Iisus Hristos în Kashmir | Sfârșitul unei legende | Mormântul din Srinagar

Din Noului Testament lipsesc informații despre 28 de ani din viața lui Iisus. Biserica argumentează această lipsă spunând că evangheliile nu sunt scrieri biografice despre viața lui Iisus ci învățături de căpătâi ale creștinătății. Tot ceea ce biserica vrea să acceptăm din punct de vedere biografic despre Iisus Hristos sunt descrierile celor 4 evangheliști, Ioan, Luca, Marcu și Matei, deși doi dintre ei este clar că nu l-au cunoscut personal pe Iisus, iar identitatea celorlalți doi este pusă sub semnul întrebării. Nici despre evanghelia lui Ioan nu știm dacă a fost sau nu scrisă de Ioan, ucenicul preaiubit al lui Iisus sau de un alt Ioan.
Pe de altă parte există o mulțime de scrieri ale ucenicilor lui Iisus, sau ale unor oameni care l-au cunoscut în persoană pe acesta și care relatează cu lux de amănunte despre o parte din anii pierduți ai Noului Testament. Biserica refuză să le accepte de aproape 1700 de ani, ca urmare a Conciliului de la Niceea organizat de împăratul Constantin, în anul 325 d.Hr. și, implicit, refuză să includă aceste mărturii în rândul celor canonice. Ceea ce se cunoaște din punct de vedere istoric despre Iisus Hristos poate fi scris pe o carte poștală, a afirmat teologul Rudolf Bultman. Evident că acest fapt a dat naștere multor teorii despre viața lui Iisus. Cele mai cunoscute și mai controversate teorii despre viața lui Iisus din Nazaret susțin fie faptul că el ar fi supraviețuit crucificării și că ar fi plecat împreună cu Maria Magdalena în Franța de astăzi, unde s-au căsătorit și au avut urmași, fie că ar fi trăit o lungă perioadă de timp în India.
Dezbatem astăzi teoria conform căreia Iisus ar fi trăit în India. Această teorie are la rândul ei două variante. Una care susține că Iisus ar fi plecat în India la vârsta de 13 ani pentru a studia învățăturile budiste și că s-ar fi întors în Iudeea pe când avea vârsta de 29 de ani, iar cealaltă că Iisus ar fi supraviețuit răstignirii și că ar fi plecat pe drumul mătăsii către India pentru a scăpa de persecuția romanilor. Aceasta din urmă este susținută de unii dintre cei mai mari mistici ai Indiei. Povestea că Iisus ar fi trăit în India până la vârsta de 29 de ani, a fost lansată de Nikolai Notovici,  un corespondent de presă rus, care a călătorit la Kashmir în anul 1887. În cartea sa “VIAȚA NECUNOSCUTĂ A LUI IISUS”, publicată în anul 1897, Notovici povestește că fost nevoit să locuiască aproape două luni la mânăstirea Hemis din Ladakh, din cauza unei fracturi la picior și că, în timpul șederii la mânăstire, călugării i-ar fi arătat niște manuscrise.

Textele de la mânăstirea Hemis din Tibet conțin relatări complete despre viața sfântului Issa, nimeni altul decât Iisus din Nazaret, sustine Notovici. Acesta povestește în cartea sa că textele de la mânăstirea tibetană relevă faptul că Iisus ar fi venit în India pe drumul mătăsii, plecând de la Ierusalim, prin Damasc, Harat, Taxila, și s-a oprit în India la Punjab. A vizitat multe școli ezoterice indiene, a studiat jainismul și învățăturile sale și a ajuns până la Maghada-Reich, astăzi Reich, localitate în care s-a născut și a crescut Buddha. Iisus s-ar fi stabilit în orașul sfânt Varanasi pentru mai mulți ani, a vizitat Nepalul și Tibetul, după care s-a întors în Palestina, la vîrsta de 29 de ani.

Cea mai controversată teorie despre viața lui Iisus este de departe aceea conform căreia Mântuitorul ar fi supraviețuit crucificării și ar fi plecat în India, însoțit de doi dintre apostoli, Matia și Bartolomeu dar și de mama sa Maria. Această teorie a fost lansată public în anul 1899 de către Mirza Ghulam Ahmad, în cartea sa “Iisus in India”. Ghulam este fondatorul comunității musulmane Ahmadyya și a invocat în cartea sa manuscrisul sanscrit  „Bhavishya Maha Puranab”, datat în anul 115 d. Hr. În acest manuscris se regăsește următoarea poveste:
„Marele rege  Raja Shalewahin s-a dus să se roage pe muntele Himalaya. Acolo, în țara Hun, puternicul rege a găsit o persoană demnă, cu fața albă și în haine albe și l-a întrebat cine este? El a răspuns cu bucurie: Recunoaște-mă, sunt Fiul lui Dumnezeu, născut dintr-o fecioară. Eu sunt predicatorul religiei Mlachha și mă supun legilor adevărului.
Atunci regele a spus: Care este religia voastră?
El a răspuns: O Mahraj, când adevărul a dispărut și tradiția a fost distrusă în țara Mlachha, am apărut acolo ca un Massih.
Rugat să-și explice religia mai departe, el a spus: Religia mea este dragoste, adevăr și puritate a inimii. De aceea sunt numit Massih.” 

