Prima referință pe marginea Evangheliei copilăriei lui Iisus datează din anul 185 d.C. și îi aparține lui Irineu din Lyon. Acesta consemnează în scrierile sale că Evanghelia Copilăriei a fost scrisă de Apostolul Toma pe la anul 80 d. C., cam în aceeași perioadă în care a fost scrisă Evanghelia lui Luca, acceptată de către biserică și prezentă astăzi în Noul Testament. Există multe texte antice care fac referire la această Evanghelie așa cum există și câteva variante ale ei, toate descriind cu lux de amănunte puterile paranormale ale copilului Iisus.
Cea mai recentă descoperire a unor manuscrise ale Evangheliei Copilăriei lui Iisus datează din anul 1844 și a fost făcută de cercetătorul Lobegott Friedrich Constantin von Tischendorf (18 ianuarie 1815 – 7 decembrie 1874). Acesta a găsit manuscrisul la Mânăstirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai, împreună cu cea mai veche și cea mai completă variantă a Bibliei, datată în anul 325 d.C., și cunoscută drept Codex Sinaiticus. Aceste scrieri antice se găsesc astăzi la Britsh Library în Londra. Von Tischendorf a identificat 3 manuscrise ale Evangheliei Copilăriei lui Iisus, două în limba greacă, catalogate MANUSCRISUL GREC A, MANUSCRISUL GREC B și unul în limba latină, MANUSCRISUL LATIN.
Există și o altă Evanghelie a Copilăriei lui Iisus, denumită Evanghelia Arabă a Copilăriei lui Iisus, scrisă în dialectul siriac al limbii arabe. Doar două manuscrise ale acestei evanghelii au supraviețuit și sunt datate unul în anul 1299 d.C., iar celălalt în secolul al 15-lea. Ambele au influențe din Coran și fac referire la textul inițial al Evangheliei Arabe al Copilăriei lui Iisus care ar fi fost scris pe la sfârșitul secolul al VI-lea. Și Coranul face referire la puterile paranormale ale lui Iisus, fiul Mariei.
Evanghelia copilăriei lui Iisus a fost interzisă cu desăvârșire și catalogată drept o erezie de către Papa Gelasius I (492 d.H.- 496 d.H.). Evident că ne vom pune întrebările:
– De ce a interzis Biserica sub rezerva pedepsei capitale această Evanghelie a copilăriei lui Iisus ?
– Cu ce ar fi fost mai prejos învățăturile lui Iisus dacă în cadrul textelor canonice ale Noului Testament ar fi fost inclusă și Evanghelia Copilăriei lui Iisus, alături de multe alte evanghelii interzise ?
De ce sunt aceste scrieri antice catalogate drept erezii?
Răspunsurile sunt ușor de intuit.
Iată traducerea Evangheliei Copilăriei lui Iisus, după Apostolul Toma.
O istorisire asupra faptelor copilăriei și faptelor puternice ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Toma Israelitul, a considerat că este necesar să facă cunoscute tuturor fraților și neamurilor toate faptele copilăriei și faptele puternice pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a făcut după nașterea sa. Începutul este acesta:
În timp ce Irod căuta să omoare pe Iisus ucigând toți pruncii până la doi ani, un înger i s-a arătat lui Iosif și i-a poruncit: Scoală-te, ia-o pe Maria și pe băiatul ei și fugiți în Egipt din fața celor care vor să-l omoare.
Când au ajuns în Egipt, au fost primiți de oaspeți în casa unei văduve, unde au și rămas un an. Iisus avea doi ani când Iosif și Maria au ajuns în Egipt.
Iisus era în al treilea an de viață. Pe când se juca el cu niște copii a luat un pește uscat, l-a pus într-un vas cu apă și i-a poruncit să se miște. Ieși din sarea pe care o ai și umblă prin apă ! Și peștele așa a făcut ! Niște vecini ai văduvei, care au văzut minunea au alergat să-i spună acesteia. Deîndată ce văduva a auzit aceasta, i-a alungat din casa ei în mare grabă.
Când băiatul Iisus avea cinci ani, după o ploaie, se juca pe lângă malul unui pârâu. Și a adunat apă curgătoare murdară, în câteva gropițe făcute de el și, deodată, a făcut-o curată. Printr-un singur cuvânt a poruncit asta și nu printr-o faptă.
