Ierburile, florile și copacii au fost folosite din cele mai vechi timpuri drept simboluri pentru tot ceea ce omul considera că este mai curat și mai sfânt. Florile asociate cu Maria, mama lui Iisus, sunt profund împletite cu poveștile vechi care pot fi localizate în timp, dincolo de epoca creștină. În mitologia păgână, aproape fiecare plantă comună era emblema unui zeu; fiecare copac era casa unei nimfe. Laurul a fost sacru pentru Apollo în amintirea lui Daphne; anemona, macul și violeta au fost asociate zeiței Venus; crinul era sacru pentru Buddha și Brahma; busuiocul pentru Vishnu și planta de henna pentru profetul Mahomed. Misionarii timpurii de la începutul erei creștine au descoperit în campaniile lor de promovare a învățăturile lui Iisus printre națiunile păgâne, că, încercarea de a elimina în întregime toate obiceiurile și tradițiile religiilor necreștine era un fapt aproape imposibil. Misiunile lor aveau să aibă succes după ce au adaptat și implementat anumite tradiții din simbolistica divină a florilor, tradiții care nu erau incompatibile cu credința păgânilor pe care încercau să-i creștineze. Astfel, o multitudine de plante și flori, asociate în simbolistica cu diverse zeități, aveau să devină curând florile preferate ale Fecioarei Maria. Putem afirma în concluzie că florile și plantele considerate sfinte au jucat un rol decisiv în creștinarea națiunilor păgâne ale Europei.
Adiantum capillus-veneris, plantă asociată lui Venus a devenit “Feriga Mariei” sau „Părul Sfintei Doamne”. În unele părți ale Europei, Fragaria vesca, sau căpșuna, aociată cândva în mitologia germană cu Frigga – patroana căsătoriilor, a devenit planta sfântă a Fecioarei, care se spune că îi însoțește pe copii atunci când merg la cules de căpșuni. În acea zi, nicio mamă care a pierdut un copil nu are voie să mănânce nici măcar o căpșună, ca nu cumva copilul pierdut să nu ajungă în rai. Matricaria inodora a fost sacră pentru Atena în perioada lui Pericle, dar în epoca creștină a devenit dedicată Mariei Magdalena și a fost numită planta Sfintei Maria.
Iată florile și plantele care, mai presus de toate celelalte, sunt asociate în tradiția, legendele și folclorul creștin cu numele Fecioarei Maria.
Viola odorata, toporașii, florile umilinței sau modestiei Maicii Domnului, se spune că au înflorit pentru prima dată pe pământ în ziua de Buna Vestire, atunci când Fecioara Maria i-a spus îngerului Gabriel : “Sunt roaba Domnului!”
Aquilegia vulgaris, sau Papucii Doamnei, au un pinten care seamănă cu un porumbel ce simbolizează Duhul Sfânt. Se spune că această floare a apărut atunci când Fecioara a coborât din pat ca să meargă în vizită la Elisabeta.
Leucanthemum vulgare, Margareta sau Steaua Fecioarei este floarea pe care magul Melchior, văzând că semăna cu steaua care i-a condus până la Bethleem, s-a aplecat s-o culeagă și, pe când o culegea, s-a deschis ușa staulului unde se născuse Iisus. Așa au putut magii să găsească locul exact unde se afla Familia Sfântă, pentru a-i aduce daruri Mântuitorului.
Convalaria Majalis, mărgăritarul sau lacrămioarele. A apărut la răstignirea lui Iisus, atunci când lacrimile vărsate de Fecioara Maria au atins pământul.
Juniperus comunis – Ienupărul sau Ascunzișul Fecioarei. Lgendele spun că prima tufă de ienupăr a apărut atunci când Familia Sfântă fugea în Egipt, pentru a-i servi Fecioarei drept ascunziș al Pruncului Sfânt din fața soldaților romani.
Fuchsia tryphilla sau cercelușii Maicii Domnului, au apărut atunci când pruncul Iisus era în fașă și a atins urechile mamei sale.
