Sunt plantele ființe inteligente? Comunică între ele ? Comunică ele cu celelalte ființe? Răspund atingerilor noastre? Aud? Văd? Dorm? Visează ? Plâng ? Au sexe diferite ? Se îndrăgostesc? Se simt vreodată singure? Aceste întrebări li se vor părea multora dintre voi, ca făcând parte dintr-un registru al nebuniei. Ce ați spune însă, dacă ați afla că aceste întrebări sunt de fapt retorice? Cele mai noi descoperiri în materie nu numai că vă vor pune pe gânduri, ci s-ar putea să vă schimbe complet convingerile despre regnul vegetal.
Vă propun să pornim la drum, în lunga noastră călătorie prin lumea misterioasă a plantelor, lămurind mai întâi de ce ne plac florile, copacii înfloriți, și de ce diferă preferințele oamenilor în materie de plante și flori. Răspunsurile ne vor fi de mare folos pe parcursul
acestui serial de documentare. Florile sunt printre cele mai prețioase daruri pe care ni le oferă natura. Ele reprezintă cel mai bun mod de transmitere a sentimentelor față de semenii cărora le dăruim cu diferite ocazii, dar și un mod excelent de a ne destresa atunci când le avem în preajma noastră. Culoarea este primul factor de care ținem cont atunci când alegem florile, apoi parfumul, care poate fi mai mult sau mai puțin prezent, sau detectabil, iar mai apoi forma lor. Da, forma florilor ne influențează în alegerea lor, chiar dacă în mod aproape inconștient pentru majoritatea oamenilor. De ce suntem influențați în primul rând de culoare? Florile au evoluat pentru a fi adevărate reclame colorate, strălucitoare, parfumate, pentru a atrage păsări și insecte care deservesc plantele înflorite răspândind polenul și asigurând supraviețuirea lor. Deci, este „natural” sau firesc să fim atrași de flori, pentru că ele sunt concepute pentru a atrage! Ele reprezintă pentru noi sănătatea, bunătatea, renașterea, feminitatea și senzualitatea.
Alegem să comunicăm cu ajutorul florilor pentru că limbajul verbal este limitativ și ne temem că mesajul nostru transmis unei alte persoane nu va fi corect înțeles. Iată câteva exemple, pe care poate că le știai despre semnificația culorilor, demonstrată din punct de vedere psihologic. Florile roșii transmit dragostea și pasiunea, cele galbene transmit compasiunea, respectul, prietenia, încrederea, simpatia și căldura, florile roz combină inocența, sensibilitatea și jucăușul cu feminitatea, delicatețea și blândețea, cele albe reprezintă eleganța, puritatea, inocența, onestitatea și perfecțiunea, iar florile violet simbolizează grația, rafinamentul și spiritualitatea. Atunci când atingi o floare și o privești, comunici cu acea floare iar floarea trimite și ea la rândul ei un mesaj de răspuns. O nebunie, vei spune. Este însă perfect adevărat și-ți vom arăta pe parcursul acestui serial cum răspund plantele atingerilor noastre.
Descoperitorul geneticii a fost Gregor Mendel, un om de știință din secolul al XIX-lea și totodată călugăr augustinian. Mendel a studiat „moștenirea trăsăturilor”, modelele în care trăsăturile sunt transmise de la părinți la urmași. El a observat că plantele moștenesc trăsături prin „unități de moștenire” discrete. Acest termen, încă folosit astăzi, este o definiție oarecum ambiguă a ceea ce se numește de fapt, genă. O mare parte din munca de cercetare a lui Mendel constituie baza geneticii moderne a plantelor. Fără descoperirile lui nu ar fi existat ingineria genetică în ansamblul ei și nici modificările genetice ale plantelor, în mod particular. Modificarea genetică, știm cu toții că reprezintă o temă destul de controversată pentru că ar excede moralității deși studiul geneticii vegetale are efecte economice majore: multe culturi discontinue sunt modificate genetic pentru a crește randamentele acestora, pentru a conferi rezistență la boli și dăunători, precum și rezistență la erbicide sau pentru creșterea valorii nutritive. Plantele, ca toate organismele cunoscute, folosesc ADN-ul pentru a transmite trăsăturile lor. Genetica animalelor se concentrează adesea asupra parentalității și a descendenței, dar acest lucru poate fi uneori dificil în genetica plantelor, datorită faptului că plantele pot, spre deosebire de majoritatea animalelor, să fie autofertile. Plantele sunt unice prin faptul că sunt capabile să producă prin fotosinteză pe lângă oxigen, carbohidrați plini de energie, proces care se realizează prin utilizarea cloroplastelor. Cloroplastele, la fel ca și mitocondriile, posedă propriul ADN. Cloroplastele asigură astfel un rezervor suplimentar pentru gene și diversitate genetică dar și o complexitate genetică ce nu se întâlnește la animale. Ce secrete ascund așadar plantele în genele lor?
