vineri, mai 24, 2024
libris.ro
AcasăMISTERELE SUFLETULUIMisterele sufletului | Drumul spre lumină trece pe-aici (1)

Misterele sufletului | Drumul spre lumină trece pe-aici (1)

Stadiile de dezvoltare psihologică a omului și etapele evoluției conștiinței sufletului în lumea materială, de la momentul întrupării și până la întoarcerea sa acasă, în dimensiunea din care a venit. Aflăm astăzi ce este activarea conștiinței sufletului, trezirea spirituală, ce sunt egoul, conștiința și conștiența, dintr-o perspectivă care sunt convins că va aduce mai multă lumină în calea celor ce caută să înțeleagă misterele ființei umane. Înainte de a continua, este necesar să vă reamintesc că este foarte important să înțelegem și să acceptăm adevărul conform căruia nu avem suflete, ci  suntem suflete. Doar privind din perspectiva adevărului că noi suntem suflete, putem să trăim la un moment dat trezirea spirituală.

Trezirea spirituală a ființei umane este un proces care se întâmplă în trepte. Eu unul compar treptele evoluției noastre spirituale cu treptele de competență.

  • incoștient de incompetență, adică, în faza inițială nu știm că nu suntem pe calea trezirii;
  • conștienți de incompetență, adică ne dăm seama că nu știm ceea ce este necesar să facem pe calea trezirii;
  • inconștienți de competență, adică nu ne dăm seama că facem ceea ce trebuie și că suntem pe calea cea bună și, în final,
  • conștienți de competență, adică suntem siguri, simțim din toată ființa noastră, că suntem și facem ceea ce trebuie pe calea trezirii spirituale

Înainte de a vorbi despre trezirea spirituală și a încerca să facem pași noi pe această cale, cred că este important să cunoaștem și să înțelegem foarte clar etapele evoluției psihologice și evoluției conștienței și conștiinței ființei umane. De aceea vă invit cu mine într-o călătorie la capătul căreia îmi doresc să ne putem bucura cât mai mulți că am mai făcut un pas semnificativ pe cale. Poate chiar marele pas. Deci, suflete cu minți și corpuri, fiecare ființă umană crește în etape de dezvoltare psihologică, operează la niveluri de conștiință și ia decizii despre cum să-și satisfacă nevoile,  pe baza viziunii ei asupra lumii materiale. În planul material, există 7 niveluri de dezvoltare a conștiinței personale. Aceste 7 niveluri sunt asociate celor 7 stadii de dezvoltare psihologică prin care trecem în această viață. În mod normal, nivelul de conștiință din care operăm la un anumit moment dat, va coincide cu stadiul de dezvoltare psihologică pe care l-am atins în acel moment. Există însă și excepții. Dacă în etapa a 4-a de dezvoltare a conștiinței, de exemplu, întâlnim o situație care declanșează limitările noastre în materie de siguranță și supraviețuire, putem coborî la unul dintre primele trei niveluri de conștiință. Sunt și situații în care evoluția noastră psihologică nu merge neapărat mână în mână cu evoluția conștiinței. Uneori, una o ia înaintea celeilalte.

Am putea înțelege cel mai bine dezvoltarea individuală a fiecăruia dintre noi dacă am privi-o prin prisma dinamicii ego-suflet: începem cu creșterea și dezvoltarea ego-ului, continuăm apoi cu etapa de aliniere a ego-ului cu sufletul și ajungem în vârf, prin activarea conștiinței sufletului. În perioada cuprinsă între momentul venirii noastre în această lume și momentul atingerii maturității fizice și mentale, până pe la 25 de ani, trecem prin trei etape ale dezvoltării psihologice: supraviețuirea, conformarea și diferențierea. În aceste etape de dezvoltare psihologică  învățăm cum să ne satisfacem nevoile de supraviețuire, siguranță și securitate în cadrul fizic, social și cultural al existenței noastre. Dacă, din orice motiv, mai mult sau mai puțin dependent de noi, nu vom fi în măsură să ne satisfacem aceste nevoi, ne vom simți anxioși și temători. Cât de bine vom reuși să ne controlăm nevoile de supraviețuire, siguranță și securitate, depinde, în cea mai mare măsură, de suportul parental sau tutorial și de condiționarea culturală pe care o experimentăm în copilărie și adolescență.

