Cum poate un om trezit spiritual să-și construiască viitorul în această lume tridimensională, accesând planul 4D al conștiinței sufletului? Interesantă întrebare, nu-i așa? Cercetările maestrului și ființei de lumină Neville Goddard, efectuate din dorința de a-și trezi semenii la realitate, nu au trecut deloc neobservate. Vă prezentăm astăzi o sinteză a lor.
Obişnuinţa de a vedea numai ceea ce ne permit simţurile noastre ne lasă complet orbi la ceea ce am putea vedea cu ochii minții și filtra cu ajutorul credinței. Pentru a cultiva abilitatea de a vedea nevăzutul ar trebui să ne dezlegăm deliberat şi frecvent minţile de evidenţa simţurilor, dar şi să ne focalizăm atenţia asupra unei stări invizibile, simţind-o mental şi percepând-o până când dobândeşte întreaga claritate a realităţii. Gândul focalizat într-o anumită direcţie închide în afară alte senzaţii şi le face să dispară. Trebuie doar să ne concentrăm asupra stării dorite pentru a o vedea. Obiceiul retragerii atenţiei dinspre zona senzorială şi concentrarea ei asupra nevăzutului ne va dezvolta perspectiva spirituală şi ne va face capabili să trecem dincolo de lumea simţurilor, pentru a vedea ceea ce altfel este invizibil. Piatra de temelie pe care se zidesc toate lucrurile este conceptul omului despre sine însuşi. El se poartă aşa cum o face şi are experienţele pe care le are, deoarece conceptul său despre sine este cel care este, nu din alte motive. De-ar fi avut omul un alt concept despre sine, s-ar fi purtat diferit. O schimbare a conceptului de sine îi va altera, îi va reprograma automat viitorul. Asumările omului, pe care el le priveşte ca fiind lipsite de importanţă, produc efecte considerabile. Aşadar, omul ar trebui să-şi revizuiască estimarea unei presupuneri şi să-i recunoască puterea creativă. Toate schimbările se produc în conştienţă. Viitorul, deşi pregătit în fiecare detaliu în avans, are mai multe urmări. Avem în faţa noastră în fiecare clipă a vieţii posibilitatea de a alege pe care dintre diferitele viitoruri îl vom avea în lumea materială 3D, lumea concretă.
Omul are două tipuri de perspective asupra lumii:
- o perspectivă a conștienței obișnuite, guvernată de cele 5 simțuri ale sale, perspectiva omului natural, sau firesc dacă vreți, și
- o perspectivă a conștienței trezite, guvernată de dorință și imaginație controlată, perspectiva omului spiritual.
Dorinţa este motorul acţiunii. Nu am putea mişca nici măcar un singur deget dacă nu am avea dorinţa de a-l mişca. Dacă, în acest moment, stai confortabil într-un fotoliu și vrei să te duci la bucătărie să-ți faci o cafea, nu te poți deplasa fără să-i transmiți creierului tău dorința că vrei să faci asta. În absolut tot ceea ce facem în stare de ceghe, urmăm de fapt dorinţa care ne domină mintea la un moment dat. Atunci când renunțăm la un obicei, de exemplu, dorinţa noastră de a renunța la el este mai mare decât dorinţa de a continua acel obicei. Dorinţele care ne împing la acţiune sunt doar acelea asupra cărora ne concentrăm atenţia. Ca să exemplificăm, o companie care promovează produse medicamentoase împotriva fumatului, nu vă va spune niciodată adevărul conform căruia, dacă dorința voastră de a renunța la fumat este mai mare decât obiceiul de a fuma, veți reuși să renunțați la fumat. Reclamele în acest sens induc mesajul subliminal că omul este incapabil să renunțe la obiceiurile sale nocive doar ca rezultat al propriei sale dorințe. Și nimeni nu se agită din cauza asta!