Ne întrebam la început, dacă văd plantele și dacă da, cu ce ochi? Răspunsul evident este că, la fel ca și noi, plantele văd lumina. Așa cum noi avem fotoreceptori în ochii noștri, plantele au proprii lor ochi materializați în receptori de-a lungul tulpinilor și frunzelor. Aceștia le permit de exemplu să facă diferența între roșu și albastru și chiar să vadă lungimi de undă pe care noi nu le putem vedea, în părțile îndepărtate de roșu și ultraviolet ale spectrului. Plantele văd, de asemenea, direcția din care vine lumina, pot interpreta dacă este intensă sau slabă și pot evalua cât timp a fost absentă. Într-unul din ultimele sale studii, Charles Darwin a demonstrat că plantele se apleacă în căutarea luminii ca și cum ar fi flămânde de razele soarelui, ceea ce și sunt de fapt. Fotosinteza plantelor utilizează energia luminii pentru a transforma dioxidul de carbon și apa în zahăr, deci plantele trebuie să detecteze surse de lumină pentru a-și procura și prepara hrana. Se știe astăzi că plantele fac acest lucru folosind fototropine – receptori de lumină în membranele celulelor din vârful lor. Fototropinele sunt sensibile la lumina albastră. Când o simt, inițiază o cascadă de semnale care sfârșesc prin modularea activității hormonului auxin. Acest lucru face ca celulele de pe partea umbrită a tulpinii să se alungească, aplecând planta spre lumină. Plantele văd lumina roșie folosind receptorii din frunzele lor, numiți fitocromi. Un
fitocrom este un fel de comutator activat de lumină: atunci când este iradiat cu lumină roșie, își schimbă conformația.
Aud copacii ?
O altă întrebare nebună, vor spune unii. Plantele sesizează vibrațiile sunetelor. Anumite caracteristici ale semnalului vibrațional complex sunt foarte importante pentru plante. Este extrem de ingenios și încă neexplicat științific modul în care vibrațiile mecanice interacționează cu alte forme de informații ale plantelor, pentru a genera răspunsuri de
protecție la dăunători. Plantele folosesc vibrațiile și pentru a comunica între ele.
“Dacă bacteriile se pot semnala reciproc cu vibrații, de ce nu și plantele”, susține Monica Gagliano, biofiziolog la Universitatea din Crawley, Australia. Cum comunică plantele prin vibrații ? Au un limbaj comun sau diferă acesta de la specie la specie? Ce sunete scot
copacii? Copacii plâng? Da, copacii plâng atunci când suferă, în special când le lipsesc rezervele de apă. Ei scot zgomote din gama ultrasunetelor, zgomote pe care urechea umană nu le poate percepe. Cercetătorii de la Universitatea din Grenoble, Franța, au descoperit că plânsetele copacilor sunt diferite, în funcție de suferința cu care se confruntă: frig, spaimă, sete etc. Pe baza acestei descoperiri și din dorința mai veche de a găsi o metodă de comunicare cu plantele, o companie din Arizona lucrează la realizarea unui detector acustic care să identifice și să traducă undele sonore ale copacilor; sunt sunete de
frig, de sete, sau ce fel de sunete sunt ? Cercetătorii sunt foarte aproape de finalizarea decodificării sunetelor emise de plante.