Dacă omul are norocul să crească într-un mediu familial social și cultural iubitor și plin de respect, fără a trece prin experiențe traumatice, va putea relativ ușor să-și satisfacă nevoile specifice primelor 3 etape de dezvoltare. Pe de altă parte, unui om care a crescut într-un mediu în care s-a confruntat cu condiții mai grele, a trebuit să lupte continuu și a eșuat adesea în satisfacerea nevoile de supraviețuire, siguranță și securitate, îi va fi mai dificil să stăpânească acest nevoi în calitate de adult. Primele trei etape de dezvoltare au loc într-o perioadă în care creierul nostru fizic și mintea noastră cresc și se dezvoltă; într-o perioadă de învățare pe repede înainte despre cum să ne încadrăm în tiparele parentale, sociale și culturale ale existenței noastre. Mai mult, pe traseul acestor prime trei etape ale dezvoltării  suntem oarecum împinși, forțați de circumstanțele creșterii, de la stadiul de copil, trecând prin adolescență și până la stadiul de tânăr adult. Nu prea avem de ales în perioada primelor trei etape ale dezvoltării noastre, cuprinse între 0 și 24 de ani.

Putem defini perioada primelor trei etape ale dezvoltării noastre în lumea materială ca fiind perioada de  stabilire a ego-ului ca entitate viabilă și independentă, în cadrul său fizic, social și cultural de existență.

Începând cu a patra etapă a dezvoltării noastre, care debutează cam pe la vârsta de 25 de ani și durează cam până în pragul celui de-al 40-lea an de viață, lucrurile încep să se schimbe. Această etapă este despre dobândirea libertății totale și autonomiei individuale. Spre deosebire de stadiile de dezvoltare psihologică a egoului, stadiul individualizator specific celei de-a 4-a etape nu este împins forțat asupra noastră de exigențele biologice și societale ale creșterii. Acesta este condus de impulsul evolutiv al sufletului nostru dispus să devină pe deplin prezent în procesul de conștientizare. Din mai multe motive, etapa individualizatoare poate fi destul de provocatoare:

  • în primul rând, pentru că implică înfruntarea și depășirea fricilor.
  • în al doilea rând, pentru că implică asumarea responsabilității pentru fiecare aspect al vieții noastre și
  • în al treilea rând, pentru că implică îmbrățișarea naturii sufletului nostru și a tuturor valorilor care susțin conștiința sufletului.

Asta poate însemna distanțarea de familie, de origine, de moștenirea ta culturală și de apartenența ta religioasă. Din diverse motive pe care nu toate ființele umane le pot identifica, unele chiar se află în afara controlului nostru, în acestă a 4-a etapă, anumiți oameni rămân „blocați”în stima de sine și încetează a mai face pași pe calea evoluției conștiinței. Cei care se blochează în etapa a 4-a, continuă doar dezvoltarea psihologică nu și creșterea spirituală, deoarece condițiile fizice, sociale sau culturale în care trăiesc îi descurajează în mod activ să își îmbrățișeze adevărata natură și să se comporte, să se exprime ca atare.Acești oameni ratează ultimele 3 etape ale dezvoltării conștiinței; etapele de activare a sufletului, sau conștiinței sufletului. Cei care merg mai departe încep să simtă atracția următoarei etape a dezvoltării noastre care se numește etapa de auto-actualizare, și începe cam după împlinirea vârstei de  40 de ani.Aceasta este etapa cu numărul 5 a dezvoltării noastre și prima etapă din ultimele trei, denumite etapele activării sufletului. Odată intrați în această fază de evoluție a conștiinței, începem să îmbrățișăm adevărata noastră natură, precum și darurile și talentele înnăscute puse de suflet la dispoziția noastră. Este de asemenea, etapa în care începem – ușor-ușor – să descoperim scopul sufletului și activitățile care dau sens vieții noastre.

În această etapă de autoactualizare demarează procesul de aliniere a motivațiilor egoului cu cele sufletului nostru.

