Nume de familie, trăsături de familie, mândrie de familie, încredere în familie, secrete de familie, mormânt de familie, ca să nu mai vorbim de faptul că visele noastre nu ne lasă niciodată să plecăm cu adevărat de la sânul familiei.
“Într-un sens foarte real, fiecare membru al familiei este profund împletit în funcționarea noastră psihologică intimă. Fiecare este învelit și reflectat în celălalt. Fragmentele visătorilor din trecut sunt țesutul viu al vieții noastre prezente și toate se desfășoară către o nouă identitate extinsă în viitor. Acest sistem de sens comun, sentiment comun și emoție împărtășită este denumit în general nivelul inconștient al psihicului familial. Este o dimensiune a funcționării noastre psihologice care se află într-un spațiu situat „între” inconștientul individual sau individualizat al lui Freud și inconștientul colectiv comun al lui Jung. Atât Freud, cât și Jung caracterizează inconștientul ca fiind un sistem determinat. Cu toate acestea, inconștientul familiei se află undeva între teoriile lor despre inconștient și poate fi modificat de cei care participă la câmpul său comun sau comun.” (Edward Bruce Bynum, “INCONȘTIENTUL FAMILIEI – O LEGĂTURĂ INVIZIBILĂ”)
Edward Bruce Bynum este cotat ca fiind principalul practician și cercetător care se concentrează pe „inconștientul familiei” în domeniul psihologiei. Bynum este psiholog, terapeut de familie și director al Clinicii de Medicină Comportamentală și Biofeedback din cadrul Departamentului de Sănătate al Universității din Massachusetts — este un clinician cu o vastă experiență și, în egală măsură, un căutător spiritual. Ambele categorii de interese l-au ajutat să-și fundamenteze teoriile despre puterea inconștientului familiei și importanța explorării acestuia.
Acest „câmp comun” despre care ne vorbește Bynum este o rețea intimă care leagă părinții și copiii, de prieteni și comunitatea extinsă. Inconștientul familiei este un câmp cu energii care transmit imagini, sentimente și gânduri în rândul membrilor familiei dar și dincolo, în inconștientul colectiv. Așa cum secunda nu poate exista în afara minutului, minutul nu poate exista în afara orei, ora în afara zilei și așa mai departe, nici inconștientul familial nu poate exista în afara inconștientului colectiv.
Inconștientul colectiv este locul unde se păstrează informații fundamentale despre strămoșii noștri. În ansamblu, este o platformă metafizică, epistemologică (parte a filosofiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice), axiologică (disciplină filosofică ce studiază valorile morale) , intangibilă, expresivă, motivațională și comună. Inconștientul colectiv este alcătuit din sisteme ideologice de valori, credințe, practici, expresii, atitudini, tranzacții, artă, muzică, mâncare, ritualuri, obiceiuri, tranziții socio-istorice, acțiuni, obiceiuri și modele de comunicare. Acestea sunt arhetipurile, adică forme arhaice ale cunoștințelor umane înnăscute, transmise de la strămoșii noștri. Arhetipurile sunt universale, neînvățate, ereditare și organizează modul în care experimentăm anumite lucruri în această viață.
Potrivit lui Jung, funcția conștiinței noastre, este nu numai aceea de a recunoaște și de a asimila informații despre lumea exterioară prin poarta celor 5 simțuri, ci și aceea de a traduce în realitate vizibilă lumea din interiorul ființei noastre. Ne naștem și murim cu fiecare respirație, în aerul atmosferei inconștiente a familiei noastre. Primul plânset de la naștere este semnalul că am pătruns în această atmosferă. Emoțiile pe care le simțim, gândurile și limba pe care o vom vorbi mai târziu, toate fac parte din oferta familiei în care am ales să venim să experimentăm viața, o ofertă și mai mare din partea Universului: aceea de a fi ochii prin care Universul se privește pe Sine și înțelege că este divin.
Nu putem refuza darurile divine ascunse în noi, așa cum nu putem refuza nici darurile primite din partea familiei în care ne naștem și din partea strămoșilor din care ne tragem. A le refuza înseamnă respingere și, implicit, moarte. Nu avem de ales decât să continuăm să respirăm după primul plânset, chiar dacă toxinele moștenite transgenerational încep deja, pas cu pas, să ne sufoce viața. (Edward Bruce BYNUM)
Inconștientul familiei este vast și mult mai puternic decât cele individuale ale membrilor. Prin intermediul părinților, energia și informația din inconștientul familial este canalizată către copii. Nu putem să nu ne întrebăm dacă chiar ne cunoaștem strămoșii, punctele forte și slăbiciunile pe care le moștenim. Cum ne-am putea cunoaște și înțelege pe sine dacă nu cunoaștem și nu ne înțelegem moștenirea primită din partea înaintașilor? A integra faptul că nu trebuie să dezvoltăm sentimente de vinovăție pentru toate greșelile pe care le facem în viață, produce o adevărate ușurare în lumea noastră psihică. A distinge între greșelile moștenite și cele personale generate de experiențele în această lume este o adevărată provocare. Ruperea lanțului moștenirii transgeneraționale a slăbiciunilor poate fi o mare binecuvântare atât pentru cel căruia îi reușește, cât și pentru liniștea înaintașilor și bunăstarea urmașilor.
