călătoria lor pe pământ. Cheia activării complete a conștiinței sufletului înainte de reîntoarcerea sa în planul 4d, adică acolo de unde a venit, este să redescopere iubirea necondiționată în planul 3D. Minciunile aparent nevinovate de tip “Moș Crăciun” și „ne-a adus barza” sunt cauze primare ale celor mai serioase probleme cu care sufletul se confruntă în călătoria sa. Vom aprofunda tema cu o altă ocazie. Pentru a face următorul pas este necesar să redescoperim iubirea necondiționată. Cu cât te poți conecta și empatiza mai ușor cu ceilalți, cu atât îți va fi mai ușor să-ți împlinești destinul. Și uite așa am ajuns la ultima etapă a călătoriei noastre în planul 3D.

Sufletul în etapa contribuției sale la banca de bucurii a lumii

Această etapă a activării sufletului – etapa contribuției dezinteresate la binele general, apare de obicei după cel de-al 60-lea an al marii noastre călătorii pe drumul spre lumină. Ea implică o viață mai puțin concentrată pe satisfacerea propriilor nevoi și axată mai mult pe binele generațiile viitoare și pe binele general al umanității. După ce am învățat cum să ne conectăm cu celelalte suflete, ceea ce ni se cere acum să facem este să ne aducem propria contribuție la binele comun. Provocarea ta acum este să-ți dezvolți abilitățile de compasiune și să îmbrățișezi cele mai profunde aspecte ale inteligenței și înțelepciunii sufletului tău pentru a-i ajuta pe cei dezavantajați, pe cei care suferă sau sunt mai puțin bine decât tine. La intrarea în această etapă finală a călătoriei sufletului în planul 3D, te vei descoperi mai introspectiv și mai reflectiv, căutând modalități de identificare cu sufletul tău și nivelurile mai profunde ale ființei tale, conectându-te la tot ceea ce consideri tu că este divin. Pe măsură ce progresăm în această etapă, vom descoperi noi niveluri de compasiune în viața noastră, vom experimenta profunde sentimente de sens, împlinire și bunăstare, pe care nu le-am experimentat niciodată. Vom începe să ne dăm seama cât de interconectați suntem cu toții și cum, slujind altora, ne servim de fapt sinele nostru mai înalt. La acest nivel, „a da” este același lucru cu „a primi”. Dacă nu reușim să satisfacem nevoile de siguranță ale ego-ului și, implicit, să ne ținem sub control temerile pe care le dezvoltăm din această cauză, ne va fi greu să împlinim dorința sufletului de a deveni un membru valoros al unei comunități, care recunoaște valoarea unei vieți trăită în armonie cu legea unității divine, și în ansamblu, cu toate legile spirituale ale Universului. Gradul în care suntem capabili să stăpânim fiecare etapă a călătoriei sufletului pe Pământ, determină sentimentul nostru de bine. Experimentăm un sentiment de înflorire atunci când suntem capabili să stăpânim toate etapele călătoriei sufletului în planul conștientizării materiale, 3D.

Ce face sufletul la finalul călătoriei sale pe Pământ?

La finalul marii călătorii pe pământ, sufletul renunță la trupul său, vehiculul cu ajutorul căruia s-a deplasat în planul material și la mintea sa – instrumentul cu care a căutat sensul acestei lumi. Dacă sufletul părăsește trupul înainte de a-și activa complet conștiința, la trecerea în planul 4D va fi compleșit de neîmplinirile sale. Astfel, cândva va trebui să reia călătoria în planul 3D, până când va reuși să își activeze conștiința. Are nevoie de această activare pentru a-și continua marea sa călătorie către planurile superioare. Și acum, mare atenție: trecerea, înălțarea sau ascensiunea sufletului la nivelurile superioare de conștiință 4D și 5D se poate face și fără abandonarea trupului și egoului, adică înainte de moarte. Călătoria sufletului până la nivelul 5D de conștiință poate fi și ar trebui să fie făcută în formă fizică. Nivelul 5D este ultimul la care materia fizică mai există. Pe nivelele 6 și 7, materia fizică nu mai intră în discuție. Dacă sufletul nu și-a activat conștiința, odată cu abandonarea instrumentelor sale (mintea și trupul) de care s-a folosit în realitatea 3D, sufletul trece în planul 4D, dar asta nu înseamnă că evoluează la un nivel superior. Dimpotrivă. Din 4D, sufletul se va întoarce ori de câte ori va fi nevoie în planul 3D pentru a-și activa complet conștiința și a experimenta întrupat evoluția până la nivelul 5D. Prezența sufletului în planul 4D, ca urmare a morții trupului fizic, implicit a dispariției minții, este așadar doar pentru o rezidență temporară și reprezintă un fel de perioadă de reîncărcare a bateriilor pentru a putea face față unei noi călătorii pe Pământ.

