„Numerele reprezintă limbajul universal oferit de divinitate omului pentru confirmarea adevărului” Augustin de la Hipona (354-430 d.Hr.)
V-ați putea imagina viața cea de toate zilele fără cifre și numere? Încercați să răspundeți acestei întrebări, făcând pentru câteva minute următorul exercițiu: spuneți-i minții voastre că cifrele și numerele nu există, încercați s-o convingeți și lăsați imaginația să vă răspundă. Reacția minții vă va surprinde. Oricât de mult v-ați strădui, veți constata că mintea este prinsă în capcana cifrelor și numerelor și nu poate concepe existența fără să se raporteze la simbolistica, semnificația și importanța acestora. Cifrele și numerele în forma lor actuală, au devenit de multă vreme o prezență copleșitoare în viața noastră. Ele își au originea în cultura indiană, au fost preluate de arabi în secolul al IX-lea și aveau să fie răspândite în întreaga lume prin intermediul colonialismului în perioada Evului Mediu. Dacă astăzi lumea modernă este de neconceput fără cifrele și numerele arabe, în antichitate, definirea numerelor se făcea cu ajutorul literelor. Romanii foloseau literele pentru definirea numerelor mari, grecii și evreii atribuiau și ei numerelor simboluri specifice fiecărei limbi în parte.
Nevoia de decodificare a textelor sacre a condus la apariția unor tehnici speciale la care anticii au recurs, pentru înțelegerea scrierilor considerate sfinte. Aceste tehnici aveau să se transforme curând într-o adevărată știință: Gematria גמטריא. Gematria, care se bazează pe faptul că în alfabetul grec și ebraic, precum și în predecesorul arabei moderne nu existau simboluri speciale pentru numere, atribuie fiecărei litere o valoare numerică. Prin urmare, fiecare cuvânt poate fi citit conform gematriei și ca un grup de numere. Suma valorilor individuale alocate literelor sau o valoare obținută prin alte operațiuni aritmetice, poate defini un cuvânt și poate stabili diverse semnificații mai mult sau mai puțin ascunse ale acestuia. Gematria poate fi întâlnită în mai multe culturi cum ar fi cea asiriană, babiloniană și greacă, însă apare deosebit de pronunțată în tradiția evreiască. Evreii au preluat-o de la aceste popoare și au transformat-o într-o învățătură de bază a culturii lor.
Să definim în concluzie Gematria ca fiind o tehnică hermeneutică de interpretare spirituală a cuvintelor cu ajutorul numerelor.
Gematria este strămoșul NUMEROLOGIEI moderne, cea care analizează relația mistică dintre un număr și unul sau mai multe evenimente coincidente din viața noastră. Numerologia modernă așa cum o cunoaștem astăzi, s-a născut abia la începutul secolului XX, mai exact, în anul jurul 1907. Augustin de la Hipona (354-430 d.Hr.), părinte al Bisericii Creștine timpurii, credea că totul este definit de relații numerice și toată viața lui a cercetat secretele acestor relații sau le-a dezvăluit prin harul său divin, în pofida persecuțiilor vremii, decise de împăratul Constantin și mai-marii Bisericii. În anul 325 d.Hr., în urma Primului Conciliu de la Niceea, anumite învățături și scrieri ale bisericii creștine timpurii au fost considerate abateri de la credințele bisericii de stat și clasificate drept încălcări ale drepturilor civile în Imperiul Roman. Interpretarea spirituală a numerelor, Gematria, sau Numerologia de astăzi dacă vreți, nu s-a bucurat de favoarea autorităților creștine din acea vreme și a fost atribuită domeniului credințelor neaprobate, împreună cu astrologia și alte forme de divinare și „magie”. În ciuda acestei așazise curățări religioase, semnificația spirituală atribuită numerelor „sacre” nu avea să dispară. Numere precum 888 – „numărul lui Isus” – au fost comentate și analizate de Doroteu din Gaza, iar isopsefia, echivalentul grecesc al gematriei ebraice, avea să fie folosită cel puțin în cercurile ortodoxe conservatoare grecești.
