miercuri, aprilie 17, 2024
libris.ro
AcasăADEVĂRURI GREU DE SUPORTATLegea lui “EU SUNT” sau cum ieșim din groapa leilor | Interpretarea psihologică...

Legea lui “EU SUNT” sau cum ieșim din groapa leilor | Interpretarea psihologică a Bibliei (1)

Legea ființei, legea lui “EU SUNT CEL CE SUNT este cel dintâi adevăr pe care toate învățăturile spirituale ale lumii îl explică încă din primele lor rânduri, inclusiv Biblia, așa ciuntită cum este ea, prin “bunăvoința” participanților la conciliul de la Niceea din anul 325 d. Hr. Pentru cei ce nu știu cum stă treaba cu primul Conciliu de la Niceea, acesta a fost un fel de congres al mai marilor bisericilor creștine timpurii, inițiat și găzduit de împăratul Constantin cel Mare. Participanții la acest consiliu au selectat din miile de învățături religioase ale vremii doar ceea ce corespundea politicii bisericii, reunind mai multe texte în ceea ce cunoaștem astăzi sub numele de Biblie. Biblia este un cuvânt grecesc preluat și de limba latină și înseamnă colecție de cărți. Cei mulți oameni înțeleg explicațiile legii lui EU SUNT CEL CE SUNT ca pe o încercare de plasa omul deasupra divinității. Ei nu pot pricepe că explicațiile acestea sunt menite să îi trezească la realitatea că Dumnezeu și Împărăția Cerurilor nu se află în altă parte decât în interiorul ființei lor. Și nu ei sunt vinovați că nu pricep, ci mai degrabă învățătorii lor, care l-au plasat pe Dumnezeu atât de sus așa încât să nu poată ajunge la el decât prin intermediul lor. Cei mulți nu au ochi să vadă luxul straielor și podoabelor ceremoniale ale preoților, care defilează cu îngâmfare prin fața săracilor ce calcă pragul lăcașurilor de cult. Îngăduiți-mi ca pentru cei a căror minte începe să dea semne de trezire, să explic astăzi pe scurt legea lui EU SUNT, după care voi continua cu ce avem de făcut dacă ne trezim în “groapa leilor”.

Iată cum stă treaba cu EU SUNT din perspectiva maestrului și ființei de lumină Neville Goddard. La început a fost necondiţionata conştiinţă de a fi a fiinţei, iar necondiţionata conştiinţă de a fi a devenit condiţionată imaginându-se a fi ceva, pentru ca mai apoi, aceeași necondiţionată conştiinţă de a fi să devină ceea ce s-a imaginat pe sine a fi. Așa a început creaţia, conform relatărilor lui Ioan – cel mai iubit ucenic al lui Iisus. “La început era cuvântul și cuvântul era cu Dumnezeu și cuvântul era Dumnezeu”. Acest cuvânt, ne spune Ioan, s-a întrupat. Adică, în exprimare modernă, gândul a luat forma cuvântului și s-a materializat în lumea concretă. Prin această lege, mai întâi concepând, apoi devenind ce s-a conceput – toate lucrurile au ieşit din Nimic şi fără această secvenţă nu este nimic făcut din ceea ce este făcut. Înainte să fi fost Avraam sau lumea, EU SUNT. Când timpul va înceta a mai fi,  EU SUNT, ne spune Biblia. Cu alte cuvinte EU SUNT este  conştiinţa de a fi, fără formă, concepându-mă pe mine a fi om. Cele mai importante verbe în toate limbile Pământului sunt a fi, a avea și a face. Toate celelalte verbe se conjugă cu ajutorul lui a fi și a avea. Pentru a conștientiza importanța acestor trei verbe, vă propun o temă de reflecție: suntem aici pe Pământul ăsta ca să facem pentru a avea, sau avem ceva de făcut ca să fim? În virtutea acestei legi imuabile a fiinţei EU SUNT CEL CE SUNT, putem exprima sau materializa tot ceea ce noi credem că suntem. Iată cum sună enunțul acestei legi, adaptat limbajului modern.

  • EU SUNT ETERNUL ce conţine în sinele meu fără formă, putinţa de a fi toate lucrurile.
  • EU SUNT sălăşluiește în fiecare concepţie despre mine.
  • EU SUNT este Legea Fiinţei şi în afară de aceasta nu există altă
  • EU SUNT cel ce EU SUNT, cel care sunt pe deplin conștient a fi.

