Respirieni, pranadamieni…limba română nu a importat încă termenii adecvați pentru a-i definii pe oamenii care pretind că nu consumă niciun fel de hrană materială solidă sau lichidă, că se hrănesc doar cu lumină și ale căror trupuri nu ar nevoie decât de energia subtilă a universului pentru a putea supraviețui. Ei își spun pur și simplu “mâncători de soare” sau „mâncători de lumină”.
Subiectul este foarte controversat în lumea științifică actuală care neagă, în marea ei majoritate existența unor asemenea oameni, susținând că organismul uman nu poate supraviețui pe termen foarte lung fără hrană materială și apă. Cu atât mai puțin creierul, care are nevoie de glucoză pentru a trăi. Există însă și câțiva cercetători austrieci și germani, care, începând din anul 1999, se ocupă foarte serios de acest subiect și ies din când în când public să afirme că oamenii care se pot hrăni doar cu energia luminii sunt oamenii viitorului. Pentru cei care adoră să mănânce și să bea – și asta nu doar din rațiuni de supraviețuire – cred că trebuie să fie o veste tare proastă. Dar, să întoarcem subiectul pe toate părțile sale sensibile, pentru că da, în pofida părerii majoritare a oamenilor de știință, se pare că astfel de oameni, totuși există. Și nu puțini. La nivel mondial sunt mai mult 30.000 de oameni care se autodeclară mâncători de lumină, sau mâncători de soare. Aceștia susțin că pentru o viață fericită corpul uman nu are deloc nevoie de resurse de hrană și apă. În mod firesc, medicina modernă neagă această posibilitate, însă, cei care au ales să se hrănească doar cu aer și lumină se consideră oameni absolut sănătoși și fericiți care trăiesc în armonie cu ei înșiși și cu lumea din jurul lor. Oare chiar putem rămâne în viață mâncând numai aer și energie solară? Nu de alta, dar românii care cheltuie mai bine de jumătate din venituri pe mâncare și băutură, ar face economii considerabile și ar fi și mai sănătoși. Iată cum stau lucrurile !
Ființele vii care locuiesc pe planeta Pământ se împart în două mari categorii din punctul de vedere al modului în care se hrănesc.
- ființe autotrofe, adică obțin energie din substanțe neorganice precum aerul și lumina, pe care le transformă în cadrul unui proces numit fotosinteză
- și ființele heterotrofe; animalele și oamenii – care își obțin energia consumând alte ființe vii, autotrofe sau heterotrofe la rândul lor.
Ca atare, dacă omul este o ființă creată pentru a fi heterotrofă, adică să-și asigure energia consumând alte ființe vii, cum ar putea el supraviețui hrănindu-se ca o ființă autotrofă, doar cu aer și lumină? Și dacă ar exista asemenea oameni, de ce natura, de ce Universul, sau de ce și cu ce scop a creat Dumnezeu a creat asemenea excepții? Despre existența oamenilor care se hrănesc doar cu aer și lumină, se vorbește de secole. Pustnicul elvețian Niklaus von Flüe (1417–1487), se spune că nu a consumat nimic în ultimii 20 ani ai vieții sale, cu excepția apei și a Euharistiei. Poate că nu vă spune nimic numele de Niklaus von Flüe, însă acest sfânt este ocrotitorul național al Elveției, recunoscut oficial de biserică. Vă imaginați cât de popular este în Elveția subiectul mâncătorilor de lumină. Elveția este singurul stat din lume al cărui protector religios este un sfânt despre care se spune că s-a hrănit la propriu cu lumină. Elveția este statul care asigură protecția Papei prin celebra gardă elvețiană, tot Elveția se presupune că este țara care-i găzduiește pe mult disputații reptilieni și, ca să fie tacâmul complet, Elveția este singura țară a cărei neutralitate a fost respectată de Hitler în cel de-al doilea război Mondial. Deși este doar un petec de pământ, situat la granița sudică a Germaniei, Hitler n-a îndrăznit s-o atace niciodată. Oare de ce?