Când simțim că nu putem să evoluăm din punct de vedere psihologic, suntem victimele conflictelor intrapsihice dintre dorință, voință și putință, generate de forțele ancestrale care tind să ne controleze prin intermediul arhetipurilor. Asta nu înseamnă că trebuie să adoptăm starea de “bietul de mine”. Ar trebui să gândim astfel: Dacă eu nu voi dansa cu umbra strămoșilor mei și nu voi aduce lumina, urmașii mei vor trebui să facă asta, luptându-se cu același tip de poveri. A rămâne ignoranți cu privire la moștenirea noastră transgenerațională este periculos. Vom repeta modelele distructive ale strămoșilor și nu acesta este scopul nostru în această lume. Cercetările recente arată că putem moșteni în mod direct trăsăturile strămoșilor noștri care sunt legate mai degrabă de experiența lor decât de genele lor. Epigenetica – ramur relativ nouă a geneticii studiază îndeaproape impactul strămoșilor asupra ființei noastre.
„Toată viața de familie este organizată în jurul celei mai afectate persoane din ea” (Sigmund.FREUD)
Familia este o unitate emoțională. În fiecare familie există un contract neconștientizat, semnat în inconștientul familial. Asta înseamnă că fiecare membru este de așteptat să joace un anumit rol care va menține familia unită și în siguranță, precum și în bună stare de „funcționare” – chiar dacă asta presupune ca anumite probleme să fie ascunse. Modul în care ne comportăm în cadrul unității familiale ne este de obicei oferit sau stabilit de familiile noastre. Învățăm acest lucru prin observare sau din ceea ce ni se spune și ni se arată. Acest lucru poate fi fie în egală măsură constructiv și distructiv. Copiii învață foarte repede de la părinți, exact ce roluri sunt așteptați să joace și care sunt așteptările de la ei din punct de vedere emoțional. Fiecare familie are propriile reguli iar copii sunt acolo pentru a respecta aceste reguli. Membrii unei familii au obligația de a răspunde unii altora în funcție de rolurile fiecăruia. Când acest lucru nu este respectat, iar membrii care nu respectă rolul sunt obligați s-o facă, apar disfuncțiile. Sub impactul unor asemenea presiuni, unitatea familială fie se menține, fie se dezintegrează. Apariția unui nou membru al familiei sau pierderea unui membru, abuzul, violența, schimbările de carieră, pensionarea, falimentul sunt doar câteva exemple de asemenea circumstanțe care pun presiune pe membrii familiei. Unora le poate fi foarte greu să respecte așteptările pe care famiiliile lor le au de la ei. În asemenea situații se activează arhetipul rebelului sau ar putea să se ascundă emoțional, pentru a se potrivi cu așteptările familiei.
Purtătorii „bagajelor emoționale” pot fi numiți și „oaia neagră” și pot chiar dezvolta probleme psihologice grave. Oaia neagră poate fi excomunicată sau renegată, mai ales dacă îndrăznește vreodată să încerce să dezvăluie adevărul în cadrul unui sistem familial. Uneori, acest lucru este remediat numai odată ce unui copil i se va permite să părăsească sistemul familial. Și uneori pot trece ani mulți până când copilul își va dezvolta „propria” personalitate individuală, separată de aceea la care se aștepta familia lor. Ceea ce învățăm de la părinții noștri și de la familiile noastre, vom purta cu noi în relațiile noastre ca adulți. Fiecare dintre noi intrăm într-o relație ca parte a unui sistem familial. Putem afirma cu hotărâre că, atunci când te căsătorești cu cineva, te căsătorești cu familia acelui cineva. Dacă familia partenerului tău te acceptă sau te respinge, va depinde de sistemul lor și de sistemul tău familial. Unirea a două sisteme familiale este foarte dificilă. Pentru a înțelege și mai bine inconștientul familial, l-am putea compara cu gravitația. Ne place sau nu, gravitația ne ține cu picioarele pe Pământ. În același fel ne ține și familia, ancorați într-un sistem al relațiilor. Nu putem vedea inconștientul familial, însă puterea acestei platforme metafizice integrate în inconștientul colectiv, ne afectează fiecare aspect al ființei noastre.