Pentru a putea evolua până la nivelele de conștiință 6D și 7D, sufletul trebuie să se întoarcă și să experimenteze în planul 3D, cu conștiința activată pe deplin, toate realitățile planurilor imediat superioare: 4D și 5D. 

Problema este că puține suflete reușesc să-și activeze pe deplin conștiința în planul 3D și să experimenteze în trup realitățile din 4D și 5D. Sufletele se tot blochează aici în 3D, însă, dovadă a iubirii necondiționate de care ne bucurăm din partea Universului, sufletul primește încă o șansă și încă o șansă, de fiecare dată când se blochează, până când va fi pregătit să meargă mai departe.

Nivelurile de conștiință

Să definim cât mai clar cu putință nivelurile de conștiință sau  densitățile de conștiință cum mai sunt ele cunoscute, pentru a avea o imagine și mai completă a parcursului evoluției sufletului. Nivelurile de conștiință sunt 7 la număr și sunt botezate; 1D, 2D, 3D, 4D, 5D, 6D și 7D.

  • 1D este „conștiința” existenței simple. Dacă conștiința ta ar fi la nivelul 1D, punctul tău de focalizare ar fi electronul, protonul, molecula și energiile dintre ele.   În termeni fizici, 1D corespunde materiei fizice și stărilor sale solidă, lichidă și gazoasă, precum și elementelor arhetipale; aer, apă, sol, foc.
  • 2D este nivelul conștiinței „animate”.  Acesta include tot ceea ce numim viață, vegetală și animală, începând de la nivelul unicelular. Ori de câte ori aveți de-a face cu două entități care trebuie să se angajeze și să interacționeze cu mediul înconjurător și între ele, adică doar să mănânce și să procreeze, acestea se află la nivelul 2D al conștiinței.
  • 3D este conștiința în care trăim acum, noi, ființele umane. Este densitatea liberului arbitru: luarea de decizii pe baza credințele interioare dualiste. Animalele pot învăța, ce le place și ce le displace, dar nu dețin concepte interioare pe baza cărora clasifică realitatea. Ele pot percepe lucrurile ca fiind „bune” sau „rele”, dar nu le pot percepe ca fiind greșite sau corecte. Această judecată dualistă pe baza valorilor greșit-corect este o trăsătură a nivelului de conștiință 3D și stă la baza alegerilor noastre, care determină ce este și ce nu este potrivit pentru noi. La nivelul 3D, entitatea are capacitatea de a crea o conceptualizare a lumii din jurul ei și de a lua decizii pe baza acestei conceptualizări. Oamenii nu se percep ca fiind conectați într-un sens spiritual, și prin urmare,  percepția „fiecare om pentru sine” este un catalizator pentru apariția unor alegeri care sunt profund negative și provoacă multă separare și durere.
  • 4D este nivelul de densitate al iubirii necondiționate, al compasiunii și armoniei. 4D nu este un alt loc, ci doar o altă stare, o altă realitate. Aici nu există timp și spațiu, toate lucrurile sunt interconectate, iar emoțiile, experiențele și trăirea în unitate cu ceilalți într-un mod non-conflictual, sunt apreciate mai presus decât lucrurile sau obiectivele de atins. Planul 4D al conștiinței este descris ca fiind o „poartă” către următorul nivel al conștiinței – starea 5D. Cei care trăiesc starea de conștiință 4D sunt mult mai conștienți că există CEVA acolo, undeva, la care ar trebui să ne conectăm cu toții. Acești oameni se bazează mai mult pe gândurile și pe visele lor decât pe cele cinci simțuri și cred că viața înseamnă mai mult decât putem percepe fizic. Ei știu că ceea ce introduc în corpul lor este important și au un stil de viață mai sănătos. Sunt plini de compasiune și le este ușor să manifeste empatie față de ceilalți, pentru că au redescoperit iubirea necondiționată. Ei cred cu desăvârșire că s-au născut cu un scop și își folosesc cel de-al șaselea simț – intuiția – pentru a profita din plin de minunile vieții. Oamenii care au evoluat la nivelul 4D vor să știe ce are de oferit universul și cred că suntem cu toții aici pentru un scop anume.