Ca să nu alunecăm pe panta teoriilor conspirației să rămânem la ideea că Elveția este doar țara zăpezilor și a ghețarilor, a băncilor pline de secrete și a ciocolatei care este la fel de bună precum cea belgiană. Să revenim însă la oile noastre! În secolul al XIX-lea unele circuri se mândreau să prezinte oameni care pretindeau că trăiesc de zeci de ani fără să mănânce și să bea apă. Cei mai cunoscuți reprezentanți ai acestei „arte” au fost Giovanni Succi și Ricardo Sacco, ambele personaje remarcabile ale vremii, care l-au inspirat pe celebrul autor de romane, Franz Kafka. Rapoartele de fraudă întocmite de autorități în lumea occidentală a primei jumătăți a secolului al XX-lea, au dus la scăderea popularității acestei supranumite “artă a înfometării”. În partea de răsărit a lumii, însă, în India, în China, în Japonia sau Mongolia a fost semnalată existența mai multor călugări budiști despre care s-a consemnat din abundență în presa dintre cele două războaie mondiale, că trăiesc doar cu prana, energie pură pe care și-o iau din aer și din lumina soarelui.
În Europa Occidentală, ideea existenței oamenilor care se hrănesc doar cu aer și lumină, nu numai că a revenit în actualitate începând cu anul 1997, ci s-a și transformat într-o adevărată psihoză care a durat cam până prin anul 2013. În 2010, casa de producție ALLEGROFILM din Austria a lansat pe piață documentarul AM ANFANG WAR DAS LICHT, (LA ÎNCEPUT A FOST LUMINA), în regia lui Peter Arthur Straubinger. Acest film documentar este cel care a dus pe culmile absurdului psihoza generată de ideea antrenării corpului pentru a se putea hrăni precum o plantă, doar cu aer și lumină. După apariția documentarului, la nivel internațional au fost înregistrate foarte multe cazuri de înfometări, urmate de moartea amatorilor de autotrofism. În spațiul germanic, Austria-Elveția-Germania, au fost înregistrate cele mai multe astfel de cazuri. Documentarul „La început a fost lumina” prezintă interviuri cu oameni celebri și recunoscuți în țările lor pentru darul de a se hrăni exclusiv cu aer și lumina soarelui.
Este șocant cazul yoginului indian Prahlad Jani, care susține în documentarul din 2010 că nu a mai consumat mâncare și apă din anul 1940, deci de 70 de ani la acea vreme. Prahlad Jani a murit din cauze naturale pe 26 mai 2020, la vârsta de 91 de ani. În perioada 2003-2010, în India au fost realizate mai multe studii observaționale atât asupra yoginului Jani cât și asupra unui alt presupus autotrof, Hira Ratan Manek. Studiile au fost coordonate de dr. Sudhir Shah, un reputat neurolog de la renumitul spital Sterling din Ahmedabad, India. În ambele cazuri, cercetătorii au confirmat capacitatea subiecților de a supraviețui sănătoși fără hrană și apă în perioadele de testare deși niciunul dintre studii nu a fost prezentat vreunui jurnal științific. Cert este că după apariția documentarului austriac „La început a fost lumina”, foarte multe persoane din Europa Occidentală au ieșit la rampă susținând că sunt mâncători de lumină și că au dobândit această abilitate prin antrenament, pe baza unei rețete de succes, inventată de o australiancă pe nume Ellen Greve. Popularității sfântului protector al Elveției și popularității învățăturilor australiencei în spațiul germanic i se datorează de fapt explozia de audiență a documentarului austriac „La început a fost lumina”
Australianca Ellen Greve este supranumită Jasmuheen, în spațiul germanic, s-a născut în anul 1957, este încă în viață și susținea inițial că nu a mai consumat mâncare și apă de la începutul anilor 1990. Uneori nu mâncam deloc, alteori foarte puțin și în cantități foarte mici. Așa am început, declara ea. Pe baza presupusei sale experiențe de autotrof, Ellen Greve a dezvoltat o mulțime de module de cursuri pentru cei care vor să-și antreneze trupul să se hrănească doar cu aer și lumină. Cărțile și cursurile ei au avut un succes incredibil în Germania, Austria și Elveția anilor 1997-2008. Totul părea atât de convingător încât Institutul de Medicină Complementară al Universității din Berna a decis să verifice afirmațiile unui tânăr pe nume Michael Werner autoproclamat „mâncător de lumină”. Werner a fost însoțit și examinat în condiții controlate timp de zece zile. În acest timp a consumat numai lichide care nu aveau deloc sau aproape deloc valoare nutritivă, respectiv putere calorică. El a pierdut în medie 0,26 kg pe zi din greutatea corporală iar performanța fizică a scăzut drastic în timpul experimentului, care a fost încheiat pentru a nu-i pune viața în pericol. Studiul publicat în anul 2008 de instituția elvețiană ajunge la concluzia că afirmația lui Werner că poate trăi fără mâncare și apă, nu se susține. Tot cu un eșec avea să se încheie și demonstrația penibilă la care s-a pretat Ellen Greve, atunci când a acceptat provocarea unei televiziuni australiene de a participa la un reality-show în care să demonstreze că se poate hrăni doar cu aer și lumină. Showul a fost întrerupt după patru zile, Ellen a fost total discreditată și de atunci, face afirmații de genul : mai mănânc din când în când miere și ciocolată și beau ceai și lapte. Cu toate acestea, activitatea ei este încă în mare vogă și promovează o tehnică de antrenare a corpului pe durata a 21 de zile, la capătul cărora corpul uman se va putea hrăni doar cu prana, energie pură, susține ea. Ellen Greve este încă invitată să susțină discursuri publice pe această temă, contra unor onorarii uriașe, deși aplicarea metodei a ucis multe persoane prin înfometare.