Imaginați-vă un dispozitiv atașat la un copac sau plasat într-o cultură de plante, care ar putea asculta plânsete de sete și apoi să declanșeze un sistem de irigare de urgență. Puteți să vă jucați cu imaginația voastră pe această temă. Oamenii au cinci simțuri de bază și consideră creierul uman ca fiind un instrument foarte puternic și avansat. Savanții nu au descoperit până acum dacă plantele au creier dar au identificat cel puțin 20 de simțuri diferite, folosite pentru a monitoriza condițiile complexe din mediul lor. Plantele au simțuri care corespund aproximativ celor cinci simțuri umane dar au și alte simțuri suplimentare, care pot face lucruri precum măsurarea umidității, detectarea gravitației și a câmpurilor electromagnetice și multe alte lucruri despre care vom vorbi în episoadele următoare.Dacă tot posedă atâtea simțuri, este firesc să ne întrebăm dacă sunt copacii ființe inteligente?
Plantele folosesc animale pentru a se reproduce. Multe folosesc trucuri complexe sau oferă gustări și reclame în diferite culori pentru a ademeni polenizatorii, comunicând fie prin înșelăciune directă, fie prin recompense. Cercetările noi constată că unele plante chiar fac
distincție între diferiți polenizatori și germinează polenul lor doar pentru cei mai buni.
Fiecare alegere pe care o face o plantă, se bazează pe acest tip de calcul: care este cea mai redusă cantitate de resurse, care va servi la rezolvarea problemei? Cu alte cuvinte, plantele nu reacționează doar la amenințări sau oportunități, ci trebuie să decidă până și în ce măsură să reacționeze. Copacii, în mod special, au dezvoltat de-a lungul evoluției, o varietate incredibilă de compuși toxici pentru a îndepărta dăunătorii. Când sunt atacate de o insectă, multe plante eliberează un compus chimic specific. Astăzi, oamenii de știință știu că plantele comunică într-o mare varietate de moduri cum ar fi semnalele electrice și vibrațiile. Cel mai cunoscut mod de comunicare al plantelor îl reprezintă substanțele chimice volatile; unele plante miros atât de plăcut iar altele îngrozitor. Plantele sunt comunicatori minunați: împărtășesc multe informații cu plantele vecine sau cu alte organisme, cum ar fi insectele sau alte animale. Parfumul unui trandafir sau ceva mai puțin fascinant, precum mirosul cărnii putrede produs de unele flori reprezintă mesaje pentru
polenizatori. Multe plante chiar le avertizează pe altele din speciile lor atunci când pericolul este aproape.
Plecând de la primele descoperiri efectuate de Gregor Mendel, părintele geneticii, cercetătorii au descoperit că plantele își recunosc rudele apropiate, reacționând diferit la plantele provenind din același părinte față de cele care provin dintr-un alt părinte.
„În ultimele câteva decenii, știința a arătat că plantele sunt înzestrate cu sentimente, țes relații sociale complexe și pot comunica cu ele însele și cu animalele”, afirmă Neurobiologul plantelor (da,neurobiologul plantelor), Stefano Mancuso și jurnalista, Alessandra
Viola în cartea lor: Istoria Uimitoare și Știința Intelienței Plantelor. Cei doi mai susțin în cartea lor că plantele manifestă comportamente similare cu somnul și jocul.
Răspund plantele atingerilor noastre?
Este ceva ce iubitorii de plante au bănuit de multă vreme, însă, abia de curând oamenii de știință au descoperit dovezi că plantele pot simți cu adevărat, atunci când le atingem. Nu numai asta dar și că diferite senzații declanșează o cascadă de schimbări fiziologice și genetice în funcție de stimularea pe care plantele o primesc. În timp ce plantele nu par să se plângă atunci când ciugulim o floare, le călcăm sau le atingem discret în timp ce mergem la plimbare, ele sunt pe deplin conștiente de acest contact și răspund rapid la
comportamentul nostru față de ele. Oamenii de știință au descoperit că pulverizarea picăturilor de apă pe plante a determinat schimbarea expresiei a mii de gene – răspuns fiziologic dramatic care durează de la câteva minute la o jumătate de oră.
De ce au dezvoltat plantele de-a lungul evoluției lor asemenea simțuri nebănuite ?