Și a luat de pe maluri lut moale și a făcut din acesta 12 vrăbii. Era Sabatul când Iisus se juca la pârâu. Și mulți copii se jucau alături de El acolo.
Un anumit tânăr evreu, văzând ce a făcut Isus în ziua de Sabat, s-a dus și i-a spus tatălui său Iosif: Uite! Băiatul tău se juca lângă pârâu, a luat lut și a făcut douăsprezece vrăbii din el. A profanat Sabatul făcând o lucrare.
Iosif a mers deîndată la pârâu și văzându-l pe Iisus a strigat la El: De ce faci lucrurile acestea? Nu știi că nu ai voie să faci nicio lucrare în ziua de Sabat? Iisus a luat vrăbiile din lut și le-a poruncit: Zburați și amintiți-vă de mine, cel viu ! Și vrăbiile au început să zboare, îndepărtându-se de la locul acela. Evreii care se aflau acolo și au văzut minunea aceasta săvârșită de Iisus, au plecat degrabă să le spună mai marilor acestora ce au văzut cu ochii lor.
Fiul lui Ana, scribul, care se afla cu Iosif la fața locului, a luat o nuia și a stricat toate gropițele făcute de Iisus, lăsând apa curată să curgă din nou în pârâu.
Și copilul Iisus, văzând ce făcuse tânărul evreu, s-a supărat și i-a zis: Ticălos, imoral și nechibzuit! Ce rău ți-au făcut apele și gropițele acestea? Uite ! Acum și tu te vei usca precum un copac și nu vei mai face niciodată nici frunze, nici rădăcini, nici fructe.
Tânărul acela s-a ofilit pe loc. Iisus a mers apoi spre casă. Părinții tânărului ofilit și-au luat copilul și plângându-i tinerețea l-au dus la Iosif acasă și l-au întrebat: Asemenea lucruri face băiatul tău? Odată, pe când Iisus se plimba pe ulițele satului, un copil răutăcios a venit către el și l-a rănit la umăr. Iisus s-a mâniat și i-a spus: Nu vei merge pe calea ta ! De îndată, băiatul acela a căzut la pământ și a murit. Unii oameni care au văzut ce s-a întâmplat au spus: „Unde s-a născut acest băiat, că fiecare cuvânt al său este o faptă împlinită?
Părinții băiatului mort s-au dus acasă la Iosif și l-au blamat: Un asemenea copil ai că nu merită să trăiască printre noi în acest sat. Învață-l să binecuvânteze nu să blesteme și să ne omoare copiii!
Iosif l-a chemat pe Iisus și i-a spus: De ce faci asemenea lucruri? Acei oameni suferă, ne urăsc și vor să ne alunge. Iisus i-a spus: Știu că aceste cuvinte nu sunt ale tale și nu vin de la tine. Voi tăcea în privința ta, dar acei oameni își vor primi pedeapsa. Și acei oameni au orbit pe loc. Cei care au văzut asta s-au înspăimântat și au spus că orice cuvânt spune Iisus, bun sau rău, acesta devine faptă. Văzând aceasta, Iosif l-a luat pe Iisus de ureche și a tras tare de aceasta. Băiatul s-a supărat și i-a spus tatălui său: Nu este îndeajuns pentru tine că tu cauți și nu găsești? Ai fost înțelept pînă acum dar nu știi că sunt al tău. Nu mă supăra pentru că sunt al tău.
Un învățător cu numele de Zacheu stătea într-un anumit loc și l-a auzit pe Isus spunând aceste lucruri tatălui său și a fost foarte uimit că, fiind copil, a spus astfel de lucruri. După câteva zile, Zacheu s-a apropiat de Iosif și i-a spus: Copilul tău este înțelept și are înțelegere. Trimite-l la mine ca să înveți scrierile. Îi voi împărtăși toate cunoștințele mele, îl voi învăța să-i respecte pe bătrâni, să-și cinstească strămoșii, să-i iubească pe ceilalți și să-i iubească pe toți cei de vîrsta lui, să îi fie teamă de părinți pentru ca el să fie un copil iubit.
Însă Iosif s-a înfuriat cu el și i-a spus învățătorului Zacheu: Cine este în stare să învețe un astfel de copil? Nu-l considerați o cruce mică, frate.
