Dacă-i întrebi pe oameni de unde vine durerea, cei mai mulți dintre ei îți vor spune: din creier. Foarte puțini îți vor răspunde cu o întrebare: CE FEL DE DURERE? O întrebare extrem de justificată pentru că durerea nu este doar o experiență senzorială. Ea poate fi asociată și cu componente emoționale, cognitive și chiar sociale. Ce răspund oamenii dacă-i întrebi de unde vine iubirea? Oamenii îți vor răspunde la unison: din inimă ! Mulțumesc celor care vor citi în continuare cu inima.
Simțim de multe ori în viață că inima gândește într-un fel iar mintea în alt fel. Pentru a ieși din impas avem nevoie de un răspuns intuitiv care să ne indice calea potrivită de urmat. Sunt adesea întrebat cum îmi pot dezvolta intuiția? Răspunsul meu este întotdeauna același: accesați și ascultați de inteligența intuitivă a inimii voastre ! Ce este inteligența intuitivă a inimii? Este fluxul de conștientizare pe care îl experimentăm atunci când mintea și emoțiile sunt aliniate cu inima. Lucrurile sunt simple. Oamenii au tendința de a le face complicate. Atunci când ești frustrat, supărat, dominat de sentimente negative – nefericit într-un cuvânt – inima trimite spre creier o energie haotică. Drept răspuns, creierul eliberează în corp chimia specifică stresului; adrenalina și cortizolul. Acest lucru este în regulă atunci când te confrunți cu o situație periculoasă și trebuie să răspunzi rapid prin luptă sau fugă. Însă, dacă inima transmite creierului un semnal haotic zilnic, pe o perioadă mai lungă, acest fapt ne va afecta sistemul imunitar și producția de hormoni anti-îmbătrânire, deoarece creierul îi va spune corpului să se concentreze asupra situației de stres, lăsând sistemul imunitar fără resurse. Dacă schimbăm semnalul transmis de la inimă la creier dintr-unul slab și haotic într-unul puternic și caracterizat de-o energie ritmică (coerentă), chimia corpului se va schimba spre binele nostru. Cum schimbăm calitatea acestui semnal de la inimă la creier? Trebuie să ne concentrăm pe apreciere, recunoștință, grijă și compasiune. Aceste stări declanșează cel mai potrivit și cel mai sănătos semnal pe care inima îl poate transmite creierului. Recunoștința este cea mai sănătoasă emoție din toate câte există. Concentrarea pe asemenea sentimente reprezintă ușa către cele mai profunde stări de intuiție. Voi prezenta la finalul articolului un exercițiu practic prin care puteți determina inima să transmită creierului un semnal optim.
Descoperirea din anul 1991, conform căreia inima are propriul său creier, a pus pe gânduri întreaga lume științifică la acea vreme. S-a stabilit atunci că inima are un sistem nervos independent și că ea îi transmite creierului mult mai multe informații decât îi transmite creierul ei. S-au născut în mod firesc întrebări de genul: are inima propria ei inteligență? Joacă ea vreun rol în gestionarea durerilor de orice fel ar fi ele? Cum adică inima transmite mai multe informații creierului decât primește ea de la creier? Cine este șeful de fapt, inima sau creierul?
Încă din antichitate inima a fost considerată sursa emoțiilor, dorinței și a înțelepciunii. Abia după anii 90 și descoperirea sistemului nervos cardiac, cercetătorii s-au pus serios pe treabă pentru înțelegerea profundă a rolului inimii în relația de comunicare cu creierul. În Statele Unite ale Americii a fost fondat în 1991 un institut independent de cercetări, care avea să pună bazele unei noi științe: MATEMATICA INIMII ! Grație cercetărilor efectuate de Institutul de Matematică a Inimii, s-a stabilit că inima este cea mai puternică sursă de energie electromagnetică din corpul uman. Ea produce cel mai mare câmp electromagnetic în comparație cu oricare dintre câmpurile produse de celelalte organe ale corpului. Câmpul electric al inimii este de aproximativ 60 de ori mai mare în amplitudine decât cel generat de activitatea electrică a creierului. Acest câmp, măsurat sub forma unei electrocardiograme poate fi detectat oriunde pe suprafața corpului. Mai mult, câmpul magnetic produs de inimă are o putere de peste 100 de ori mai mare decât cea a câmpului generat de creier și poate fi detectat până la distanța de 1metru față de corp, în toate direcțiile.