O dorinţă este numai o conştientizare a ceva ce ne lipseşte şi de care avem nevoie pentru a ne face viaţa mai plăcută. Dorinţele aduc întotdeauna un câştig personal în prim-plan. Principiul este simplu: cu cât mai mare câştigul, cu atât mai intensă dorinţa. Nu există dorinţă absolut neegoistă. Când nu este nimic de câştigat, nu există dorinţă şi, prin urmare, nici acţiune. Omul spiritual vorbeşte omului natural prin limbajul dorinţei. Cheia pe care omul natural o are pentru a progresa în viaţă şi a-și împlini visele stă în supunerea sa în fața vocii omului spiritual. Supunerea neşovăielnică în faţa vocii acestuia înseamnă o asumare imediată a dorinţei împlinite. A dori o stare înseamnă a o avea. Cum spunea Pascal, „Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit deja”. Omul, asumându-şi sentimentul dorinţei sale împlinite şi apoi trăind şi purtându-se conform acestei credinţe, îşi poate modifica viitorul în armonie cu dorințele sale. Asumpțiile, trezesc ceea ce ele afirmă. De îndată ce omul îşi asumă sentimentul dorinţei sale împlinite, Sinele său cvadridimensional găseşte căi pentru atingerea scopului, descoperă metode pentru materializarea dorinței. Nu ştiu o definiţie mai clară a modului prin care ne realizăm dorinţele, alta decât aceasta: MATERIALIZAREA DORINȚELOR PRESUPUNE A EXPERIMENTA ÎN IMAGINAŢIE CEEA CE AM EXPERIMENTA ÎN CARNE ŞI OASE, DACĂ NE-AM ATINGE SCOPUL. Această experimentare imaginară a finalului, prin recunoaştere, determină mijloacele. Sinele cvadridimensional construieşte apoi cu perspectiva sa mai largă toate mijloacele necesare pentru realizarea finalului recunoscut și imaginat de noi.
Minţii nedisciplinate, a cărei gălăgie internă nu am reușit s-o controlăm, cea al cărei stăpân nu am devenit încă, i se pare cu siguranță dificil să-şi asume o stare care este negată de simţuri. Dar iată o tehnică ce face simplă „chemarea la fiinţă a celor ce încă nu sunt” bazată pe accesarea planului superior 4D. Țin să precizez mai întâi că mulţi oameni au observat evenimente înainte ca ele să se fi produs; adică, înainte să se fi petrecut în această lume tridimensională. Din moment ce omul poate observa un eveniment înainte ca acel eveniment să se petreacă în lumea 3D, atunci viaţa pe Pământ înseamnă că progresează conform unui plan, iar acest plan înseamnă că există deja altundeva, în altă dimensiune şi că se desfăşoară lent prin spaţiul nostru. Dacă evenimentul nu exista încă în lumea asta pe când era observat, atunci, urmând logica, el trebuie să fi fost din afara acestei lumi. Şi orice este de văzut ACOLO, înainte de a se petrece AICI, trebuie să fie „predeterminat” din punctul de vedere al omului trezit spiritual, aflat într-o lume tridimensională 3D, cu o conștiință evoluată în planurile superioare 4D, 5D….
Deci, cum se aplică tehnica de materializare a dorințelor prin accesarea planului 4D?
- Primul pas în schimbarea viitorului este definirea obiectivului: a şti precis ce vrei.
- Al doilea pas este să construiești un eveniment pe care crezi că-l vei petrece imediat după împlinirea dorinţei tale – un eveniment care sugerează împlinirea dorinţei tale, ceva în care va predomina acţiunea Sinelui.