Puterea acestor două cuvinte, “EU SUNT”, rostite într-o stare de conștiență extinsă, este direct proporțională cu capacitatea noastră de a utiliza imaginarea creativă.  Cei ce-și cunosc drepturile divine primite la naștere știu acest lucru. Cei care înțeleg și aplică adevărurile legii ființei în viața lor sunt oamenii care nu cad niciodată pradă leilor și ori de câte ori se întâmplă să pice în groapă, reușesc să iasă nevătămați. Daniel în groapa leilor este o metaforă cheie pe care cei ce reușesc s-o priceapă și s-o aplice vor face pași mari pe calea activării conștiinței sufletului, pe calea trezirii lor spirituale. Povestea lui Daniel este povestea fiecărui om. Ca s-o poți înțelege este necesar s-o interpretezi prin prisma dramei psihologice pe care o trăiești în fiecare clipă a vieții tale. Este consemnat că Daniel – cel aruncat în groapa leilor – şi-a întors spatele către fiarele flămânde şi cu privirea către lumina ce venea de sus, s-a rugat lui Dumnezeu. Leii, care fuseseră dinadins înfometaţi pentru  a-l devora pe Daniel, s-au trezit dintr-o dată neputiincioşi și nu s-au atins nici măcar de-un fir de păr al proorocului. Credinţa lui Daniel în Dumnezeu era atât de mare încât i-a adus la sfârşit libertatea şi numirea ca înalt dregător în împărăţie. Această poveste a fost scrisă pentru tine, pentru ca tu să fii instruit în arta eliberării de orice problemă cu care te confrunți de la sărăcie și boală până la îndoctrinarea ta cu minciunile pe care ți le spune lumea și cele pe care ți le spui singur zi de zi. Din păcate însă, marea majoritate a oamenilor, atunci când se află în groapa leilor sunt preocupaţi de lei și nu se mai gândesc la nimic altceva pe lumea asta mare, deși sunt povățuiți că Daniel şi-a întors spatele către lei şi a privit spre lumina numită Dumnezeu.

Leii din povestea lui Daniel reprezintă toate tipurile de probleme sau situaţii de natură ameninţătoare, aparent fără soluţii cu care ne confruntăm în viață. Ceea ce nu știu oamenii netreziți este că fiecare problemă vine la pachet cu soluţia de rezolvare a ei, adică dorinţa de a depăși problema care îi apasă. Dacă am putea urma exemplul lui Daniel atunci când suntem ameninţaţi de un dezastru teribil, dacă, precum Daniel, ne-am putea îndrepta atenţia spre lumina care este Dumnezeu, soluţiile noastre ar fi la fel de simple ca cea pe care a primit-o Daniel. Aşa că, tot ceea ce ai tu de făcut este să-ți întorci spatele către problemă şi să-ți îndrepți atenţia către soluţia dorită, simţind deja că ești sau ai ceea ce doreşti să fii sau să ai. Adică identifică-te cu soluția, perseverează în credinţa asta şi vei descoperi că toate problemele vor dispărea pe măsură ce începi să manifesti ceea ce ai devenit conştient a fi sau a avea. Am văzut oameni datornici, aparent fără speranţă, aplicând acest principiu şi, în foarte scurt timp, datoriile care erau cât munţii de mari au fost înlăturate. Am văzut aplicând acest principiu oameni pe care doctorii au renunţat să îi mai trateze şi, într-un timp incredibil de scurt, aşa-zisele lor boli netratabile au dispărut fără urmă.

Priveşte asupra tuturor dorinţelor tale ca fiind cuvinte rostite de Dumnezeu şi fiecare cuvânt, ca fiind o proorocire a ceea ce tu eşti capabil a fi. Nu pune la îndoială că meriţi să-ţi realizezi dorinţele. Acceptă-le aşa cum vin! Adu mulţumiri pentru ele, de parcă ar fi daruri, simte-te fericit şi recunoscător pentru a fi primit asemenea daruri minunate, apoi mergi pe calea ta în pace. Asemenea acceptări simple ale dorinţelor tale sunt precum însămânțarea unor seminţe fertile într-un pământ afânat. Când îţi vei sădi dorinţa în conştienţă așa cum pui o sămânță în pământ, adică încrezător în deplinul său potenţial de rodire, vei fi făcut deja tot ceea ce se aşteaptă de la tine. A fi îngrijorat sau temător în legătură cu felul în care se va produce împlinirea dorințelor tale, este ca și cum ai ţine seminţele într-un pământ arid, împiedicându-le să crească până la vremea recoltei. Nu fii nerăbdător sau îngrijorat în privinţa rezultatelor. Rezultatele vor urma la fel de sigur precum ziua urmează nopţii. Ai credinţă în această însămânțare până când vei vedea cu ochii tăi rezultatele. Încrederea ta în această procedură va aduce mari recompense. Aştepţi doar puţin în conştienţa lucrului dorit; apoi, deodată, când te aştepţi mai puţin, lucrul simţit devine expresia ta. Neagă dacă vrei dar va rămâne un fapt acela că singura realitate este conştienţa, iar lucrurile doar o oglindă a ceea ce eşti conştient a fi. Starea paradisiacă pe care o cauţi va fi găsită numai în conştienţă, fiindcă Împărăţia Cerurilor este înlăuntrul tău, nu în altă parte.