Tradițiile indică floarea Lilium candidum, sau crinul, ca fiind floarea care a înflorit la mormântul săpat al Maicii Domnului pe când aceasta s-a ridicat la cer. Iată alte câteva plante și flori dedicate Fecioarei în simbolistica creștină europeană : panglicile sau șireturile Maicii Domnului Phalaris arundinacea picta; Cardamine pratensis – zâmbetul Fecioarei; Alchemilla pratensis – mantaua Fecioarei; Briza media – părul Fecioarei; Verbascum thapsus – lumânările Fecioarei; Smilacina racemosa – sigiliul Fecioarei; Anthyllis vulneraria – degetele Fecioare; Digitalis purpurea – mânușile Fecioarei; Lotus corniculatus – cizmele Fecioarei. Se spune că rochiile Fecioarei sunt împodobite cu gălbenele, Calendula officinalis, care reprezintă gloria ei cerească. Creștinii care păstrează vechile tradiții își tratează rănile accidentale în ziua de Buna Vestire cu Balsamul Fecioarei, Chrysanthemum balsamita.Despre unele plante care prezintă pete albe în structura țesuturilor, folclorul creștin ne spune că au apărut din picăturile laptelui Fecioarei, la nașterea lui Iisus. Amintim aici: Silybum marianum și Polypodium vulgare. Pulmonaria officinalis, Cyclamen europaeum și Thuja occidentalis, sunt alte plante nelipsite din Grădina Fecioarei Maria, care simbolizează viața veșnică și puritatea.
Grădina Fecioarei Maria a devenit chiar un concept real în floristica modernă occidentală. Din Grădina Fecioarei Maria nu trebuie să lipsească o statuie a Fecioarei cu pruncul Iisus și cât mai multe plante sfinte dedicate ei. Adevărul și prospețimea învățăturilor creștine sunt simbolizate în Grădina Fecioarei de Mentha spicata – menta Fecioarei, viața sub protecția ei divină de Trifoiul Fecioarei, Oxalis acetosela, iar hrana spirituală este simbolizată de Nuca Fecioarei, Cesalpinia bonducella. Dincolo de toate acestea, însă, cele mai populare flori care sunt asociate cu Fecioara Maria sunt Crinul, în Vest și Trandafirul în Est, dar și Nufărul care strălucește deasupra lor.
Legendele vechi spun că apostolul Toma, cel care nu a crezut inițial în învierea Domnului, nu a crezut nici că Fecioara s-a ridicat la cer. I-a deschis mormântul și l-a găsit plin de nuferi și trandafiri. Pe meleagurile noastre, narcisele albe, florile de migdal și stânjeneii sunt flori asociate Fecioarei Maria. Moldova lui Ștefan cel Mare a fost denumită de însăși Fecioara Maria Grădina Maicii Domnului într-o vedenie trăită de niște călugări la jumătatea secolului al 15-lea. Denumirea de Grădină a Maicii Domnului, a devenit populară după ce Papa Ioan Paul al II-lea a pus întregii Românii această etichetă sfântă în cadrul vizitei sale din anul 1999. Legendele referitoare la florile sfinte abundă în folclorul creștin. De exemplu, se mai povestește că Ornithogalum arabicum sau Steaua din Bethleem cum este denumită această floare în limbajul popular, a apărut pentru prima dată pe acest pământ în noaptea nașterii lui Hristos. Potrivit legendei, steaua care i-a condus pe cei trei magi la Betleem a izbucnit în mii de fragmente, după ce s-a oprit deasupra locului nașterii. Bucățile de stea care au căzut la pământ s-au fost transformat în flori, arătând magilor că se află pe pământ sfânt.
O altă legendă ne spune despre Helleborus niger, sau florea Crăciunului, că răsărit în mod miraculos atunci când aripile unui înger au atins pământul pentru a oferi un cadou unei fete sărace care plângea, întrucât aceasta nu primise nimic în dar în ziua Nașterii Domnului. Cât de frumos au descris-o creștinii medievali pe Fecioara Maria : violeta smereniei, crinul castității, trandafirul carității și gălbeneaua, floarea de aur a cerului.