- Al treilea pas, imobilizează-ţi corpul fizic şi indu-ţi o stare asemănătoare somnului – aşează-te pe un pat sau pe un scaun, imaginându-ţi că îţi este somn. Apoi, cu pleoapele închise şi atenţia focalizată asupra acţiunii pe care vrei să o experimentezi în imaginaţie, simte-te mental în acea acţiune, imaginându-ți în tot acest timp că tu îndeplineşti acţiunea, aici şi acum. Nu te vizualiza ca la cinematograf, asumându-ți rolul de spectator ! Dacă faci asta, este doar visare cu ochii deschiși ! Vizualizează-te în pielea actorului ! Trăiește gândind din mijlocul acțiunii imaginării controlate, nu gândind la acea acțiune. Trebuie să participi în acţiunea imaginară; nu numai să stai în spatele ei şi să priveşti. Trebuie să simţi că tu îndeplineşti într-adevăr acţiunea. Aceasta este condiția supremă: scena imaginată trebuie să devină o realitate pentru tine. Este important să-ţi aminteşti pe parcursul imaginării controlate că acţiunea pe care ți-ai propus s-o vizualizezi trebuie să fie una care-i urmează imediat împlinirii dorinţei tale. De asemenea, trebuie să te simţi în acţiune până când acțiunea dobândeşte în întregime dinamismul şi distincţia realităţii. De exemplu, să presupunem că doreşti o promovare la serviciu. A fi felicitat de un coleg, ar fi un eveniment pe care l-ai petrece imediat după împlinirea dorinţei tale de a fi promovat. Ți-ai ales această acţiune ca fiind cea pe care o vei experimenta în imaginaţie, acum imobilizează-ţi corpul fizic şi indu-ţi o stare asemănătoare celei de la granița dintre somn și veghe, în care încă eşti capabil să-ţi controlezi direcţia gândurilor, o stare în care poți fi atent fără efort. Acum, vizualizează un prieten stând în fața ta. Dă mâna cu el. Simte-i mâna ca fiind solidă şi reală, apoi poartă cu el o conversaţie imaginară în armonie cu acţiunea. Lasă-l să te felicite pentru noua ta promovare. Nu te vizualiza pe tine la o oarecare distanţă în spaţiu şi la o oarecare distanţă în timp, fiind felicitat pentru norocul ce a dat peste tine. Totul se întâmplă aici și acum, iar starea ta emoțională din momentul imaginării controlate trebuie să reflecte asta.
Dorinţa, imobilitatea fizică similară celei din timpul somnului şi acţiunea imaginară în care Sinele predomină AICI ŞI ACUM, sunt nu numai factori importanţi în construirea viitorului pe care ni-l dorim, ci sunt chiar condiţiile esenţiale în proiectarea conştientă a Sinelui spiritual în planul 4D. Când corpul fizic este imobilizat şi devenim stăpâniţi de ideea de a face ceva – dacă ne imaginăm că o facem AICI ŞI ACUM şi menţinem acţiunea imaginară în desfăşurare până ce adormim – este destul de probabil să ne trezim în afara corpului fizic; să ne trezim într-o lume mai mare din punct de vedere dimensional, făcând în mod real ceea ce în planul 3D doar ne doream să facem. Experienţa m-a învăţat să limitez acţiunea imaginară, să condensez ideea care va fi obiectul meditaţiei mele într-un singur act şi să-l rejoc iar şi iar, până când va dobândi sentimentul realităţii. Altfel, atenţia va hoinări pe drumuri lăturalnice şi grămezi de imagini asociate mi se vor înfăţişa, iar în câteva secunde acestea mă vor purta la sute de kilometri de obiectivul meu, în termeni spaţiali şi la ani depărtare de obiectivul meu în termeni temporali. Ideea trebuie să fie menţinută în câmpul prezentării fără un efort perceptibil din partea noastră. Altfel spus trebuie, cu minimum de efort, să ne îmbibăm mintea cu sentimentul dorinţei împlinite. Somnolenţa facilitează schimbarea. Nu trebuie să înaintăm prea mult înspre starea de somn, în care nu mai suntem capabili să ne controlăm atenția, ci doar să intrăm într-un grad moderat de somnolenţă în care să avem control asupra gândurilor.