Stau și mă întreb de ce continuă să aibă succes ideea existenței oamenilor care se hrănesc doar cu lumină, atâta timp cât persoanele care își atribuie această abilitate, nu pot s-o demonstreze și se fac de râs public?
Învățăturile australiencei sunt încă destul de populare în Germania, însă, adepții ei nu mai susțin acum că se hrănesc doar cu lumină ci că nu mai consumă de fapt alimente solide, hrănindu-se în schimb doar cu alimente lichide. Pare rezonabil. În principiu este posibil să se consume doar substanțele nutritive, energia nutrițională necesară vieții asigurându-se pe o perioadă lungă de timp prin lichide; sucuri de fructe, lapte, supe, așa-zisa „hrană pentru astronauți”. Acest lucru este valabil și atunci când pacienții aflați în comă sunt hrăniți ani de-a rândul cu un tub nazogastric
Potrivit experților din lumea medicală, un adult sănătos poate supraviețui în jur de 50 până la 80 de zile lipsei de alimente dar cu aport suficient de apă. În cazul persoanelor obeze, perioada de supraviețuire poate fi chiar mai lungă. Tot oamenii de știință susțin că experiența subiectivă conform căreia o „energie subtilă” ar menține corpul în viață în timpul unui astfel de post, ar fi explicabilă științific printr-o schimbare neurohormonală în urma căreia deficiența nutrițională este tolerată mai bine. Cu toate acestea, lipsa de alimente și lichide pe termen lung sau permanent, conduce sigur la moartea celui care postește, mânat de dorința de a se putea hrăni pentru tot restul vieții doar cu aer și lumină. Argumentele științei în defavoarea existenței mâncătorilor de lumină par de necontestat. Însă aceeași știință este deocamdată mută în fața cazului rusoaicei Zinaida Baranova, ale cărei organe interne, la vârsta de 71 de ani, aratau ca la 20, în urma unor studii. Și ce să vezi ? Baranova și ea o ființă autotrofă, care, așa cum s-a constatat oficial în anul 2010, nu mai mâncase și nu mai băuse apă de mulți ani. Cu toate acestea, sistemul ei digestiv și-a păstrat toate funcțiile în limitele normale. În urma unei depresii puternice suferite după moartea fiului ei de 18 ani într-un accident de mașină, Baranova a renunțat mai întâi la carne, apoi la legume și ulterior la lichide. Totul a decurs natural și fără niciun fel de efort în cazul ei. Abia după 4 ani și jumătate, la insistențele familiei, a mers la un centru universitar moscovit care a supus-o tuturor testelor posibile. Cercetătorii au fost șocați să descopere că vârsta sa biologică era cea a unui copil de 20 de ani. După instalarea autotrofiei, Baranova a devenit cunoscută în Rusia pentru capacitățile sale de a accesa lumea spirituală. Dacă a fost sau nu consilier secret al Kremlinului, nu putem ști. Știm însă că Baranova s-a retras din viața publică, are aproape 80 de ani, locuiește foarte modest într-un sat mic din Rusia și, pentru că ființa ei s-a încărcat la maxim cu prana, așa cum afirmă ea, s-a întors la un regim de viață normal din punct de vedere al modului de hrănire. Are o dietă variată, compusă din cantități foarte mici de mâncare și este sănătoasă tun! Experiența de mâncător de lumină a Zinaidei Baranova a fost confirmată științific la cel mai înalt nivel deși medicina oficială nu recunoaște existența fenomenului.
A crede în existența “mâncătorilor de lumină” este o chestiune de ordin personal. Voi ce credeți? Exisă? Sau poate că aveți cunoștință de asemenea cazuri. Aștept părerile voastre în rubrica de comentarii.