Când băiatul a auzit ce a spus Iosif, a râs foarte mult și i-a spus învățătorului: „Adevărat, învățătorule, tot ce ți-a spus tatăl meu este adevărat. Pentru el, eu sunt Domnul, iar voi sunteți străini de puterea care mi-a fost mie dată. Eu sunt dinaintea vremurilor, am venit acum, m-am născut printre voi și sunt cu voi. Iar voi nu știți cine sunt dar eu știu cine sunteți voi și de unde veniți și câți ani au viețile voastre. Adevărat îți spun, învățătorule. Am fost de față când v-ați născut și vă cunosc dinainte de a vă naște. Dacă vrei să fii un învățător adevărat ascultă-mă pe mine și îți voi arăta înțelepciunea pe care nimeni nu o cunoaște, în afară de mine și de cel care m-a trimis la voi ca să vă învăț. Eu sunt învățătorul tău iar tu trebuie să fii învățăcelul meu. Știu cât de bătrân ești cu adevărat și câți ani mai ai de trăit cu adevărat. Iar cînd vei vedea crucea despre care ți-a spus tatăl meu, vei crede că tot ceea ce ți-am spus a fost adevărat. Eu sunt Domnul iar voi sunteți străini de acest fapt. Pentru că și atunci și acum, Eu SUNT ACELAȘI. 
Evreii care erau acolo au înlemnit auzindu-l pe copil spunând astfel de lucruri și au strigat: O, ce minune ! Copilul acesta poate că nu a împlinit nici 5 ani și vai, ce cuvinte rostește ! N-am auzit pe nimeni să spună asemena cuvinte; nici pe vreun mare preot, nici pe vreun învățător al legii, nici pe vreun scrib, nici pe vreun fariseu.
Copilul le-a răspuns: De ce vă mirați ? Nu credeți că știu când v-ați născut voi și părinții voștri și strămoșii voștri ? Eu știu cînd a fost făcută lumea și cel care m-a trimis la voi știe.
Evreii care au ascultat aceste vorbe au amuțit. Copilul s-a apropiat de ei și le-a spus: M-am jucat cu voi pentru că știu că vă uimesc fleacurile întrucât sunteți mici la mine.
Pe când evreii părea înmărmuriți de cele spuse de copil, învățătorul i-a spus din nou lui Iosf: Vino cu el la mine ca să-l învăț scrierea. Iosif l-a luat pe băiat și l-a dus la școala acestuia iar învățătorul a scris pe o tablă alfabetul, povățuindu-l să îl repete deseori. Dar băiatul a tăcut și nu l-a ascultat mult timp. Învățătorul s-a supărat și l-a lovit peste cap. Băiatul s-a uitat atent la el și i-a spus: Aș vrea să-i învăț pe alții mai degrabă decât să fiu învățat. Cunosc mai bine decât tine literele acestea. Pentru mine aceste lucruri sunt ca un gong zgomotos, sau ca un țimbal înfiorător. Acestea sunt sunete care răspund. Nu cer nici glorie, nici putere sufletească, nici înțelegere.
Si băiatul, stăpânindu-și furia a început să rostească toate literele alfabetului de la alfa la omega. Și uitându-se către Zacheu, i-a aspus acestuia: Tu nu cunoști alfa în funcție de natura ei. Cum poți să-i înveți pe alții despre beta? Ipocritule ! Învață despre alfa și apoi voi avea încredere în învățăturile tale despre beta. Apoi a început să-l întrebe despre alfa, dar învățătorul nu i-a putut răspunde.
În timp ce mulți ascultau, băiatul i-a spus lui Zacheu: Ascultă, stăpânește și înțelege ordinea primului element. Fii atent aici cum are linii care se întâlnesc și linii de mijloc, stând cu picioarele depărtate, întâlnire, răspândire, ridicat, dansând în cor, în triplu ritm, de aceeași grosime, din aceeași familie, cordonul care menține echilibrul măsurilor egale. Acestea sunt liniile alfa.
Apoi Zacheu, ascultând atâtea alegorii despre prima literă și o asemenea apărare măreață a băiatului, s-a adresat celor din jur: Vai mie ! Cine sunt eu ! Sunt un nenorocit pentru că aducând acest băiat la mine am atras rușinea asupra mea.