Un mod foarte eficient de a întrupa o dorinţă este acela de a ne asuma sentimentul dorinţei împlinite şi apoi, într-o stare relaxată, să repetăm iar şi iar, ca pe un cântec de leagăn, orice frază scurtă care implică împlinirea dorinţei, precum „Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc”, ca şi când ne-am adresa unei puteri superioare pentru că a făcut lucrul acela pentru noi. Dacă, totuşi, căutăm o proiecţie conştientă într-o lume dimensional mai mare, atunci trebuie să menţinem acţiunea în desfăşurare până în momentul în care adormim. Experimentează în imaginaţie ceea ce ai experimenta în carne şi oase când îţi vei fi atins scopul şi vei întâlni acel prilej, în viitor, aşa cum l-ai întâlnit în imaginaţie. Hrăneşte mintea cu premise – adică, afirmaţii presupus a fi adevărate, deoarece asumările, deşi false pentru moment, dacă se persistă în ele până ce dobândesc sentimentul realităţii, se vor întări în fapt. Oamenii de știință denumesc răspunsul de adaptare al creierului la cerințele unei asumări repetate neuroplasticitate. Despre neuroplasticitate și alte abilități uimitoare ale unității noastre centrale de comandă, puteți descoperi informații interesante citind articolele din categoria MISTERELE CREIERULUI.
Pentru o presupunere asumată și întreținută, toate mijloacele care promovează realizarea ei sunt bune. Va influența comportamentul tuturor, inspirând în toţi mutările, acţiunile şi cuvintele care duc spre împlinirea ei. Pentru a înţelege cum îşi modelează omul viitorul în armonie cu presupunerea sa – prin simpla experimentare în imaginaţia lui a ceea ce ar experimenta în realitate dacă ar fi să-şi realizeze scopul – trebuie să ştim ce să înţelegem printr-o lume dimensional mai mare, căci într-o lume dimensional mai mare intrăm pentru a ne programa viitorul după cum dorim. Aşadar, pentru a schimba condiţiile de aici din lumea celor trei dimensiuni ale spaţiului în care ne aflăm, trebuie mai întâi să le schimbăm în planul superior – 4D – al lumii noastre. Omul nu ştie exact ce se înţelege printr-o lume dimensional mai mare şi va nega, fără îndoială, existenţa unui dimensional mai mare decât egoul său. Omul este familiarizat doar cu cele trei dimensiuni, lungime, lăţime şi înălţime şi crede că, de-ar exista o realitate cu 4 dimensiuni, aceasta ar trebui să fie la fel de evidentă pentru el precum este cea cu 3 dimensiuni, pe care el o percepe cu ajutorul celor 5 simțuri ale sale.
Acum, să ne în țelegem bine. A 4-a dimensiune nu este o linie. Este un fel în care poate fi măsurat un lucru, complet diferit de toate celelalte feluri. Adică, pentru a măsura un corp cvadri-dimensional, îl măsurăm pur şi simplu oricum altfel decât după lungime, lăţime şi înălțime. Există oare vreun fel de a măsura un obiect în afară de lungime, lăţime şi înălţime? Evident că da: timpul. Timpul îmi măsoară viaţa fără a se folosi de cele trei dimensiuni ale lungimii, lăţimii şi înălţimii. Nu există un aşa-zis „obiect instantaneu”. Apariţia şi dispariţia acestuia sunt măsurabile. Un obiect rezistă pentru o perioadă definită de timp. Îi putem măsura durata vieţii fără a folosi dimensiunea lungimii, lăţimii şi înălţimii. Timpul este deci, categoric al patrulea fel de a măsura un obiect. Iar obiectul acela, cu cât are mai multe dimensiuni, cu atât devine mai plin de substanţă şi de realitate.
O linie dreaptă simplă, care se află într-o singură dimensiune, dobândeşte formă, masă şi substanţă prin adăugare de dimensiuni. Ce calitate nouă i-ar da liniei timpul, a patra dimensiune, calitate care ar face-o la fel de superioară corpurilor, pe cât de superioare sunt corpurile suprafeţelor şi tot la fel de superioare cum sunt suprafeţele față de linii ? Noua calitate este schimbarea. Iar timpul este un mijloc de schimbare fiindcă orice schimbare necesită, timp. Observă că, dacă tăiem un corp oarecare, secţiunea sa transversală va fi o suprafaţă; tăind o suprafaţă, obţinem o linie şi tăind o linie obţinem un punct. Asta înseamnă că un punct este numai o secţiune transversală a unei linii; care este, la rândul ei, este doar o secţiune transversală a unei suprafeţe; care este la rândul său, numai o secţiune transversală a unui corp; care, atenție, la rândul lui (dacă menținem logica), este doar o secţiune a unui obiect cvadridimensional. Nu putem evita deducţia că toate obiectele tridimensionale sunt numai secţiuni transversale ale corpurilor cvadridimensionale, așa cum nu putem evita realitatea că orice suprafețe sunt secțiuni transversale ale corpurilor. Ceea ce înseamnă că, atunci când te întâlnesc pe tine în această lume 3D, întâlnesc de fapt doar o secţiune transversală a cvadridimensionalului tu, cvadridimensionalul Sine care nu este vizibil.