Cea de-a 6-a etapă și a doua din seria etapelor de activare a conștiinței sufletului, denumită și etapa integratoare a dezvoltării noastre, începe de obicei în jurul vârstei de 50 de ani. Vorbim în sfârșit, despre identificarea scopului nostru real în viață și a motivului pentru care sufletul nostru a venit în această lume materială. La acest nivel de dezvoltare a conștiinței noastre, întrebarea nu mai este CINE SUNT EU, ci DE CE SUNT AICI ÎN ACEST CORP sau CUM MĂ POT EXPRIMA  PE DEPLIN? Odată cu trecerea în cea de-a șasea etapă de dezvoltare a conștiinței, etapa integratoare și cea de-a doua etapă de activare a conștiinței sufletului, prioritățile noastre se redefinesc. Ele se concentrează pe conectarea cu celelalte suflete și pe angajarea în relații bazate pe iubire necondiționată, astfel încât să ne putem folosi darurile și talentele, pentru a face diferența în viața celorlalți. Am lăsat deja în urmă partea cea mai grea, cea de a înțelege cine suntem și care este scopul sufletului nostru în această lume. Provocarea noastră de-acum este să ne dezvoltăm capacitatea de a empatiza conștient cu ceilalți pentru a ne putea conecta la cât mai multe suflete.

Cea de-a treia etapă a activării sufletului și, totodată, cea de-a 7-a și ultima etapă a dezvoltării noastre psihologice, începe în mod obișnuit, cam prin cel de-al 60-lea an de viață. Aceasta este etapa în care ne punem în slujba binelui general. Nu ne mai concentrăm pe sine, ci pe ceilalți, pe generațiile viitoare. După ce am învățat cum să ne conectăm la celelalte suflete, ceea ce mai avem acum de făcut este să ne aducem contribuția la binele comun.Pentru a îndeplini această cerință pe calea trezirii spirituale va trebui să ne dezvoltăm compasiunea, să îmbrățișăm cele mai profunde aspecte ale inteligenței și înțelepciunii sufletului nostru, ca să-i putem ajuta pe cei care suferă, pe cei care sunt dezavantajați sau sunt mai puțin bine decât noi. Dacă în etapa integratoare ne folosim abilitatea de a empatiza pentru a ne conecta la celelalte suflete, în etapa de deservire a celorlalți, ne folosim de abilitatea de a manifesta compasiune pentru a ne aduce contribuția noastră la binele general. Abilitatea noastră de a stăpâni etapele de activare a sufletului depinde în mod fundamental de capacitatea noastră de a stăpâni primele 3 etape de dezvoltare a ego-ului. Este necesar așadar, să învățăm să îndeplinim nevoile egoului de supraviețuire, siguranță și securitate, înainte de a putea învăța cum să satisfacem dorințele de creștere ale sufletului, adică să stăpânim ultimele 3 etape ale dezvoltării noastre: etapele de activare a sufletului.

Stăpânirea etapei de auto-actualizare a dezvoltării personale dă sens și scop vieții noastre.

  • Stăpânirea etapei de integrare a dezvoltării ne permite să facem diferența în lumea noastră.
  • Stăpânirea etapei de contribuție la binele general ne permite să găsim împlinire în viața noastră.

În acest moment, sufletul nostru va fi complet activat. Stăpânirea acestor trei etape ale activării sufletului ne va permite să întruchipăm trezirea spirituală. Cea mai bună veste este aceea că etapele de dezvoltare a conștiinței umane până la marele salt al trezirii, pot devansa etapele de dezvoltare psihologică. Faptul că am prezentat până acum evoluția ființei umane raportându-mă la perioade de vârstă, nu înseamnă că există o regulă ca trezirea spirituală să se producă doar după vârsta de 60 de ani. Sufletul este cel care va alege în cele din urmă și de aceea vom prezenta pe parcursul celor două episoade, în detaliu, etapele călătoriei sufletului în această lume materială. Înarmați-vă cu răbdare pentru că în cele din urmă vă asigur că veți constata că s-a meritat.

Tot vorbim aici despre minte, suflet, ego și trezire spirituală, dar nu le-am definit deloc.

