Deși, atât meditația cât și rugăciunea sunt menite a fi etape complementare, interdependente în cadrul procesului de dezvoltare spirituală, nu eți auzi niciodată un yogin vorbind despre rugăciune, așa cum nu veți auzi niciodată un preot vorbind despre meditație. Sunt puțini învățătorii care tratează corect meditația și rugăciunea, explicându-le căutătorilor spirituali că meditația este necesară pentru obținerea unei stări de pace a minții, fără de care nu ne putem ruga eficient.
Dacă prin meditație înțelegem poziția „lotus” a corpului, avem o înțelegere limitată ca să nu spun greșită a ceea ce înseamnă meditația. Poziția corpului este doar o tehnică pe calea obținerii stării meditative, nu un scop în sine și nici măcar o condiție sine-qua-non. Meditația nu este nici ea un scop în sine, ci doar o cale de dobândire a păcii minții, stare interioară necesară pentru o rugăciune eficientă. Este trist că cele două daruri divine, meditația și rugăciunea sunt tratate separat. Meditația fără rugăciune este un dar pe jumătate folosit, un talant pe jumătate îngropat. Rugăciunea neînsoțită de o stare meditativă de pace a minții, de credință și de forța imaginației este total ineficientă sau, mai bine zis, nu va primi niciodată răspuns.Meditația a fost separată oarecum brutal de rugăciune și exploatată pentru beneficiile pe termen scurt pe care practicarea ei le oferă minții și corpului. Haideți s-o definim și să vedem ce beneficii ne poate oferi.
Meditația este o practică în care un individ folosește o tehnică – așa cum ar fi concentrarea minții asupra unui anumit obiect, gând sau activitate – pentru a-și antrena atenția și conștientizarea și pentru a obține o stare de claritate mentală precum și o stare de calmitate și stabilitate emoțională. Studiile efectuate de specialiști au scos la iveală că meditația practicată cu regularitate ne confero foarte multe beneficii, printre care: reduce nivelul stresului, ține anxietatea sub control, întreține sănătatea emoțională, consolidează conștiința de sine, sporește capacitatea de atenție, reduce pierderea de memorie cauzată de vârstă, te face mai bun și poate ajuta la reducerea și eliminarea dependențelor, îmbunătățește calitatea somnului și mărește capacitatea de control a durerilor de orice fel. Sunt minunate beneficiile pe care meditația le oferă atunci când este exploatată separat de rugăciune. Însă abia atunci când este asociată cu rugăciunea, se produc minunile. Adică, pe fondul unei păci a minții dobândită prin meditație putem manifesta în viața noastră cu ajutorul rugăciunii, toate bucuriile pe care le merităm. Deși nu o să prea auziți la preotul de cartier că există și meditație creștină, aceasta este o formă de rugăciune în care se face o încercare structurată de a conștientiza și de a reflecta asupra revelațiilor lui Dumnezeu. Meditația creștină este procesul de concentrare deliberată asupra gândurilor specifice (cum ar fi un pasaj biblic) și de reflectare a semnificației lor în contextul iubirii lui Dumnezeu. Cel mai simplu spus – meditația este practica de a fi cufundat pe deplin în momentul prezent, neimplicându-te în gândurile ego-ului. Acest act ne permite să ne conectăm la mintea subconștientă, loc în care se întâmplă vindecarea și ascensiunea.
Mulți se întreabă dacă meditația este periculoasă. Gândirea că meditația are un scop specific de atins o poate face să pară o corvoadă. Meditația practicată în mod greșit poate avea efecte negative asupra stării tale generale, poate genera depresii la fel de grave ca și cele generate de rugăciunile la care nu primim răspuns, pentru că nu le-am practicat în mod corect. Dacă prin rugăciune înțelegem poziția “în genunchi”, afișarea unei stări de tristețe în semn de solemnitate și respect, și rostirea unui noian de cuvinte care alcătuiesc una sau mai multe cereri, ne mințim singuri și ne pierdem timpul. Sunt mii de rugăciuni prezentate ca și formule magice sau panacee universale, așa cum sunt și mii de metode și tehnici de meditație care nu ajută la nimic dacă nu sunt corect integrate și practicate.