Majoritatea oamenilor tind să se gândească la comunicare numai în termeni de semnale evidente exprimate prin mișcările feței, calitățile vocii, gesturile și mișcările corpului. Aceasta este comunicarea de la creier la creier. Cercetările moderne demonstrează că imediat sub nivelul nostru de conștientizare funcționează un sistem de comunicare electromagnetic sau „energetic” subtil dar foarte influent: comunicarea de la inimă la inimă. Cum interacționează oare două câmpuri magnetice provenind de la inimile a două ființe umane? Se spune că atunci când doi oameni comunică de la o distanță de sub 1 metru unul față celălalt, ei comunică de la inimă la inimă, iar atunci când distanța este mai mare de un metru, ei comunică de la creier la creier. Ați observat că atunci când oamenii sunt angajați într-o conversație profundă, ei cad într-un fel de dans subtil, sincronizându-și mișcările și posturile, tonul vocal, ritmul de vorbire și durata pauzelor între răspunsuri? Sistemul nervos cardiac, acest creier mic al omului, acționează ca o antenă care este reglată pentru a răspunde la câmpurile magnetice produse de inimile altor indivizi.
Până la începutul anilor 90, studiile comunicării creier-inimă au fost abordate unidirecțional, accentul punându-se pe comunicarea de la creier la inimă, nu și pe cea de la inimă la creier. Acum știm, mulțumită cercetărilor efectuate de Institutul de Matematică a Inimii, că circuitele neuronale inimă-creier îi permit creierului inimii să acționeze independent de creierul cranian pentru a învăța, a-și aminti, a lua decizii și chiar a simți. Cercetările au arătat că inima comunică cu creierul în patru moduri majore:
- neurologic (prin transmiterea impulsurilor nervoase),
- biochimic (prin hormoni și neurotransmițători),
- biofizic (prin unde de presiune, care se propagă cu o viteză mai mare decât cea a sângelui) și
- energetic (prin interacțiuni ale câmpurilor electromagnetice).
Comunicarea de-a lungul tuturor acestor căi influențează semnificativ activitatea și performanța creierului. Până mai ieri se credea că hormonii fericirii, printre care epinefrina, norepinefrina, dopamina sau oxitocina, sunt produși exclusiv de creier, însă, s-a dovedit că aceștia sunt produși în egală măsură și de inimă. Inima joacă deci și rolul unei glande din punct de vedere anatomic. Sunt extrem de interesante toate rezultatele cercetărilor Institutului pentru Matematica Inimii, mai ales cele privind coerența dintre câmpul magnetic al Pământului și câmpurile magnetice ale celor peste 7 miliarde de inimi umane. Cele mai noi descoperiri confirmă că inimile persoanelor care se află la o distanță mai mică de 1 metru, comunică independent de voința creierelor, chiar dacă persoanele în cauză nu se cunosc, deoarece câmpurile lor magnetice interferează
Gândiți-vă la cât de apropiați stau oamenii în autobuz, în tramvai sau în metrou. Vi s-a întâmplat probabil și vouă să vă simți epuizați sau, dimpotrivă, foarte încărcați energetic, după o călătorie cu mijloacele de transport în comun sau după ce ați participat la un eveniment într-o sală de reunini. Având în vedere descoperirile la zi ale oamenilor de știință, mă întreb ce fel de povești neconștientizate de creier, își spun două inimi care ajung să stea o perioadă de timp, la mai puțin de 1 metru distanță? În mod natural, atunci când împărtășim conștient altora o stare de tristețe, durerea se diminuează în intensitate iar când împărtășim bucuria, bucuria se amplifică. Asta în mod conștient. Oare atunci când nu conștientizăm, inimile își împărtășesc între ele durere sau fericire? Indiferent de rolurile anatomice pe care le joacă atât creierul cât și inima la nivelul organismului uman, de două lucruri puteți fi foarte siguri.
- Cu creierul din cap putem asculta doar gălăgia minții și percepe cel mult liniștea ei, în timp ce cu creierul inimii putem asculta vocea interioară, intuiția sau șoaptele sufletului și percepe pacea.
- În comunicarea de la creier la creier poate interveni nesinceritatea, în comunicarea de la inimă la inimă, minciuna nu poate exista.
