Gustând o bucată de cer | Viziunea sufletului

Credința pură este cheia care deschide porțile către lumea sufletului, izvorul inepuizabil al abundenței. Credința pură este calea care duce la primirea a tot ceea ce s-a rugat inima să primească vreodată. A urma această cale, înseamnă a avea credință în credință. Sunt mulți oameni care s-au angajat să trăiască prin credință, dar neavând suficientă credință în credință, au schimbat calea după o vreme.

La începutul vieții spirituale reale, te bucuri când guști o bucată de cer, însă uiți ușor viziunea sufletului și urmezi dictatura simțurilor, atunci când această viziune pare că a dispărut. Cauza este că nu ai suficientă credință în credință. Nu este suficient să fii conștient că privești din spatele ochilor. Trebuie să devii conștient și de cel ce privește și apoi să te contopești cu el.  Tu nu ești cel ce analizează, clasifică, judecă și etichetează lucrurile, circumstanțele și oamenii. Tu, ce real, ești cel care știe că întreaga viață este într-o uniune spirituală profundă, cel care acces la toate resursele Universului.

Dacă nu vrei să-ți revendici bucata ta de cer, nu este nimeni vinovat pentru asta.

Nu te mai plânge celorlalte suflete pentru neputința ta. Universul a ascuns în tine la naștere aceleași daruri divine ca și în ceilalți. Restul sunt abilități sau aptitudini. Depinde doar de tine să le identifici, să le cultivi și să le folosești în interesul binelui general. Credința în credință este secretul cu care poți transforma gândurile în realitate. Dacă încă mai credeți că lucrurile pică din cer, fiți puțini atenți ! Lucrurile pică din cer, însă din cerul vostru interior. Potențialul dorințelor voastre este adânc înrădăcinat în conștiința voastră. Credeți în el, credeți în viziunea sufletului despre acest potențial și el se va reflecta în lumea exterioară pe măsura credinței voastre și cu viteza cu care veți crede în această credință.

Ceea ce lumea numește Dumnezeu și îl definește cu ajutorul metaforelor în fel și chip, eu mă gândesc că este marele Suflet al Universului.

El trăiește și acționează pretutindeni și nu există loc unde El să nu fie. O bucățică din El se află în fiecare dintre noi, pentru că a vrut să se cunoască pe Sine și a privit în oglinda materiei. Și-a restrâns conștiința și a venit în chip de om să experimenteze această lume.    N-ar trebui oare să ne privim și noi în oglinda cerului? Până la urmă, de ce doar să privim?  N-am putea oare și gusta o bucată de cer? Există ceruri pentru simțuri și ceruri pentru suflet. Există ceruri pe care ochiul le poate vedea și pe care le putem gusta și ceruri pe care doar sufletul le poate atinge. Ce de ceruri !? Suflete cu minți și corpuri, voi unde mergeți să cereți, “DAȚI-MI VĂ ROG O BUCATĂ DE CER!”. Cu mintea la popă, cu sufletul la psiholog sau coborâți în adâncul ființei voastre, acolo unde semănați cu Infinitul? Rog mințile și corpurile să nu rateze ocazia să tacă, adică să nu răspundă acestei întrebări dedicată exclusiv sufletului.

Există o cale care duce către lumea în care se împlinesc dorințele inimii și oricine o poate găsi.

Nu este necesară o mare minte și nici o mare învățare. Secretul este simplu, suficient de simplu pentru orice minte de pe Pământ, pentru că voința Iubirii Infinite este ca fiecare minte din lume să cunoască această cale. Nimeni nu trebuie să se poticnească, nimeni nu trebuie să se rătăcească, nimeni nu trebuie să se piardă vreodată. Tot ceea ce este necesar este să urmăm vocea sufletului, iar această voce ne șoptește la ureche: întoarce-te acasă !

Suflete cu minți și corpuri, nu eforturile metafizice obositoare fac miracole, ci puterea acelor gânduri spirituale înalte pe care le creăm în locurile secrete ale lumii sufletului. Faceți diferența între metodă și credință.

Ce frumoasă învățătură !

“Iar tu, când te rogi, intră în odaia ta și,închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” Matei 6:6.