Avem sau nu contact cu membrii familiei, ne vedem familia oglindită în vorbele pe care le spunem, în visele pe care le experimentăm, în gândurile care ne străbat antena minții. Spuneam mai devreme că familia este o unitate emoțională. Atunci când în istoria familiei sunt îngropate traume și secrete, echilibrul emoțional al familiei va fi unul instabil. Ținerea sub control a impulsurilor și emoțiilor periculoase nu este deloc ușoară atunci când vorbim despre scheleții din dulap ai familiei. Din păcate, exact ca o minge ținută sub apă, sentimentele reprimate tind să iasă la suprafață sub formă de anxietate, rușine sau vise tulburătoare. Plătim un preț scump pentru că nu simțim și nu ne împărtășim sentimentele. Fiecare familie ar trebui să ajungă la un fel de pace și adaptare în jurul simțirii și exprimării emoțiilor.
“Tiparele de îmbinare armonioasă a inteligenței, energiei și motivației în sfera inconștientului familial nu sunt situate doar în interiorul individului; ele pot fi localizate și între indivizi și. Ca atare, aceste tipare sunt de natură non-locală. Fiecare membru al familiei este reflectat și înglobat în funcționarea psihologică a altor membri ai familiei. Amprentele generațiilor anterioare sunt vii și active în generația actuală” (Edward Bruce BYNUM)
Ei bine, dar cum se întâmplă ceea ce numim transmitere transgenerațională?
La începutul anilor 90, biologul Rupert Sheldrake a publicat o lucrare despre câmpurile morfice și rezonanța morfică în lumea vegetală și animală. Lucrarea a adus la cunoștința publicului larg conceptul de câmpuri vaste de potențiale de informații stocate, care ghidează evoluția sistemelor biologice. Rezonanța morfică se referă la procesul de transmitere a informațiilor din trecutul unei întregi specii. Această informație este transportată într-un câmp dinamic și evolutiv de energie. Sheldrake ne spune povestea unui grup de șobolani într-un laborator de la Universitatea Harvard. Acești șobolani au fost învățați un truc nou. La puțin timp după ce primul grup a învățat trucul, cercetătorii din alte laboratoare situate în Scoția și Australia au fost uimiți să descopere că șobolanii „lor” au învățat și ei noul truc, chiar mai repede decât primul grup de la Harvard.
Dacă ne raprotăm la teoria lui Sheldrake, am putea spune că noile informații învățate de șobolanii de la Harvard au fost transmise prin rezonanță morfică (așa cum se întâmplă în cazul undelor radio) prin câmpul morfic al întregii specii de șobolani. Cei care vor mai multe detalii despre cercetările biologului Rupert Sheldrake se pot documenta pe (http://www.sheldrake.org/homepage.html).
Privind lucrurile din această perspectivă, inconștientul familial funcționează ca un câmp morfic de transmitere a informațiilor din trecut. Uneori există momente de comunicare instantanee între membrii familiei când există o situație care pune viața în pericol. Inconștientul familiei este specific grupurilor familiale, deși uneori poate fi experimentat și în grupuri care funcționează într-o manieră asemănătoare familiei. Indiferent dacă bunicii noștri, părinții și alte rude sunt sau nu în viață sau au decedat și dacă a existat o relație construită și experimentată sau nu, noi purtăm poveștile lor care sunt imprimate în țesuturile descendenței noastre familiale. Creșterea și dezvoltarea noastră psihologică au fost și vor conitnua să fie modelate inconștient de experiențele strămoșilor nosștri. Am moștenit chiar și tiparele lor de relaționare. Am moștenit nu numai modul în care au gândit, ci și ce au gândit, experiențele lor de viață și cum au răspuns acelor experiențe.
