Cred că sunteți familiarizați și voi cu teoria „supraviețuiește cel mai puternic” lansată de Charles Darwin. Tot el a menționat în lucrările sale și „ipoteza simpatiei”. Darwin a observat că a fost nevoie de simpatie și compasiune pentru a crește copii, a crea comunități înfloritoare și a transforma rasa umană în civilizația pe care o cunoaștem astăzi. Empatia și compasiunea sunt amândouă părți integrante ale condiției umane, transmise prin evoluție pentru a ne ajuta să supraviețuim. Observarea suferinței activează părțile creierului nostru asociate cu detectarea și administrarea amenințărilor. De asemenea, afectează nervul vag, cel care controlează inima și plămânii precum și centrele de recompensă ale creierului.
Efectuarea de acte de bunătate ne oferă de fapt „injectări” de substanțe chimice generatoare de plăcere.
Există o diferență între empatie și compasiune și este important s-o înțelegem, dacă vrem să învățăm cum să manageriem aceste două tipuri de trăiri, care ne pot face mai mult rău decât bine dacă le lăsăm la voia întâmplării.
Ce este empatia?
Empatia înseamnă a simți emoțiile altei persoane. Nu este doar o conștientizare a acelor emoții, ci și o înțelegere a acestora. Este o reacție viscerală, automată, care se întâmplă atât în creierul nostru, cât și în corpul nostru, activând anumiți nervi și provocând reacții parasimpatice de care nu suntem conștienți. În psihologie există două tipuri de empatie: empatia emoțională și empatia cognitivă.
Empatia emoțională este tipul despre care tocmai am vorbit – identificarea cu emoțiile altei persoane și sentimentul de suferință ca răspuns.
Empatia cognitivă înseamnă înțelegerea perspectivei, atitudinilor și opiniilor altei persoane prin cunoaștere, nu prin emoție. Empatia cognitivă este strâns legată de inteligența emoțională și este mai degrabă o abilitate, în timp ce empatia emoțională este un „sentiment intestinal”.
Care este diferența dintre empatie și compasiune?
Deși există multe diferențe între compasiune și empatie, trebuie subliniat că empatia precede compasiunea. Mai întâi ne identificăm cu sentimentele altei persoane și participăm la suferința acesteia. Aceasta este empatia. Apoi vom fi încurajați de creierul nostru să luăm măsuri și să facem ceva. Aceasta este compasiunea. Compasiunea este abilitatea de a fi conștient de suferință fără a o ignora sau a fugi din fața ei, dar și fără a ne scufunda în ea. Compasiunea ne permite să luăm suferința și să o facem parte din căutarea noastră pentru bunăstare spirituală. Empatia este un sentiment pe care de multe ori nu îl putem controla, în timp ce compasiunea este o acțiune conștientă. Putem avea compasiune fără empatie? Nu chiar. Puteți întreprinde acte de bunătate, însă, dacă nu le simțiți în sufletul vostru, nu dați dovadă de adevărată compasiune. Dacă nu dăruiți cu sufletul, universul va simți că cererile voastre de împlinire a anumitor dorințe personale nu sunt semnate cu o semnătură energetică încărcată de compasiune și, ca atare, nu vă veți primi compasiune la schimb.
Ce se întâmplă când nu controlăm empatia și compasiunea?
Când vorbim despre compasiune și empatie putem sublinia și bune și rele. Ambele sunt vitale pentru supraviețuirea umană, dar pot prezenta dezavantaje dacă nu sunt controlate corespunzător. Empatia ne ajută să ne raportăm la ceilalți și să construim relații sănătoase care să ne conducă la o viață împlinită. Cu toate acestea, există probleme legate de empatie. Nu este imună la prejudecățile cognitive. Adică suntem mai predispuși să empatizăm cu alții care sunt ca noi, decât să ne proiectăm sentimentele de empatie asupra celor care nu sunt ca noi. Simțirea copleșitoare a emoțiilor celorlalți din jurul nostru ne poate estompa judecata determinându-ne să luăm decizii proaste. Empatia poate duce, de asemenea, și la epuizare emoțională. Când petrecem prea mult timp simțind emoțiile celorlalți, nu lăsăm prea mult loc pentru propriile noastre emoții. Este crucial să nu rămâi trist, supărat sau singur. Când vine vorba despre empatie și compasiune, trebuie să-ți stăpânești emoțiile, nu să te lași pradă lor. Și unii se mai miră de ce sunt secătuiți de energie după contactul prelungit cu anumite persoane. Căutați răspunsuri? Vă recomand articolul nostru despre așa-zișii vampiri energetici.
Principala diferență între empatie și compasiune este că cea din urmă necesită acțiune. Acest lucru oferă și avantaje: scăderea depresiei și anxietății, scăderea nivelului de stres și îmbunătățirea încrederii și a stimei de sine și multe altele. Dezavantajele empatiei și compasiunii sunt similare. Prea multă compasiune poate duce la un fenomen cunoscut sub numele de „oboseală a compasiunii”. Acest fenomen poate fi observat cu ușurință la practicanții profesiilor de asistent medical sau îngrijitor și are simptome fizice reale: anxietate, depresie, putere scăzută de concentrare, agresivitate și, uneori, chiar deconectare de la realitate. Compasiunea înseamnă să faci ceea ce este mai bun pentru cineva, dar nu este întotdeauna ușor să faci așa ceva. Când facem ceea ce „se cuvine” sau este „frumos” în loc de ceea ce este „plin de compasiune”, vom da naștere unor obiceiuri proaste, ne vom înconjura de oameni care nu sunt buni pentru noi și ne vom inhiba propria dezvoltare personală.
De ce avem nevoie de empatie și compasiune?
Avem nevoie de amândouă, deși ambele ne pot face atât rău cât și bine, dacă nu vom ști să le gestionăm. Empatia este o forță puternică a ființei umane, însă lăsată necontrolată, se poate întoarce împotriva noastră. Compasiunea este ceea ce ne incită să facem ceva în legătură cu suferința pe care o vedem, dar când facem prea multe, vom uita să avem grijă de noi înșine. Echilibrate în mod corespunzător, ambele emoții ne vor fi de mare folos, pentru că ne vor face un om mai bun.
Să vă mai spun ceva. Diferența dintre empatie și compasiune este mai puțin importantă decât capacitatea voastră de a dezvolta ambele abilități pentru a trăi în armonie cu cele 12 Legi Spirituale ale Universului și a vă bucura de o viață cu adevărat împlinită.
Voi cum vă descurcați cu empatia și compasiunea? Vă îngrijiți să mențineți un echilibru între cele două, sau le lăsați la voia întâmplării? Aștept răspunsurile voastre în rubrica de comentarii.