Conştienţa ta este singura realitate vie. Ceea ce este omul netrezit conştient a fi, este trupul vremelnic pe care-l poartă. A te trezi, adică a-ţi întoarce atenţia de la ceea ce eşti acum conştient a fi, înseamnă să încetezi a te mai identifica drept corpul, partea muritoare a ființei tale. Tu ești sufletul, iar sufletul este nemuritor. Nu vă mai gândiți la Împărăția Cerurilor ca la un paradis situat în altă parte în afara voastră, așa cum unii învățători vă îndrumă. Ei au un interes clar: acela de a vă controla, inducându-vă ideea unui paradis situat în afara ființei voastre, paradis în care nu veți ajunge niciodată decât prin intermediul lor. Și atâtea odoare sfinte veți cumpăra de la manufacturile lor producătoare de obiecte de cult, cu speranța că veți căpăta trecere în fața lui Dumnezeu,  încât nu veți mai avea ochi pentru suferința celor din jurul vostru. Trebuie să știți însă că, la schimb, nu veți primi decât o singură răsplată: neputința de a vedea lumina pentru că o veți confunda cu cea a lumânărilor.

Acum este vremea potrivită să faci o schimbare. Creează-ţi deci un nou cer, intră într-o nouă stare de conştienţă şi un nou pământ nou va apărea, adică o nouă realitate a vieții tale, în armonie cu dorințele tale. Aceia dintre voi care au avut plăcerea de a pescui, cunosc fiorul de a simţi peştele în cârlig. Muşcarea peştelui este urmată de jocul lui, apoi, acest joc este urmat de aducerea la mal. Ceva similar are loc și în conştienţa omului pe când pescuieşte după manifestările vieţii. Pescarii ştiu că, dacă vor să prindă un peşte mare, trebuie să pescuiască în ape adânci. Trebuie să laşi în urma ta apele mici, cu multele lor stânci şi şanţuri şi să-ți lansezi undițele sau plasele în adâncul albastru unde sunt peștii cei mari. Pentru a te bucura de manifestările unor dorințe mari ale vieții tale, trebuie să intri în stări de conştienţă mai adânci şi mai extinse. În aceste profunzimi își au rădădicnile marile expresii ale vieţii.

Iată o formulă simplă pentru pescuitul cu succes. Mai întâi, decide  ce vrei să fii sau să posezi. Acest pas este esenţial. Trebuie să ştii categoric ce vrei de la viaţă înainte de a pescui în ea. După ce ţi-ai stabilit dorinţa, întoarce-te de la lumea simţurilor, îndepărtează-ţi atenţia de la problemă şi direcţioneaz-o numai spre starea de a fi, repetând în tăcere, dar cu simţire, „EU SUNT”. Luându-ţi atenţia de la lumea din jurul tău şi concentrându-ţi-o pe EU SUNT, astfel încât să te pierzi în sentimentul de a fi, te vei găsi slăbind ancora ce te leagă de superficialul problemei tale. Senzaţia care însoţeşte această experienţă este una de expansiune. Te vei simţi înălţându-te şi dilatându-te de parcă ai creşte. Nu te nelinişti; această experienţă de plutire şi expansiune nu înseamnă decât moartea limitărilor tale. Toate limitările tale vor muri pe măsură ce te vei îndepărta de ele, fiindcă ele trăiesc doar în conştienţa ta. În această stare de conştienţă extinsă te vei simţi a fi una cu o atotputernică forţă.  Acest sentiment de expansiune este semnalul că acum eşti în apele albastre-adânci unde înoată peştii cei mari. Poate că peştii pe care ai decis să-i prinzi sunt sănătatea şi prosperitatea. Începe să pescuieşti în acest adânc, pulsând fără formă, simţindu-te „EU SUNT sănătos” – „EU SUNT prosper”. Continuă să te revendici şi să te simţi a fi sănătos şi prosper până ce convingerea că eşti astfel, îți va inunda toată ființa.