Spre deosebire de animale, plantele nu sunt capabile să fugă din fața pericolelor a diverselor condiții dăunătoare. În schimb, plantele par să fi dezvoltat sisteme foarte complexe de apărare, nestudiate până acum, sisteme care le ajută să detecteze pericolul și să răspundă în mod adecvat. Deocamdată, studiile efectuate nu sunt suficiente pentru
perceperea sau înțelegerea exactă a modului în care reacționează plantele în urma atingerilor noastre, dar ar trebui să ne dea de gândit și să fim mai atenți atunci când ieșim la plimbare și călcăm fără milă peste plante. Să gândim măcar. Nu vă îndemnăm să vă faceți procese de conștiință. Ascultarea și decodificarea sunetului plantelor și a metodelor lor de comunicare fac obiectul mai multor cercetări la nivel mondial. Controversele roiesc în jurul cercetărilor. Au plantele creier, implicit memorie ? Dacă da, poate fi memoria plantelor accesată ? Oare câte lucruri știe un arbore bătrân de sute sau de mii de ani, despre istoria
locului unde se află? Și în acest caz putem lăsa imaginația să lucreze. Royal Botanical Kew Garden din Marea Britanie găzduiește un dispozitiv proiectat de Alex Metcalf, care poate auzi și reproduce sunetele copacilor. Dispozitivul este noninvaziv, un con metalic lustruit care arată ca o trompetă dar este plin de tehnologie. Acesta amplifică sunetele de până la 33 de ori și filtrează zgomotul ambiental. Dispozitivul face deliciul vizitatorilor.
“Copacii nu sunt lucruri inerte care există în jurul valorii de a aștepta să fie mâncați, cuibăriți sau tăiați. Ei sunt ca niște animale lente, singurul lucru pe care nu îl pot face este să fugă atunci când sunt atacați”, susțin biologii Jack Schultz și Ian Baldwin, care cercetează comunicarea dintre plante încă din anul 1983. Studierea inteligenței la toate nivelurile este crucială pentru propria noastră evoluție. A crede că arborii sunt pur și simplu o colecție de lemn care crește pentru că avem noi nevoie de mese și combustibil de ardere, este autodistructiv. Sunetul copacilor este copleșitor, este peste tot. Deși prea scăzute sau
prea înalte pentru a fi detectate de urechile umane, atât sunetele copacilor cât și cele ale insectelor și animalelor sunt omniprezente, produc vibrații și sunt mijloacele de comunicare în lumea animală și vegetală. Albinele scot un zumzet cu frecvența potrivită pentru a
putea elibera polenul din florile plantelor.
Oamenii de știință studiază cu mare atenție alertele root-to-root, semnalele transmise de la rădăcină la rădăcină în cadrul unei păduri. Solul pe care se află o pădure conține în substraturile sale un adevărat computer organic. Având în vedere că pădurile întregi sunt toate interconectate prin rețele de ciuperci, poate că plantele folosesc ciupercile exact în modul în care noi oamenii folosim internetul și își transmit semnale prin intermediul acestei rețele de ciuperci. Sună nebunește dar aceste ipoteze sunt studiate la modul foarte serios de Universități importante de pe mapamond.
De ce încercăm să comunicăm cu plantele?
O să vă întrebați și de ce vor oamenii să descopere mijloacele de comunicare ale plantelor, să inventeze aparate care să decodifice limbajul lor și mai mult, să ne ajute să comunicăm direct cu ele ? Gândiți-vă la puterea tămăduitoare a multora dintre plante. Unii copaci, de exemplu, eliberează uleiuri esențiale antimicrobiene, numite fitonide, care îi protejează de germeni dar prezintă o serie de beneficii și pentru sănătatea oamenilor. Uleiurile stimulează starea de spirit și funcționarea sistemului imunitar; reduc tensiunea arterială, ritmul cardiac, stresul, anxietatea și confuzia; îmbunătățesc somnul și creativitatea; unele pot ajuta chiar la combaterea cancerului și a depresiei.
Gândiți-vă ce ar însemna pentru omenire descoperirea tehnologiei de comunicare cu plantele? Leacuri pentru orice boală sau împotriva oricărui dăunător al sănătății omului dar și înțelegerea multor alte mistere ale lumii care ne înconjoară. Să sperăm că aceste descoperiri se vor produce în timpul vieții noastre.
-va urma-