Du-l de la mine frate Iosif. Nu mai pot suporta agerimea privirii sale și nici istețimea cuvintelor lui. Acest copil nu este de pe pământ. El poate îmblânzi focul. Poate că s-a născut înainte de crearea lumii. Ce fel de pântece l-a născut? Ce fel de mamă l-a hrănit? Nu știu. Vai de mine, frate ! M-am străduit să câștig un elev și am descoperit un profesor.
Sunt un om bătrân și am fost învins de un copil. Trebuie să fiu alungat și chiar să mor din cauza acestui copil. Nu pot să mai suport să fiu văzut în prezența lui, acum când toată lumea știe că m-a învins acest copil. Ce pot spune eu despre natura primei litere ? Nu știu nici începutul și nici sfârșitul acesteia. Nu știu nimic din ceea ce știe el. Prin urmare, frate Iosif, te rog să îl duci la casa ta înapoi. Mare este acesta. Fie Dumnezeu, fie înger sau ce aș mai putea spune? Nu știu, frate Iosif.
În timp ce evreii aflați la fața locului îl sfătuiau pe Zacheu, copilul a râs tare și a spus: Acum lasă-l pe cel sterp să dea roade și pe cel orb din inimă să vadă pentru că am venit de sus aici la cei de jos să-i chem acolo sus așa după cum cel de sus m-a trimis. Iar când băiatul și-a încetat discursul, deîndată, toți cei căzuți sub blestemul său au fost salvați. Și din acel moment, nimeni nu a mai îndrăznit să-l înfurie, ca nu cumva el să-i blesteme și să îi fie din nou blestemați.
Câteva zile mai târziu, Iisus se juca împreună cu alți copii pe acoperișul unei locuințe cu două nivele. Unul dintre copii a căzut de acolo și a murit. Toți ceilalți copii au fugit și Iisus a rămas singur.
Când părinții copilului mort au ajuns acolo l-au acuzat că le-a împins copilul și acesta a acăzut și a murit. În timp ce îl insultau, Iisus a sărit de pe acoperiș și s-a așezat lângă trupul copilului mort și a strigat cu voce tare: „Zeno, Zeno – căci așa îl chema pe cel mort – ridică-te și spune-mi: eu te-am doborât? ”Și imediat copilul cel mort s-a ridicat și a spus: „ Nu, Doamne, nu tu m-ai doborât, tu m-ai ridicat ”. Când au văzut, au fost uimiți. Și părinții copilului l-au lăudat pe Dumnezeu pentru minunea care s-a întâmplat și s-au închinat lui Isus.
După câteva zile, un tânăr care tăia lemne s-a rănit din greșeală cu toporul și a curs atâta sânge pînă când acesta a murit. O mulțime de oameni se adunase în jurul trupului tânărului mort. Iisus și-a făcut loc printre aceștia, a atins piciorul rănit și acesta s-a vindecat pe loc. Iisus i-a spus tânărului: Du-te și crapă-ți lemnele mai departe și amintește-ți de mine ! Iar mulțimea, văzând ceea ce s-a întâmplat, s-a închinat băiatului spunând: „Adevărat că Dumnezeu sălășluiește în el”.
Pe când avea 7 ani, mama sa Maria l-a trimis să aducă apă dându-i un vas. Trecând prin mulțime, copilul a scăpat vasul și acesta s-a spart. Atunci Iisus și-a întins mantia pe care o purta, a umplut-o cu apă și a dus-o mamei lui. Maria văzând această minune, l-a sărutat părintește și a păstrat secretul față de ceilalți. Când a venit vremea însămânțatului, copilul s-a dus cu tatăl său Iosif să semene pământul lor. Iisus a semănat și el o măsură de grâu. La vremea treieratului, au strâns 100 de măsuri de grâu din ceea ce semănase copilul și le-a dat celor nevoiași din sat, iar restul l-a luat Iosif.
Pe când Iisus avea 8 ani, tatăl său care era tâmplar și lucra în acele zile să facă juguri și pluguri, a primit o comandă de la un om bogat ca să facă pentru el un pat. Acesta i-a adus și lemnele din care să facă patul dar ele nu aveau măsura potrivită. Iisus i-a spus să le așeze pe pământ și să le alinieze la un capăt.
Iisus a atins bucata de lemn mai scurtă și a întins-o până când aceasta a fost egală cu cealaltă, apoi a spus tatălui său: Nu fiți întristați când lucrurile nu se potrivesc. Doar faceți ceea ce aveți de făcut ! Iosif l-a îmbrățișat și a spus: Binecuvântat sunt de Domnul pentru că mi-a dat un așa copil !