Să începem cu mintea, cea de iluminarea căreia depinde trezirea noastră spirituală. Am putea defini iluminarea minții ca fiind procesul și evenimentul în urma căruia un om este capabil să se elibereze de credințele primitive, dogmatice și superstițioase care îl țin strâns în legături iraționale și ignorante. Iluminarea mai este definită și ca momentul în care este realizat potențialului eliberator al rațiunii. Cei mai mulți oameni care caută trezirea spirituală, tind să se gândească la ea ca la o stare finală, ca la un obiectiv ce trebuie atins. Eu unul subscriu ideii că trezirea spirituală nu este o stare finală ci un proces de învățare continuă care poate fi eficient, doar în condițiile în care ne eliberăm mintea de toată încărcătura ce ne împiedică să facem marele salt al iluminării. Vom face progrese în călătoria prin lumea noastră materială tridimensională, în măsura în care încetăm să ne mai identificăm ca fiind ego-ul și începem să  descoperim că suntem de fapt sufletul. De cum facem primul pas pe calea trezirii noastre, nu avem pentru început la dispoziție decât un singur instrument cu ajutorul căruia putem să progresăm: MINTEA. Însă, același instrument numit minte, prin atributul părții sale conștiente, numit EGO, ne poate și împiedica să avansăm pe cale.

Budhismul are de mii de ani o teorie foarte sofisticată despre mintea conștientă și mintea subconștientă, însă aceste noțiuni au fost popularizate în lumea occidentală abia pe la începutul secolului al 19-lea, de către celebrul SIGMUND FREUD. Conform lui Freud, primul nivel al conștiinței, cunoscut sub numele de starea conștientă, se referă la conștientizarea noastră imediată, adică cea pe care o experimentați, acum în timp ce citiți aceste rânduri. Ne folosim de mintea noastră conștientă atunci când procesăm informațiile transmise prin intermediul celor 5 simțuri ale noastre și luăm decizii pe baza acestor informații. De exemplu, în acest moment este posibil să fiți conștienți de informațiile pe care le citiți sau de o conversație pe care o purtați în același timp. Toate gândurile care îți trec prin minte, senzațiile și percepțiile din lumea exterioară și amintirile pe care le aduci în conștiința ta,  fac parte din experiența conștientă.

Următorul nivel al conștiinței, subconștientul (sau preconștientul), este acea chestie din care sunt făcute visele. Îl putem considera ca depozitul tuturor experiențelor amintite, impresiilor care sunt lăsate în minte de astfel de experiențe și tendințelor care sunt trezite sau întărite de aceste impresii. Fiecare experiență pe care ați avut-o vreodată, fiecare gând, fiecare impresie trăiește în mintea subconștientă și ne influențează tiparele de gândire și comportament mult mai mult decât ne dăm noi seama. Subconștientul deține informații care se află imediat sub suprafața conștientizării. O persoană poate prelua astfel de informații cu relativă ușurință și de obicei ne referim la acestea ca amintiri. De exemplu, dacă cineva te-ar întreba chiar acum care este prenumele tău, care este ziua ta de naștere sau ce ai experimentat ieri la o petrecere, poți să-ți amintești toate acestea. Amintirile din experiențele trecute trăiesc în această parte subconștientă a minții noastre, așa cum a numit-o Freud. Această parte subconștientă este cea de care nu suntem conștienți la un moment dat, dar și cea pe care ne concentrăm atenția în următorul moment.

Ceea ce realizăm în viață prin munca și relațiile noastre este determinat de obiceiurile pe care le dezvoltăm în timp. Practica stabilirii priorităților și a continuării sarcinilor importante de zi cu zi este atât o abilitate mentală, cât și una fizică. Acest obicei este învățabil prin practicare și repetare, până când se blochează în mintea noastră subconștientă și devine o parte permanentă a comportamentului nostru. Nivelul cel mai profund al conștiinței este cunoscut sub numele de inconștient. Inconștientul stochează energia gândurilor și emoțiilor, a sentimentelor, a amintirilor și dorințelor primitive/instinctuale care sunt îngropate adânc în noi înșine, mult sub conștiința noastră conștientă. Chiar dacă nu suntem conștienți de existența acestor energii, ele au o influență semnificativă asupra comportamentului nostru. Deși comportamentele noastre tind să indice forțele inconștiente care le generează, nu putem accesa cu ușurință informațiile stocate în mintea inconștientă.