Ori de câte ori fac referire la această învățătură, îmi vine în minte povestioara aceea cu bătrânelul care, după ce se ruga în odaia lui, ieșea din casă, și spunea: “ACUMA DOAMNE, IARTĂ-MĂ, MĂ DUC LA BISERICĂ! Învățătura invocată nu trebuie interpretată literal. Odaia ta nu este un loc izolat într-o structură materială și nici ușa nu se referă la ceva care poate fi deschis sau închis cu puterea mâinilor fizice, ci la odaia interioară, acel loc secret, singurul tărâm sacru în care umanul se întâlnește cu divinul. Și acesta este sufletul omului. A intra în odaia ta înseamnă a intra în liniștea lumii sufletului. Dumnezeu este întronat în fiecare suflet uman și a intra în locurile secrete ale sufletului înseamnă a-L întâlni față în față. Ușa care trebuie închisă este conștiința din afară, acel ceva din minte care ia cunoștință de lumea lucrurilor. Când intrăm în locul secret din lumea sufletului, vizibilul trebuie uitat; suntem pe pământ sfânt și trebuie să ne îndepărtăm încălțămintea existenței exterioare. Nu putem intra în tăcerea din interior atâta timp cât ne gândim la lucrurile exterioare, de aceea ușa conștiinței trebuie să fie închisă.

Conștiința este totalitatea convingerilor și credințelor formate pe baza influențelor exterioare venite prin cele 5 simțuri.

Conștiința este ansamblul de percepții, credințe, impresii și cunoștințe pe care o ființă le are despre ea însăși și despre realitate, ansamblu îi dictează experiența și comportamentul. Conștiința umană este compusă din gânduri, credințe, emoții, intuiție și percepție. Aceste elemente sunt ele însele energii cu o frecvență vibrațională anume. Un gând sau o emoție poate fi bună sau rea, poate avea orice poziționare în spectrul pozitiv/negativ, adică poate avea o vibrație mai mare sau mai mică. Acest lucru se datorează adevărului conform căruia conștiința este făcută din aceeași substanță ca și materia, doar un pic mai subtilă. Acesta este motivul pentru care gândurile se pot „condensa” și se pot manifesta în lumea materială. Când coborâm în lumea sufletului să aducem în viața noastră tot ceea ce avem nevoie, ușa către acest tip de conștiință trebuie să fie închisă, încuiată chiar. Ușa către conștiința sufletului trebuie deschisă. Acestă ușă se numește credință, și după cum bine știți, religiile nu au de-a face cu credința pură. Credința nu are nevoie de religii, lucrurile stau fix invers. Puterea secretă a credinței ure se găsește în apropierea sufletului de Dumnezeu. Cum mai putem în aceste condiții să credem că suntem mintea și corpul, și nu sufletul, proprietarul de drept al acestor două instrumente?

 La ce bune mintea și corpul – instrumentele sufletului?

Corpul îi asigură sufletului vehiculul de deplasare și costumul de protecție în această realitate, iar mintea este instrumentul cu care sufletul caută sens. Asta este menirea acestor două instrumente, nu să ne identificăm noi cu ele. Credința pură este puterea spiritului din om care acționează asupra vieții, minții, corpului și naturii sale. Credința este acea atitudine a minții prin care intrăm în contact conștient cu Infinitul. Misiunea credinței în viața practică este de a oferi individului acea măsură mai mare de înțelepciune și putere prin care să se poată învrednici de binele cel mai înalt pe care și-l poate dori pentru sine. Suflete cu minți și corpuri, despre toate acestea aveți de ales între a crede sau a vă îndoi. Îndoiala produce invariabil o prăpastie între noi și obiectul îndoielii, în timp ce credința produce unitate mentală și spirituală. Crezând că ați și primit deja, veți primi ceea ce ați cerut Universului, nu îndoindu-vă ! Așa că, alegeți să fiți înțelepți ! Îndrăzniți chiar !

Un cuvânt de încheiere

Ca să prindeți un pic de curaj, vă provoc să participați alături de mine la workshopul organizat de Sursa de Motivație Zilnică ACTIVAREA CONȘTIINȚEI SUFLETULUI !! Pe curând și s-aveți spor în tot ceea ce gândiți, rostiți și făptuiți !