Pe măsură ce zilele treceau și Iosif vedea că Iisus devine tot mai matur și mai înțelept își dorea din toată ființa sa ca băiatul lui să învețe literele și scrierea. L-a dus la un învățător iar acesta l-a întrebat: Ce vrei să-l învăț mai întâi? Iar Iosif a răspuns: Mai întâi greaca și apoi ebraica. Învățătorul se temea pentru că auzise despre înțelepciunea copilului dar, cu toate acestea, i-a scirs pe tablă alfabetul și a stat de vorbă cu el mult timp. Iisus nu îi răspundea deloc.
Iosif l-a trimis pe celălalt fiu al lui, Iacov, să strângă nuiele de pe câmp. Iisus l-a urmat pe fratele său. În timp ce Iacov strângea nuiele, un șarpe veninos l-a mușcat de mână. Iacov a căzut la pământ și fusese cuprins de agonia morții. Iisus s-a apropiat de fratele său, a pus mâna peste rana lui și aceasta s-a vindecat pe loc. Șarpele a pleznit de îndată.
Într-o zi, copilul unui vecin al lui Iosif a murit. Mama lui a plâns mult și s-a zbuciumat. Auzind Iisus această veste năprasnică, s-a dus imediat acolo. A pus mâna peste pieptul copilului mort și a zis: Vă spun eu prunci, nu muriți ! Trăiți alături de mama voastră ! Apoi și-a îndreptat privirea către mama copilului și i-a zis acesteia. Ia-ți copilul, dă-i lapte și adu-ți aminte de mine !
Iar mulțimea care stătea acolo a zis: Cu adevărat acest copil este un zeu sau un înger căci orice vorbă a lui devine o faptă ! Iisus a plecat din nou și s-a jucat cu copiii.
După o vreme, un muncitor care lucra la construirea unei case, a căzut de pe o scară și a murit. Iisus, ducându-se acolo, l-a luat de mână și i-a spus: Îți spun ție acum, ridică-te și continuă-ți munca ! Și omul s-a ridicat, i s-a închinat și și-a continuat treaba.
Mulțimea care se adunase acolo a spus: Acest copil este din ceruri, a salvat multe suflete și va mai salva toată viața lui.
Pe când avea Iisus avea 12 ani, îngerul i s-a arătat Mariei și i-a spus să ia copilul și să meargă înapoi în țara evreilor pentru că cel care urmărea să ia viața copilului este mort. Maria și Iosif au plecat prin deșert către țara evreilor și au ajuns la Capernaum pe pământurile tatălui ei unde au stat o vreme.
Maria și Iosif au vrut să meargă la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui alături de alte grupuri de pelerini. După petrecerea Paștelui s-au întors acasă. În timp ce se întorceau acasă au observat că Iisus dispăruse și au crezut că se află printre ceilalți pelerini. După o zi de călătorie, Iisus nu apăruse. L-au căutate printre pelerini, pe la rude și când au văzut că nu este nicăieri, s-au întors la Ierusalim să-l caute. După trei zile de căutări l-au descoperit în templu, printre învățători, cărora le punea întrebări despre lege și învățături. Și toți ascultau cu uimire, cum un copil le împărtășea învățăturile și le explica pildele profeților. Mama sa, Maria, s-a apropiat de el și l-a întrebat: Copile, de ce ne faci una ca asta? Te-am căutat peste tot cu disperare.
Iisus i-a răspuns: De ce m-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în casa tatălui meu?
Cărturarii și fariseii au întrebat-o pe Maria: Tu ești mama acestui copil? Iar Maria le-a spus: Da, eu sunt ! Aceștia i-au spus: Binecuvîntată ești printre femei pentru că Domnul a binecuvântat rodul pântecului tău. Pentru că o asemenea înțelepciune, glorie și virtute noi nu am văzut și nici nu am auzit.
Iisus s-a sculat și a urmat-o pe mama sa și a fost ascultător de părinții săi. Iar mama sa a apreciat tot ceea ce Iisus a spus și a făcut. Iisus a crescut în înțelepciune, în ani și în har. Și a fost lăudat de Domnul atotputernicul. A lui fie gloria pe veci ! Amin.