Ambele organe, inima și creierul, sunt importante în economia funcțională a trupului nostru. Tot ceea ce trebuie noi să facem este să armonizăm comunicarea dintre inimă și creier pentru bunăstarea și fericirea noastră. Este necesar să învățăm să judecăm și cu inima. Mintea conștientă, nu știe să judece lucrurile decât prin prisma dualității: bine-rău, frumos-urât, ș.a.m.d. Judecarea cu ajutorul inimii nu se bazează pe un sistem dualist. Nu se poate spune nici măcar că este vorba de o judecată în adevăratul sens al cuvântului. Inima doar întoarce lucrul pe toate părțile și încearcă să-i descopere toate calitățile ascunse pentru a le transmite creierului, ca noi să putem trage învățăturile de rigoare, care ne vor fi de folos pentru experiențele viitoare. Inima ia lucrurile așa cum sunt, le iubește necondiționat; creierul, viceversa. Creierul este un oportunist, inima o altruistă….
Am postat și vom posta multe articole despre vindecarea cu ajutorul forței energiei vitale, despre terapii alternative și complementare cum ar fi cromoterapia sau vindecarea cu ajutorul sunetelor sacre și frecvențelor miraculoase. Toate acestea pot fi înțelese și practicate eficient doar de ființele care știu să coboare în inimă, înainte de a asculta muzică de vindecare sau de a aborda o anumită tehnică terapeutică neconvențională. Coborârea în inimă pe fondul credinței este formula magică secretă. Din păcate, cei mai mulți oameni obișnuiesc să-și întrebe mintea atunci când au nevoie de soluții. Cunosc oameni care stau de vorbă mai mult cu inima lor decât cu creierul. Acei oameni trăiesc în armonie cu tot ceea ce este. Pentru ei creierul nu este decât un instrument cu ajutorul căruia prelucrează informațiile transmise de cele 5 simțuri din lumea exterioară. Sunt curios dacă tu, cel sau cea care ascultă acum, stai de vorbă cu inima ta. Vă întreb pentru că, dacă tot am aflat că inima are de spus creierului mai multe decât are creierul să-i spună inimii, îndrăznesc să presupun că lumea ar arăta altfel dacă oamenii ar gândi mai mult cu inima și ar comunica mai mult de la inimă la inimă decât de la creier la creier. Greșesc? Vă invit să ne împărtășiți în comentarii cum credeți voi că ar arăta o astfel de lume….Inima are multe de spus, mai ales celor cu o minte deschisă, neîngrădită de dogme, credințe aberante și fixații.
Iată acum pentru cei interesați să-și crească puterea de intuiție, exercițiul de coborâre în inimă cu ajutorul căruia putem corecta calitatea semnalului pe care inima îl transmite creierului.
– Așează-te confortabil pe un fotoliu și închide ochii, concentrându-ți atenția spre interior, spre inima ta.
– Atinge discret suprafața de deasupra inimii cu vârful degetului inelar de la mâna dreaptă sau vârfurile degetelor mijlociu și inelar, sau întreaga palmă a mâinii drepte. Fiecare cum simte că-și poate atinge inima mai subtil. Ori de câte ori atingi o parte a corpului, atenția creierului se va îndrepta către acea parte. Transmiți astfel primul semnal către corp iar creierul își va îndrepta atenția către inimă.
– Respiră încet și regulat pentru a transmite un al doilea semnal către corp, care-i va spune creierului că ești relaxat și că te simți în siguranță. Acest semnal schimbă chimia corpului.
– Imaginează-ți că respirația vine direct din inima ta. – Când inspiri, spune “inspir lumină”, când expiri, spune „expir întuneric”.
– Simte apoi sentimente de apreciere, recunoștință, dragoste, compasiune și bucurie. Astfel de sentimente declanșează semnalul optim care va fi transmis de la inimă la creier.
– Pune o întrebare inimii. O întrebare scurtă, nu o întreagă poveste, mai ales dacă ești la început în a experimenta coborârea în inimă. Apoi ascultă răspunsul, care poate veni sub formă de emoție sau de gând.
Pe măsură ce vei persevera în exersarea coborârii în inimă, intuiția ta va căpăta puteri nebănuite. Folosește-le cu înțelepciune ! În articolele viitoare vom vorbi despre cel de-al treilea creier al omului, ce rol joacă inima în cele două procese și cum ne transformăm după ce facem cele două mari salturi. Până atunci, nu uitați să vă întrebați inima câte ceva în fiecare dimineață și să vă plecați urechea pentru a-i asculta răspunsurile! Inima știe mai multe decât creierul.
Pe curând și fiți inimoși !