  • 5D este nivelul de conștiință al unității și individualității. Trecerea de la 4D la 5D se întâmplă atunci când individul își dă seama că a fi bun cu alții nu trebuie să îi compromită identitatea și integritatea. În 4D, individul a fost întotdeauna amabil, indiferent de costul pentru sine, iar acest lucru ar putea atrage adesea o problemă pentru el, dacă alții nu ar avea cele mai bune intenții. În 5D individul decide să se  apere, să se protejeze pe sine, mai presus de principiul existenței în pace și armonie cu ceilalți. S-ar putea să vă sune ciudat și egoist, dar această atitudine nu trebuie văzută ca pe o modalitate a individului de a-și proiecta ofensiv dorințele către ceilalți, ci ca pe o intenție de a-și păstra propriul adevăr și propria esență. Ca atare, putem spune că 5D este conștiința unicității, individualității și exprimării de sine. În termeni fizici, un tărâm 5D are două părți egale, compuse una din materia solidă și cealaltă din energie subtilă. Corpurile fizice devin maleabile, iar entitățile, sufletele, pot modela timpul și spațiul cu ajutorul energiei gândurilor. În 5D sufletul pune mai puțin accentul pe relația și interacțiunile cu ceilalți sau pe explorarea simțurilor și a realității externe și mai mult pe conexiunea cu inteligența infinită, pe propria sa natură intrinsecă. 5D marchează „granița” dintre tărâmurile materiei solide, „tărâmurile exterioare” și cele ale energiei pure, „tărâmurile interioare”. Cei care au atins stare de conștiință 5D, nu vor mai avea neșansa de a coborî din nou la o stare 3D, după ce își vor lăsa în urmă mintea și trupul. La acest nivel de conștiință înțelegem pe deplin că toți suntem conectați, suntem părți ale aceluiași întreg. Viața devine o aventură a creșterii și nu mai există lucruri bune sau rele. Lucrurile sunt văzute dintr-o altă lumină, ca având un scop mai înalt și fiecare experiență este considerată plină de sens. Înțelegem în sfârșit ce înseamnă că fiecare are propria sa călătorie, că scopul tău este să-ți trăiești adevărul și să cauți bucuria. În această stare competiția dispare complet și simțim emoții copleșitoare izvorâte din iubirea față de tot ceea ce este.
  • Nivelurile următoare, 6D și 7D, stările superioare ale conștiinței sunt considerate a fi accesibile doar în afara corpului fizic. Percepția asupra unității divine, timpului, spațiului și gândurilor capătă alte valențe. Fără formă putem călători oriunde dorim și oricât de repede dorim. Despre aceste ultime stări de conștiință vom vorbi însă într-un articol viitor și, numai dacă vă doriți și sunteți deschiși pentru asta. Aștept să vă exprimați prin comentarii.

Unele suflete susțin că mai există și alte niveluri de conștiință, 8D, 9D…până la 12D. La aceste niveluri se spune că, odată întorși la sursa energiei noastre, putem fuziona cu alții din grupul nostru sufletesc și călători în alte galaxii.   Eu unul, pentru că în planul material în care ne aflăm pentru moment, avem totuși la dispoziție cea mai mare forță creatoare din Univers, imaginația, și dreptul dobândit prin naștere de a o folosi, las deschisă minții mele posibilitatea de a crede că sufletul poate călători oriunde, oricând și oricât de repede dorește, dacă și-a activat integral conștiința și a parcurs toate etapele evoluției sale. Admit și respect toate părerile care pot exista pe această temă și pe care aștept cu răbdare să mi le împărtășiți.

Îndrăzniți să fiți înțelepți și doriți-vă înțelepciune și lumină ! Toate celelalte vor veni pe deasupra.

 

ARTICOLE ASEMANATOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recente

- Advertisment -vegis.ro
- Advertisment -vitamix.ro
- Advertisment -vitamix.ro