Cuvântul Massih, Messia, este pomenit în manuscris de mai multe ori, iar despre întâmplare se spune că ar fi avut loc în anul 78. Teoria lansată de Mirza Ghulam Ahmad a fost combătută de teologul german Günter Grönbold care a studiat textele scrierilor antice pe care se bazează aceasta și a concluzionat că interpretarea lor este greșită.
În susținerea teoriei că Iisus ar fi trăit în India am descoperit un fapt extrem de intrigant. Undeva în nord-vestul Afganistanului, în orașul Herat, se află o comunitate autointitulată Comunitatea lui Issa fiul lui Mariam. Șeful acestei comunități, într-un dialog cu Omar Burke, autorul cărții “Printre Derviși”, publicată în anul 1975, a spus pe de rost nu doar numele predecesorilor săi până în urmă cu 60 de generații, dar și că din strămoși lor știu că Yus Asaf, adică Iisus fiul lui Iosif, a venit din Palestina să adune la un loc oile rătăcite ale lui Israel și s-a stabilit în Kashmir, loc în care se află astăzi și mormântul său.
Membrii acestei comunități nu sunt de religie musulmană. Ei nu au de fapt nicio religie; doar transmit învățăturile lui Iisus din generație în generație și spun despre evangheliile Noului Testament că sunt parțial adevărate și că oamenii care le-au scris nu cunosc învățăturile adevărate așa cum nu l-au cunoscut nici pe Iisus. Uimitor nu-i așa ?
O parte a acestei comunități trăiește astăzi în provincia indiană Kashmir, în localitatea Gultibaghs, la numai 50 de km de Srinagar, locul unde se află acest presupus mormânt al lui Iisus. Aceștia vorbesc limba păstorului, așa cum relatează mai-marele comunității, adică aramaica, sau ebraica veche și au obiceiuri și un stil de viață total diferite de cele ale locuitorilor din Gultibaghs. Și aceștia afirmă că sunt oile rătăcite ale lui Israel și urmează învățăturile lui Iisus. Acestă comunitate susține că Maria, mama lui Iisus, ar fi murit în timpul călătoriei din Palestina către India și că este înmormântată în orașul pakistanez de astăzi, Muree – denumit astfel după Maria. 

Pe o stradă îngustă din cartierul vechi al orașului Srinagar să află altarul Roz Bal, aparent o casă micuță obișnuită, care găzduiește mormântul sfântului Yus Asaf, vechi de 1910 de ani. Mormântul este datat științific în anul 112 d.Hr., este orientat pe direcția est-vest și, culmea, nu pe direcția nord-sud așa cum se procedează în tradiția musulmană. Toată lumea din zonă îl venerează pe acest sfânt și toți știu că este venit din Palestina în India și că ar fi murit la vârsta de 120 de ani.
Cercetătoarea americană Suzanne Olsson, împreună cu arheologul, istoricul și scriitorul Fida Hassnain, directorul pensionar al arhivelor din Kashmir, au dedicat mulți ani cercetărilor asupra acestui mormânt. Ea relatează în lucrarea sa de referință “Iisus în Kashmir”,  că mormântul a fost deschis de mai multe ori și au fost furate unele obiecte, însă ceea ce au găsit în mormânt este suficient să dovedească faptul că acesta este mormântul lui Iisus.

Lângă sarcofag au fost găsite toiagul lui Moise, care s-ar afla astăzi la o mânăstire din Kashmir, dar și un manuscris rolă, care descrie cu lux de amănunte arborele genealogic al celui îngropat acolo, până la regele David al Israelului. Acest document se află astăzi în arhivele guvernului indian.
În mormânt au mai fost găsite tăblițe din piatră cu amprente de picioare pe care se pot desluși rănile celui decedat – răni specifice crucificării. Aceeași cercetătoare a depus eforturi supraomenești pentru a i se permite investigarea ADN-ului celui aflat în mormânt, pentru a-l compara cu ADN-ul de pe giulgiul din Torino, cel de pe Sudariul de la Oviedo, prosopul cu care ar fi fost îngrijite rănile lui Iisus după crucificare, dar și cu cel al unei familii din Kashmir care susține că ar fi descendenta lui Iisus Hristos.
Atât autoritățile locale din Kashmir cât și cele centrale din Delhi, au permis accesul cercetătorilor la mormânt dar le interzic cu desăvârșire să ridice mostre de ADN din rămășițele lui Yus Asaf, sfântul înmormântat acolo și vizitat de-a lungul secolelor de mulți regi veniți de departe ca să i se închine. 

“Oamenii au dreptul să știe adevărul, indiferent de religia căreia îi aparțin. Adevărul care ar ieși la iveală ar putea provoca un cutremur, așa cum s-a întâmplat în cazul prelevării de ADN din mormintele faraonilor. S-a dovedit științific că aceștia sunt mai degrabă înrudiți cu vikingii și dinastia Romanov decât cu cei din rasele semite. Religiile sunt caracterizate de fundamentalism, sau conservatorism și interpretează învățăturile care stau la baza lor într-un anumit fel, care nu permite o abordare alternativă, susține cercetătoarea americană.”

Voi ce credeți? Este mormântul din Kashmir într-adevăr mormântul lui Iisus? Nu veniți cu argumentul glumeț conform căruia se aprinde lumina de Paște la Ierusalim. Sunt calcule astronomice precise care stabilesc exact, la secundă, când intră razele Soarelui prin fanta de lumină, și aprind un fitil din fosfor.
Un singur adevăr este de necontestat: frumusețea și înțelepciunea învățăturilor atribuite lui Iisus, care nu poate fi știrbită de niciun alt adevăr, ascuns sau nu. Presiunile care se fac la nivel internațional pentru a nu se permite prelevarea de ADN din rămășițele pământești ale lui Yus Asaf și obediența cu care răspunde guvernul indian, nu fac altceva decât să întărească ipoteza conform căreia  Yus Asaf este Iisus din Nazaret în persoană.
De ce bisericile creștine nu-și dau mâna, așa în mod ecumenic, să lămurească aceste mistere, este destul de ușor de intuit.