Opoziția bisericii timpurii față de interpretarea spirituală a numerelor nu a reușit să elimine această practică cu atoate că a curs mult sânge la ordinul liderilor religioși. În epoca modernă, deși biserica își pierduse aproape complet puterea și infuența politică, a continuat să promoveze aceeași atitudine de opoziție față de numerologie, fără să combată cu argumente serioase semnificația și importanța numerologiei în Biblie. Prezența celebrului număr 666 în Apocalipsa lui Ioan, la capitolul 13, versetul 18, nu este o dovadă de bunăvoință a Bisericii timpurii față de numerologie, ci doar o simplă manevră de manipulare pusă la cale de Irineus din Lyon un alt părinte al Bisericii timpurii, care a trăit în secolul al II-lea după Hristos. Textul al inițial al Apocalipsei lui Ioan, scris în limba greacă, face referire la un alt număr și nicidecum la 666. Înlocuirea adevăratului număr cu 666 a fost ordonată special de Irineus din Lyon pentru a combate învățăturile creștine gnostice, ce descriau numărul 666 drept un număr al optimismului în cadrul interpretării spirituale a numerelor.
Iată o serie de exemple ale prezenței numerologiei în Biblie. Cifrele 3 și 7 au o semnificație spirituală puternică în Biblie. Cel mai evident exemplu ar fi crearea lumii în 7 zile. Isus l-a întrebat pe Dumnezeu de 3 ori dacă poate evita răstignirea și a fost răstignit la ora 3 după-amiază. Cifra 7 reprezintă durata foametei și a altor evenimente impuse de Dumnezeu și utilizarea sa numerologică este adeseori urmată de cifra 8 ca simbol al schimbării.
Numărul 777 este pomenit în cartea sfântă o singură dată în mod direct și de 777 de ori în mod indirect sau mai bine zis, în mod ascuns. Șapte este unul dintre cele mai puternice numere din iudaism și reprezintă Creația, norocul și binecuvântarea. Un cuvânt ebraic pentru noroc – gad – este corespondentul lui 7 în gematrie. Un alt cuvânt ebraic pentru noroc – mazal – este egal cu 77. Biblia este plină de lucruri grupate în șapte ani. Pe lângă Creație și statutul Sabatului, ziua a șaptea, există șapte legi ale lui Noe și șapte patriarhi și matriarhi. Mai multe sărbători evreiești au șapte zile, iar hirotonirea preoțească durează șapte zile. Țara lui Israel a fost lăsată să cadă un an din șapte. Menorahul din Templu are șapte ramuri. Profetul Zaharia descrie o piatră cerească ciudată cu șapte ochi. Acest accent pe șapte se întâlnește și în alte scrieri sfinte, ebraice sau orientale dar și în tradițiile ezoterice: șapte binecuvântări de nuntă și șapte zile de doliu după moartea unei rude apropiate. Evenimentele, rugăciunile și observațiile ezoterice care implică multipli de șapte sunt, de asemenea, comune. Primul verset al Torei constă din șapte cuvinte și tot șapte este numărul recurent din visele divinatorii ale faraonului din Geneză. Șapte este numărul preferat în vrăji, incantații magice sau utilizarea amuletelor și talismanelor. 7 este numărul chakrelor energetice ale ființei umane.
Cifra 1 are și ea o semnificație specială în iudaism și creștinism. Unu indică unitate, divinitate și integralitate, descrierea numerică a lui Dumnezeu.
Cifra 3 reprezintă completitudinea sau trinitatea: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Cifra 4 este de asemenea un factor obișnuit în interpretările ezoterice. Există patru îngeri care înconjoară tronul gloriei și patru călăreți ai apocalipsei.
Cifra 5 este utilizată pentru catalogarea celor cinci cărți ale lui Moise și celor 5 împărțiri ale Paslmilor. Textele magice sau mistice sunt împărțite deseori în subdiviziuni de câte cinci. 5 este numărul de protecție divină, așa cum este simbolizat în hamsa, mâna talismanică.
Cifra 8 are și ea importanța ei în textele sacre: cortul a fost dedicat într-o ceremonie de 8 zile, copiii de sex masculin sunt circumciși în cea de-a opta zi, iar Hanukkah este o sărbătoare de opt zile.