„Când pierdem legătura intimă cu câmpul energetic al inconștientului familiei și cădem pradă iluziei de autonomie sau individualitate absolută, riscăm să ne îmbolnăvim. Interconectarea dinamică și interdependența sunt vitale pentru bunăstarea noastră. Cercetările în domeniul sistemelor familiale și al bolilor psihosomatice au descoperit o multitudine de afecțiuni răspândite în mai multe generații de grupuri familiale: astm, diabet, dureri musculare cronice, migrene, diverse tulburări gastro-intestinale, ulcere și chiar cancer și leucemie. De asemenea, putem suferi de răni ancestrale care s-au transmis de la o generație la alta. Indiferent de cauză, moștenim un set de credințe de la strămoșii noștri răniți pe care le luăm drept propriile noastre credințe. Atitudinile negative pot proveni din aceaste răni ancestrale ancestrală. Când acest tip de pierdere a sufletului generațional este transmis, copiii sunt cei afectați de probleme pe care nici măcar nu le-au experimentat în viața lor și totuși ajung să sufere de disperare și de auto-judecare”, notează Bynum în lucrarea sa INCONȘTIENTUL FAMILIEI – O LEGĂTURĂ INVIZIBILĂ
Legenda lui Oedip este probabil cea mai cunoscută poveste care reflectă o disfuncționalitate gravă la nivelul inconștientului familial.
Având în vedere influența inconștientului familiei, subscriu ideii că este foarte important ne cunoaștem și mai bine pe baza unei genograme, în cadrul procesului unui proces de consiliere terapeutică. Genogramele sunt cele mai importante instrumente pentru descoperirea a modelelor intergeneraționale inconștiente, repetitive. În Occident, asociațiile de formare profesională în domeniul psihoterapiei integrative și terapiei familiale sistemice, insistă pe studiile de caz care includ și o genogramă.
O genogramă este mult mai mult decâ un arbore genealogic. A nu se confunda cu acesta. Genograma este o formă de reprezentare a relațiilor de familie pentru a evalua constelațiile recurente și istoricul medical. Cu ajutorul unei genograme, putem vizualiza și analiza modelele comportamentale, factorii psihologici care determină relația și comportamentele care se repetă în cadrul unei familii și multe altele. Schematizarea bazată pe genograme poate merge dincolo de familie pentru analiza rețelelor sociale, pentru a ilustra conexiuni și linii de conflict foarte largi și, conform specialiștilor poate merge până la analiza interdependențelor globale la nivel politic și economic. Genogramele sunt folosite și în medicină, psihologie, psihiatrie, educație și pedagogie socială.
Psihoterapeutul francez Anne Ancelin Schützenberger a dezvoltat în continuare genograma în genosociogramă adăugând elemente din psihodramă. În istoria familiei, genogramele sunt folosite pentru a înregistra viața membrilor familiei. Acest lucru poate duce la arbori genealogici foarte complecși care arată căsătorii și divorțuri, adopții și alte structuri familiale. Acest lucru le permite cercetătorilor de familie să analizeze fapte interesante, cum ar fi grupuri de nume, rivalități între frați sau chiar evenimente istorice, cum ar fi migrațiile.
În medicină, relațiile de sănătate, precum riscurile de cancer și, mai ales, bolile ereditare, pot fi arătate cu ajutorul genogramelor. Cu aceste cunoștințe pot fi dezvoltate analize mai precise. Riscurile pentru sănătate pot fi, de asemenea, identificate în acest fel. Psihologii folosesc genogramele pentru a obține informații esențiale și astfel pentru a consilia sau trata mai bine pacientul. Pot fi identificate rapid conflictele, de exemplu și poate fi evaluat comportamentul pacientului pe această bază. Asistenții sociali pot folosi genogramele pentru a identifica și evalua legăturile emoționale dintre membrii familiei și alte persoane din comunitate. Aceasta arată, de exemplu, coeziunea familiei. Cercetătorii pot folosi și ei genogramele pentru a arăta și înțelege procesele dintre mai multe generații. Genogramele sunt dezvoltate și pentru speciile de plante și animale. În plus, pot fi recunoscute diferite mecanisme și tactici, de exemplu pentru supraviețuire sau vânătoare. În educație, genogramele sunt folosite pentru a discuta despre cărți și pentru a descrie familii de oameni celebri. Detalii speciale pot fi, de asemenea, elaborate folosind genograme.
Un cuvânt de încheiere
Ne vom putea îmbunătăți viața dacă alegem să luptăm cu umilință și onestitate atunci când ne confruntăm cu blestemul familial, în deplinătatea urâțeniei sale. Alegerile care ne îmbunătățesc viața vor reveni apoi apoi în inconștientul familial și vor avea un efect pozitiv asupra altor membri ai familiei, inclusiv asupra descendenților. Un facilitator al procesului de vindecare întâlnește mulți clienți care provin din sisteme familiale care au fost nesănătoase de-a lungul multor generații și ai căror membri par a purta un blestem. Explorarea arhetipurilor și temelor mitice ale modelelor familiale ale unui client prin analizarea cât mai creativă a poveștilor profunde prin care sunt puse în practică și deghizate în experiențe personale – poate facilita procesul de vindecare în cadrul unei terapii.