Pentru a vedea Sinele cvadridimensional trebuie să văd fiecare secţiune transversală, adică toate momentele din viaţa ta de la naştere până la moarte, coexistând. Focalizarea mea ar trebui să se concentreze pe întreaga dispunere de impresii senzoriale pe care le -ai experimentat pe pământ, plus acelea pe care le-ai putea experimenta. Ar trebui să le văd, nu în ordinea în care au fost experimentate de tine, nu ca pe părți ale întregului, ci ca pe un întreg actual. Întrucât SCHIMBAREA este caracteristica celei de-a patra dimensiuni, ar trebui să le văd în starea de flux, ca pe un întreg viu și animat. Acum, dacă am avea toate lucrurile astea clar fixate în minţile noastre, ce ar însemna asta pentru noi în lumea noastră tridimensională? Ei bine, înseamnă că, de ne-am putea mişca pe lungimea timpului, am putea vedea viitorul şi l-am putea altera, influența, reprograma, oricum am dori. Lumea aceasta, pe care o credem atât de solidă, de reală, este o umbră din care şi dincolo de care, putem oricând trece. Planul 3D, în care ne aflăm vremelnic, este o abstracţie, o separare dintr-o lume fundamental şi dimensional mult mai mare, la rândul ei, o lume mult mai fundamentală extrasă dintr-o lume încă şi mai mare fundamental şi dimensional… şi tot aşa spre infinit. Absolutul este de neatins indiferent de ce mijloc de analiză am folosi, indiferent cât de multe dimensiuni am adăuga lumii.
Omul poate dovedi existenţa unei lumi mai mari, prin simpla focalizare a atenţiei sale asupra unei stări invizibile şi imaginându-şi că o vede şi că o simte. Dacă rămâne concentrat în această stare, el va transcende mediul său actual și se va trezi într-o lume dimensional mai mare, unde obiectul contemplării sale va fi văzut ca o realitate concret-obiectivă. Simt intuitiv că, de şi-ar concentra gândurile pe această lume dimensional mai mare şi ar explora și mai adânc înlăuntrul ființei sale, omul ar putea provoca o externalizare a timpului. El ar descoperi că, de fiecare dată când se retrage înăuntrul ființei sale, provocă o externalizare a timpului iar spaţiul devine dimensional mai mare. Omul ar concluziona astfel că atât timpul cât şi spaţiul sunt seriale, iar drama vieţii în această realitate 3D este o simplă căţărare pe grămada multidimensională de timp. Savanţii vor explica într-o bună zi, de ce există un Univers Serial. Dar în practică, pentru noi, AICI și ACUM, este mai important CUM putem folosi acest Univers Serial pentru a ne schimba viitorul în acest plan 3D. Iar pentru a ne schimba viitorul, trebuie să ne preocupe doar două lumi din seria infinită a lumilor: lumea pe care o cunoaştem prin raţiunea organelor noastre trupeşti şi lumea pe care o putem percepe independent de mesajele transmise de organele noastre senzoriale: lumea 4D.
Planul 4D este nu numai dimensiunea pe care sufletul o atinge atunci renunță la trup, vehiculul care l-a ajutat să experimenteze realitatea 3D. 4D este și casa temporară a sufletului, locul în care își va încărca bateriile pentru o nouă călătorie în 3D. Pentru că da, sufletul se va reîntoarce în 3D, în cazul în care, pe perioada întrupării, nu reușește din cauza minții și egoului ei, să-și activeze pe deplin conștiința și să-și împlinească toate dorințele sale.