Numărul 10 este un simbol al norocului și al puterii: există 10 porunci. Dumnezeu are nevoie de 10 persoane drepte din Sodoma pentru a evita pedepsirea divină, iar 10 bărbați constituie o miniană tradițională, o comunitate spirituală descrisă în cărțile Geneza, Exodul și Daniel.
Numărul 12 reprezintă totalitatea, integralitatea și finalizarea scopului lui Dumnezeu. Există dousprezece triburi ale lui Israel, douăsprezece luni într-un an și dousprezece case ale zodiacului.
Numărul 18 este valoarea literelor ebraice “chet” și „yod”, care conturează împreună cuvântul „chai”, viață. Din acest motiv, 18 este considerat cel mai norocos număr. Dumnezeu este menționat de 18 ori atât în Psalmul 29, cât și în Cântarea Mării din Exodul 15, versetele 1-21, conferind acestor versete o putere de protecție specială.
Numărul 24 simbolizează abundența. La începutul său, Ierusalimul a avut 24 de interpreți recunoscuți ai viselor care puteau fi consultați , 24 de artere principale cu 24 de străzi laterale care duceau la 24 de alei, fiecare conținând 24 de case.
Conform cărții Sefer Yetzirah un tratat cosmologic antic despre creație, 32 este numărul „modalităților minunate de manifestare a înțelepciunii”, numărul principiilor organizatoare care stau la baza universului. Numărul 32 este compus din cele 22 de litere ale alfabetului ebraic la care se adaugă cele 10 numere care stau la baza arborelui sefirotic. Numărul 40 are și el o importanță numerologică deosebită și apare de multe ori în Biblie sau alte scrieri ebraice, desemnând, de obicei, un moment de tranziție sau transformare radicală. Printre cele mai cunoscute exemple se numără: a plouat 40 de zile și 40 de nopți în timpul Potopului; Exodul consemnează că Moise a petrecut 40 de zile pe Muntele Sinai cu Dumnezeu; Iisus a postit 40 de zile în deșert; patruzeci este numărul de ani în care israeliții au fost obligați să rătăcească în pustie până când li s-a permis să intre în Canaan; pedeapsa corporală în Tora a implicat 40 de lovituri; Ilie a postit 40 de zile înainte de a primi revelația sa pe Muntele Horeb; Talmudul vorbește despre fenomene minunate care apar în unități de 40; 40 apare și în textele mistice, de obicei ca element de purificare; textele cărții Marelui Nume îi sfătuiesc pe cititori să se abțină să doarmă în propriul pat, timp de 40 de zile și nopți, după ce au folosit cartea, imitând timpul pe care Moise l-a petrecut departe de tabără atunci când a primit cele Zece Porunci. Exemplele de acest fel ar putea continua la nesfârșit.
Referințele numerologice se regăsesc astăzi în tradițiile tuturor religiilor, chiar dacă cele mai multe dintre bisericile reprezentante fie le ignoră, fie le critică, fie le consideră taine inaccesibile supușilor umili. Indiferent de poziția anacronică și neargumentată a bisericii, putem afirma cu certitudine că interpretarea spirituală a numerelor se bucură astăzi de respectul cuvenit în lumea civilizată. Gematria ebraică și Isopsefia greacă, strămoșii numerologiei moderne, continuă să reprezinte pentru cercetătorii zilelor noastre principalele tehnici de decodificare a textelor mistice antice, iar Numerologia își revendică deja statutul de știință.
Sunt convins că serialul INTERPRETAREA SPIRITUALĂ A NUMERELOR va oferi celor cu mintea deschisă spre cunoaștere cel puțin un pas înainte în înțelegerea mesajelor subtile pe care ni le transmit numerele cu care interacționăm în viața noastră.
Fie că ați făcut sau nu exercițiul de imaginație despre care pomeneam la început, vă invit să ne împărtășiți în comentarii experiențele voastre numerologice pe care le-ați trăit până acum și să încercăm să le descifrăm împreună.
[…] Interpretarea spirituală a numerelor […]