În căutarea, scopului, sensului, fericirii, excelenței și mperfecțiunii, ne descoperim de multe ori copleșiți, neputiincioși, nedemni sau insuficient de buni pentru a face față provocărilor vieții. Nimic din tot ceea ce ne înconjoară nu ne poate priva de bucuria clipei, așa cum o poate face o stare în care resimțim un sentiment profund de stimă de sine scăzută. Într-o asemenea stare alegem să întreținem gânduri de joasă vibrație, care-și transmit vibrația corpului, generând cele mai dăunătoare emoții pentru sănătatea noastră. Și, uite-așa ajungem să ne tot întrebăm de ce ne îmbolnăvim și căutăm cu disperare în exteriorul nostru, soluții de redobândire a sănătății.
Nu prea suntem îndemnați să cercetăm în interiorul nostru pentru a descoperi cauzele psihoemoționale ale problemelor cu care ne confruntăm și nu de puține ori m-am întrebat: de ce? Răspunsul pe care l-am găsit este acela că societatea de astăzi nu prea are nevoie de oameni prea conștienți de puterile lor interioare, de acele daruri divine care ne defines identitatea de cocreatori. Stând de vorbă cu maestrul meu odată, mai zilele trecute, numai ce-l văd că ia o bancnotă nou-nouță de 50 de lei și mă întreabă:
– Ce valoare are?
– 50 de lei, am răspuns eu.
Apoi scoate din portofel o altă bancnotă de 50 de lei, ceva mai uzată și mă întreabă din nou.
– Dar asta ce valoare are?
– Tot 50 de lei, am răspuns eu.
O mototolește el, după care îmi atrage atenția că, uzată fiind, bancnota a trecut prin sute și mii de mâini și mă întreabă iarăși:
– Acum ce valoare are?
– Tot 50 de lei, am răspuns eu.
– Nu experiența, ci identitatea noastră este cea care ne definește. Ești o expresie unică și perfectă a vieții. Nimeni înaintea ta nu a fost ca tine și nimeni după tine, nu va mai fi ca tine. Călătoria ta în această lume materială este formată din experiențe și lucruri pe care le gândești, le faci și cărora le acorzi atenție cu consecvență. TU esti de ajuns. Fii mai plin de iubire și compasiune față de tine însuți, încheie maestrul. Apoi m-a învățat câteva tehnici de redobândire și consolidare a stimei de sine, pe care vi le împărtășesc și vouă:
În momentele în care vă simțiți copleșiți, rostiți:
“Las să plece de la mine toate neputințele neputințele mele în care am ales în mod nechibzuit să investesc energie. Eu sunt din ce în ce mai impecabil în tot ceea ce gândesc, în tot ceea ce vorbesc, în tot ceea ce fac. Fac tot ceea ce depinde de mine și asta este suficient. Cred cu tărie că mă aflu în locul potrivit și la momentul potrivit pe calea creșterii mele. Invoc lumina Marii Înțelepciuni Universale din interiorul meu, sunt un canal perfect și curat, Lumina este călăuza mea.”
Spune-o seara, înanite de culcare, spune-o dimineața, înainte de a-și începe activitățile noii zile, spune-o ori de câte ori simți nevoia. Dacă, în timp ce rostiți aceste cuvinte, simțiți în lumea voastră interioară un conflict accentuat între voință, dorință și putință, abordați următoarea strategie. Cel mai credincios prieten al omului, pe care nu-l prea băgăm mai deloc în seamă este respirația. Stai în poziție verticală, cât mai relaxat, îndreaptă privirea în jos, la un unghi de 45 de grade și ancoreaz-o într-un punct fix sau închide ochii, dacă este mai confortabil pentru tine. Inspiră numărând până la 5, apoi expiră în același ritm. Inspirați și expirați adânc. Relaxați-vă corpul, lăsați umerii să cadă și rămâneți nemișcați. Focusați-vă atenția asupra respirației timp de 2-3 minute, apoi, în timp ce inspirați, spuneți în gând: “Inspir povestea nouă a vieții mele” și, în timp ce expirați, spuneți cu voce tare, “Expir povestea veche a vieții mele”. Repetați de 3 ori și apoi continuați să spuneți:
“Las să plece de la mine toate neputințele neputințele mele în care am ales în mod nechibzuit să investesc energie. Eu sunt din ce în ce mai impecabil în tot ceea ce gândesc, în tot ceea ce vorbesc, în tot ceea ce fac. Fac tot ceea ce depinde de mine și asta este suficient. Cred cu tărie că mă aflu în locul potrivit și la momentul potrivit pe calea creșterii mele. Invoc lumina Marii Înțelepciuni Universale din interiorul meu, sunt un canal perfect și curat, Lumina este călăuza mea.”
Cred că nu este necesar să vă reamintesc că trebuie să vă scrieți povestea cea nouă a vieții voastre, pentru că, pe cea veche, o știe subconștientul vostru foarte bine. Stabiliți-vă clar obiectivele pe care doriți să le atingeți. Nu știți? Cereți Sinelui Superior înțelepciunea de a le descoperi. Strategia este simplă. Tot cu voce tare, puteți continua spunându-vă:
“Sunt o ființă umană plină de viață, iar viața îmi oferă nenumărate oportunități de învățare a lecțiilor pentru care mă aflu aici și acum în această lume. Nimeni altcineva nu este ca mine. Am dreptul să greșesc și să repar greșelile. Mă iubesc necondiționat. Nu am nevoie de aprobarea nimănui pentru a mă iubi și a fi bun cu mine.Uneori nu știu s-o fac și asta este în regulă. A nu ști, este pentru mine o invitație din partea Universului pentru a descoperi. Eu conștientizez că neacceptarea naște suferință, lipsa curajului creează sentimentul de frustrare, iar absența înțelepciunii induce haosul. De aceea îmi descopăr și revendic puterea interioară de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele care pot fi schimbate și înțelepciunea de a face diferența între ele. Îmbrățișez acceptarea, provocând durerea și suferința prin experimentarea bucuriei și iubirii. Mă îndrept de la lipsă spre abundență. Îmi vindec mintea, corpul și sufletul. Fac tot ceea ce depinde de mine, iar neputințelor mele le dau drumul să plece. Așa să fie !”
Suflete cu minți și corpuri, iubirea este adevărul despre ură, iubirea este expresia naturală a universului, iar Universul ne șoptește în fiecare clipă: “IUBEȘTE SAU SUFERĂ!” Voi îl auziți? Dacă da, îndrăzniți să fiți înțelepți și ascultați-l !