De-a lungul copilăriei noastre, am adunat multe amintiri și experiențe diferite care au format credințele, temerile și nesiguranțele pe care le purtăm astăzi cu noi. Le-am îngropat adânc în uitare în străfundurile inconștiente ale minții. Îngropăm experiențe negative din trecutul nostru sau evenimente traumatice pe care le alungăm din subconștient. Atunci când există  unele experiențe de viață sau gânduri prea amenințătoare pentru ca unii oameni să le recunoască pe deplin, ele sunt mediate, predate de partea preconștientă / sau subconștientă a minții, părții inconștiente. Pentru explicarea celor 3 părți ale minții umane, Sigmund Freud a folosit metafora icebergului. Partea de la suprafața apei este mintea conștientă, partea situată imediat sub luciul de apă este partea preconștientă sau subconștientă, iar partea situată în adânc este partea inconștientă. Cea mai mică parte a icebergului se află la suprafața apei. Marea sa masă se află sub apă. Tot așa se întâmplă și cu mintea noastră. Esențialul este ascuns în străfundurile ei.

Metafora icebergului poate fi extrapolată și în cazul relațiilor interumane.

Doar o mică parte a ceea ce suntem noi cu adevărat, lăsăm să fe văzută de ceilalți la suprafața existenței noastre. Mintea noastră conștientă, unicul instrument pe care îl avem la dispoziție atunci când facem primii pași pe calea trezirii, există și trăiește doar la timpul trecut, prin funcția sa de memorie și la timpul viitor prin funcția sa numită imaginație. În prezent, aici și acum, mintea nu există. Cum ar arăta oare o minte în care nu avem nimic în memorie și nici nu ne putem activa imaginația. Încercați să răspundeți acestei întrebări și veți înțelege în profunzime ceea ce vreau să spun! Să trecem acum la acel atribut al minții conștiente, numit ego, pentru că el joacă un rol foarte important în călătoria sufletului prin lumea materială. Egoul este cel care ne determină să ne identificăm cu corpul. Egoul ne conduce viețile, inducându-ne convingerea că existența noastră se limitează la cele 5 simțuri cu care percem lumea materială. Egoul mai poate fi definit și ca stima sau mândria de sine. Gândurile precum: corpul meu, mintea mea, viața mea, averea mea, soția mea și copiii mei, derivă doar din ego. Ego-ul crede că locuiește într-un corp și trăiește într-o lume materială, el crede că poate muri. Pentru că poate muri, el crede că are nevoi și, pentru că are nevoi, dezvoltă temeri că nu își poate satisface nevoile.

Ori de câte ori ni se întâmplă să ne trezim că suntem supărați, nerăbdători, neliniștiți sau temători, ni se întâmplă pentru că egoul nostru crede că avem o nevoie nesatisfăcută. Principalele nevoi ale ego-ului sunt supraviețuirea, siguranța și securitatea. De unde vine egoul, cine l-a creat? Ei bine, sufletul este cel creează ego-ul în jurul vârstei de doi ani pentru a acționa ca un tampon în a se proteja de durerea de separare pe care o experimentează atunci când operează într-o lume materială tridimensională.Este important să înțelegem că ego-ul nu este cine suntem cu adevărat, ci este doar cine credem noi că suntem. Este masca pe care o purtăm pentru a ne satisface nevoile în cadrul existenței noastre materiale: această mască se numește personalitate. Egoul reprezintă sentimentul nostru de identitate în relațiile cu ceilalți, în contextul social în care trăim. Atunci când suntem dominați de ego la întrebarea, CINE SUNT EU?, răspundem indicându-ne numele, prenumele, sexul, vârsta, rasa, religia, naționalitatea, ocupația și rolul pe care îl jucăm în plan social.

Cine sau ce este sufletul?

