Povestea celor doi lupi | De ce oamenii buni fac și lucruri rele (1)

Un copil dintr-un trib indian, furios că un tovarăș de joacă l-a nedreptățit și umilit pe când se jucau lângă râu, s-a dus să se plângă bunicului său.
– Lasă-mă să-ți spun o poveste, îi zise bunicul. Am trăit în viața mea vremuri când am fost foarte mânios pe cei care mi-au răpit multe lucruri, fără să sufere vreun pic pentru răul
pe care-l făceau. Ura mi-a otrăvit sufletul, le doream moartea dușmanilor mei dar nu am reușit să-i înving niciodată cu ajutorul urii. Am fost copleșit de ură de multe
ori, continuă bătrânul.
Mă simțeam în acele vremuri de parcă doi lupi trăiau în interiorul meu. Unul era bun și nu făcea rău nimănui. Trăia în armonie cu tot ceea ce se afla în jurul lui: liniștea, bucuria, încrederea, bunătatea, speranța, compasiunea, adevărul, curajul și încrederea. El lupta numai pentru dreptul lui de a fi în armonie cu tot ceea ce-l înconjura. Dar celălalt lup, era plin de răutate și mânie. Lupta tot timpul cu ceilalți fără niciun fel de motiv și răspândea în jurul lui numai furie, aroganță, mândrie și lăcomie. Câteodată mi-era foarte greu să trăiesc cu acești doi lupi înlăuntrul meu. Amândoi se luptau ca să-mi domine spiritul.
Copilul se uită în ochii bunicului său și-l întrebă:
– Și care dintre ei câștiga lupta, bunicule? Bunicul își privi nepotul și-i spuse cu blândețe:
– Acela pe care alegeam să-l hrănesc.