Pe măsură ce convingerea se naşte în tine, îndoielile se sting şi vei simţi că eşti liber de limitările trecutului. Atunci vei şti că ai prins aceşti peşti în cârlig. Bucuria care curge prin întreaga ta fiinţă simţind că eşti ceea ce la început doreai să fii, este egală cu fiorul pescarului ce-şi agaţă peştii în undița lui. Acum urmează jocul peştelui. Întorcându-te la lumea simţurilor, pe când îţi vei deschide ochii spre lumea din jurul tău, convingerea şi conştienţa că eşti sănătos şi prosper ar trebui să fie atât de hotărâte în tine încât întreaga ta fiinţă să simtă fiorul bucuriei împlinirii. Apoi, trecând prin intervalul de timp necesar pentru ca lucrurile să se întrupeze, vei simţi fiorul din ce în ce mai puternic, ştiind că în scurtă vreme, va ieși la mal ceea ce nimeni nu vede. Doar tu simți și știi că este adevărat. Într-un moment în care nici nu te gândeşti, în timp ce păşeşti credincios în această stare de conştienţă, vei începe să manifesti şi să ai ceea ce eşti conştient a fi şi a avea, experimentând, precum pescarul, bucuria tragerii la mal a peștelui cel mare.

Puterea ta de a face ca dorințele tale să se manifeste este atât de mare, încât, dacă întreaga lume s-ar pune de acord că un anume lucru nu poate fi manifestat, tu, dacă devii conştient a fi ceea ce ei s-au înţeles că nu poate fi manifestat, vei manifesta acel lucru. Conştienţa ta nu cere niciodată nimănui permisiunea de a manifesta ceea ce eşti tu conştient de a fi. Ea face asta în mod firesc şi fără niciun efort, în ciuda înţelepciunii umane şi a opoziţiei sale. Singura cale de a evita eşecurile în a obține de la viață tot ceea ce îți dorești este de a ţine constant minte că propria ta conştienţă este Atotputernicul, prezenţa atotştiutoare. Fără ajutorul cuiva, această prezenţă neştiută dinăuntrul tău exteriorizează fără efort ceea ce tu ești conştient a fi. Fii total indiferent la evidenţa simţurilor, pentru că numai așa vei putea simţi naturaleţea dorinţelor tale şi dorinţele tale vor fi realizate. Întoarce-te de la aparenţe şi simte naturaleţea acelei percepţii perfecte dinlăuntrul tău. Nu te îndoi niciodată că dorințele tale se vor manifesta! Dorinţa ta este soluţia problemei tale. Înţelegând-o, nu vei fi niciodată în rătăcire. Nu poţi forţa nimic să se manifeste, nici măcar prin cel mai puternic efort de voinţă. Există o singură cale prin care poţi porunci lucrurilor care vrei să se manifeste în lumea ta concretă. Acea cale este asumarea conştienţei lucrului dorit. Este o diferenţă uriaşă între a simţi un lucru şi a-l cunoaşte la nivel intelectual. Trebuie să accepţi fără rezerve faptul că, simţind un lucru în conştienţă, practic poruncești realităţii care-l cauzează să-l aducă în existenţă în formă concretă. Trebuie să fii absolut convins de legătura neîntreruptă între realitatea invizibilă şi manifestarea sa vizibilă. Acceptarea ta interioară presupune înțelegerea și simțirea adevărului că materializarea unei dorințe în lumea concretă nu este altceva decât reflectarea unei stări interioare a conștienței. Acceptarea ta interioară trebuie să devină o convingere intensă şi nealterabilă care transcende atât raţiunea cât şi intelectul. Atunci când vei înțelege și vei trăi simțind acest adevăr, vei fi construit o atât de profundă siguranţă încât nimic nu te va mai putea zdruncina vreodată.

Așa că, îndrăznește să fii înțelept și învață și tu, cititorule, lecția că dorinţele tale sunt realităţile nevăzute care răspund numai la poruncile lui EU SUNT.

ARTICOLE ASEMANATOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recente

- Advertisment -vegis.ro
- Advertisment -vitamix.ro
- Advertisment -vitamix.ro