Ei bine, suflete dragi, acum am ajuns la noi. La suflete. Cine suntem noi, sufletele? Percepția oamenilor asupra noțiunii de suflet, este definită de obiceiul lor de a folosi expresii de genul SUFLETUL MEU. Primul pas pe calea evoluției conștiinței noastre și a trezirii spirituale este acela de a înțelege că NU AVEM SUFLETE, ci că SUNTEM SUFLETE. Încercați să reflectați asupra acestui adevăr și sunt sigur că îl veți implementa nu numai în vocabularul vostru ci și în sistemul vostru de convingeri, de credințe. Sufletul este un aspect individualizat al câmpului energetic universal din care se naște totul în universul nostru fizic. Întrucât sufletul se identifică nu cu corpul nostru fizic ci cu câmpul nostru energetic, sufletul știe că nu poate muri și, în consecință, nu are temeri așa cum are egoul. Nu numai că sufletul nu are frici, el nu are nici nevoi. Motivul pentru care sufletul nu are nevoi este că el creează orice își dorește prin gândurile sale. La nivel sufletesc, toți trăim într-o stare de unitate. Nu există separare. La acest nivel al existenței, dăruirea este același lucru cu primirea. Atunci când dăruim altora, ne dăruim de fapt nouă. Chiar dacă sufletul nu are nevoi în felul în care ego-ul le are. Sufletul are dorințe.

Care sunt dorințele sufletului?

  • să-ți exprimi pe deplin darurile și talentele unice (găsind sens și scop în viața ta),
  • să te conectezi cu ceilalți în relații iubitoare necondiționate și
  • să contribui la bunăstarea umanității și a planetei (să fii de folos binelui general).

Temerile pe care le  învățăm când suntem tineri despre satisfacerea nevoilor noastre de supraviețuire, siguranță și securitate, ne împiedică să îndeplinim dorințele sufletului. Atunci când temerile ego-ului împiedică sufletul să își îndeplinească dorințele, simțim tristețe. Dacă situația persistă devenim deprimați, iar depresiile știm bine unde pot duce. Zic eu că este bine să reținem că sufletul creează ego-ul pentru a se proteja de durere, adică de (instabilitatea energetică) pe care o experimentează, fiind prezent în lumea materială, planul 3D al conștiinței așa cum mai este numit.

Sufletul se întrupează în conștiința materială tridimensională pentru a-și îndeplini cele 3 dorințe ale sale.

Scopul dorințelor sufletului este de a-și recrea realitatea cu patru dimensiuni (4D) în planul conștientizării tridimensionale (3D). Spuneam mai devreme că trezirea spirituală este un proces continuu de învățare. Ceea ce încercăm să învățăm în planul 3D al conștiinței noastre, în această lume materială, este modul în care funcționează Legile Divine ale Universului. Nu ale Universului tridimensional care reprezintă doar o proprietate a percepției noastre, ci a Universului 4D, a Universului energetic cu 4 dimensiuni, care îl conține pe cel cu 3 dimensiuni în care ne aflăm temporar. Atunci când vom fi pe deplin capabili să învățăm și să înțelegem care sunt SECRETELE CELOR 12 LEGI SPIRITUALE ALE UNIVERSULUI, vom putea întruchipa trezirea spirituală. Sunt întrebat deseori cum putem înțelege cele 12 legi spirituale ale Universului dacă au secrete ? Răspunsul este unul singur: aceste legi imuabile în baza cărora funcționează Universul energetic 4D, au secrete doar pentru cei care nu au evoluat suficient de mult ca să le conștientizeze și, după caz, să le aplice în viața lor pentru a o transforma într-una prosperă și fericită.

Vom face progrese în evoluția noastră doar în măsura în care încetăm să ne mai identificăm ca fiind ego-ul nostru și începem să ne identificăm cu sufletul nostru. Suflete cu minți și corpuri, în articolul de astăzi, am vorbit la modul general despre aspectele călătoriei sufletului în planul 3D, reflectate în stadiile evoluției psihologice a omului și  etapele evoluției conștiinței sufletului. Data viitoare vom analiza fiecare etapă a marii noastre călătorii în planul material și vom prezenta celelalte dimensiuni ale conștiinței noastre: 4D și 5D.

Până atunci, nu uitați să reflectați asupra adevărului că nu aveți suflete, ci SUNTEȚI SUFLETE !

 

 

ARTICOLE ASEMANATOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recente

- Advertisment -vegis.ro
- Advertisment -vitamix.ro
- Advertisment -vitamix.ro