Cuvintele folosite de sfântul X în rugăciunile sale nu au nici puteri magice și nici nu au prioritate în fața lui Dumnezeu. Cuvintele sunt rezultate ale limbajului verbal cu ajutorul căruia comunicăm în afara ființei noastre, în lumea materială. Cuvintele neînsoțite de gândurile de credință, (prin credință a se înțelege încrederea necondiționată de cele 5 simțuri), de emoțiile corpului care confirmă credința și de forța creatoare a imaginației, nu ajung nicăieri. Acestea se pierd în eter odată cu speranțele tale. Nu prin poziția stând pe genunchi îi transmiți lui Dumnezeu că îl recunoști drept Sursă a Fericirii prezentă în lumea ta interioară, ci reflectându-i caracterul și asemănarea prin faptele tale.
Cererile adresate doar prin cuvinte, fie ele și rostite în cadrul unor ritualuri, nu îndeplinesc condițiile de răspuns la rugăciune. Aceste condiții sunt:
- Să oglindești caracterul lui Dumnezeu prin faptele tale și implicit să trăiești în armonie cu legile Sale
- Toate câte le veți cere, să credeți că le-ați și primit și le veți avea. (Marcu 11:24)
- “Din nou, (adevărat) vă spun că, dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri.” Matei 18:19
Cine sunt cei doi ce trebuie să se înțeleagă asupra lucrului pe care să-l ceară? Acești “doi“ sunt mintea noastră și trupul nostru. Sunt nenumărați maeștri care predau metode de meditație și tot atâția învățători care vă învață formule secrete de rugăciune. Există însă un singur maestru și un singur învățător. Acela este Dumnezeu, cel care își are casa în interiorul ființei tale. Fii una cu El, iar El îți va răspunde. Vei putea să-i asculți șoaptele de răspuns doar dacă dobândești controlul asupra gălăgiei minții tale cu ajutorul meditației și dacă ai folosești rugăciunea corectă. Care este rugăciunea corectă? În niciun caz una sau mai multe cereri adresate verbal din poziția stând pe genunchi, unui Dumnezeu din afara ființei tale, plasat undeva în ceruri, care arată ca un moș cu barbă albă și care, altă treabă nu are, decât să împlinească dorințe. Am precizat în mai toate videoclipurile noastre de pe canalul Sursa de Motivație că Recunoștința este rugăciunea corectă. De ce? Pentru că prin practicarea recunoștinței și transformarea ei în stilul tău de viață, vei dobândi taina și abilitatea de a trăi în prezent, adică marea taină a rugăciunii: să poți să crezi că ai și primit și vei primi. Învățând să fi recunoscător în viața ta de zi cu zi, vei putea să lucrezi cu taina recunoștinței atunci când te vei ruga. Vei ști cum și vei putea să transmiți Universului prin gândurile și emoțiile tale, voința celor doi, adică mintea și trupul, care s-au înțeles pe pământ asupra unui lucru pe care tu îl vrei din partea cerului.
Om bun, Dumnezeu ți-a oferit în dar meditația ca pe o tehnică divină de a dobândi pacea interioară a minții, stare atât de necesară unei rugăciuni eficiente. Tot Dumnezeu ți-a dăruit și cea mai mare forță creatoare din Univers prin instrumentul divin al imaginației controlate pe care ți l-a pus la dispoziție, dar tu nu-l prea folosești. Același darnic și iubitor Dumnezeu te-a făcut co-creator alături de el. Nu ești Dumnezeu. El este mai mare decât tine, însă tu poți fii una cu El. Folosește cu înțelepciune toate darurile divine: capacitatea de a medita, de a alege, cea de a te răzgândi, imaginația, intuiția, răbdarea, ș.a.m.d și îndrăznește să revendici prin rugăciune tot ceea ce dorești să fii și să ai. Ai deja ceea ce vrei și ești deja ceea ce cauți. Aceasta să fie atitudinea ta. Meriți tot ceea ce este mai bun. Meditează pentru pacea minții tale și apoi, rugându-te, să crezi că ai și primit și vei primi. Toată ființa ta să creadă asta, necondiționat. Mintea prin gândurile ei și corpul prin emoțiile lui. Sufletului nu-i va rămâne decât să se bucure de roadele rugăciunii tale.
