Bun găsit suflete cu minți și cuminți, la un nou episod despre misterele minții. Pentru că oamenilor, în general, le place să creadă că sunt raționali și logici, astăzi vorbim despre prejudecățile cognitive, sub influența cărora se află orice muritor care nu a devenit încă stăpânul gălăgiei gândurilor transmise și recepționate de antena minții. Cred că am fost totuși prea blând spunând sub influența. Sub “sclavia prejudecăților” ar fi mai concludent. Prejudecățile cognitive distorsionează gândirea, influențează convingerile, judecățile și deciziile pe care oamenii le iau în fiecare zi și atrag după sine multă suferință psihică.
Uneori, aceste părtiniri pe care le numim prejudecăți sunt destul de evidente și s-ar putea chiar să descoperi că recunoști aceste tendințe în tine sau în alții. Alteori prejudecățile sunt atât de subtile încât sunt aproape imposibil de observat. De ce apar prejudecățile cognitive? Pentru că folosim prea puțin atenția. Asta înseamnă că nu evaluăm fiecare detaliu și eveniment atunci când ne formăm gânduri, idei, opinii, concluzii și, într-un final, convingeri. Ne place să funcționăm pe pilot automat, din comoditate, însă, această comoditate vine la pachet cu un preț. Pentru că ne place să funcționăm pe pilot automat, ne bazăm prea des pe scurtăturile mentale care ne accelerează capacitatea de a emite judecăți, însă nu luăm în calcul faptul că, acestea duc de cele mai multe ori la părtinire.
Ți-ai evaluat vreodată convingerile limitative, care te împiedică să-ți atingi scopurile în viață?
Sau crezi cumva că tu nu ai convingeri limitative? Acele programe instalate în subconștient încă din fragedă pruncie pe vremea când s-a format și consolidat egoul tău personal Avem la dispoziție o multitudine de daruri divine ascunse în noi la nașterea în această lume materială, însă, în loc să le descoperim și să învățăm să le utilizăm pentru a împlini misiunea sufletului în drumul său spre lumină, ne lăsăm conduși de ego, ne identificăm cu corpul, ne trezim trăind fără sens, fără scop și în permanentă căutare de vinovați pentru ceea ce ni se întâmplă nouă. Și, pe deasupra, gălăgia gândurilor ne tachinează și-n stare de veghe și-n stare de somn.
Poate crezi că te cunoști.
Dacă da, ascultă cu atenție care sunt cele mai comune tipuri de prejudecăți cognitive care ne îngenunchează în fața destinului și ne răpesc șansa de a-l transforma în soartă și fă o scurtă analiză. Tu ce prejudecăți bifezi? Iată câteva dintre multele prejudecăți cognitive care au o influență puternică asupra modului în care gândești, cum te simți și cum te comporți!
Prejudecățile de confirmare
Prejudecata de confirmare este tendința de a asculta mai des informațiile care îți confirmă convingerile existente. Prin această părtinire tinzi să favorizezi informațiile care întăresc lucrurile pe care deja le gândești sau le crezi. Dacă ești manipulat de aceste prejudecăți:
- acorzi atenție doar informațiilor care îți confirmă convingerile despre anumite, cum ar fi diverse teorii ale conspirației, globalizarea, încălzirea globală și altele asemenea.
- urmărești pe rețelele sociale doar personae care îți împărtășesc punctele de vedere
- alegi canale de știri care prezintă povești ce-ți susțin opiniile
- refuzi deseori să asculți partea adverse
- nu iei în considerare toate faptele într-o manieră logică și rațională
Evident că există câteva motive pentru care se întâmplă acest lucru. Unul este că chiar și încercarea de a-ți confirma opiniile deja formate ajută la limitarea resurselor mentale pe care trebuie să le folosești pentru a lua decizii. De asemenea, prejudecățile de confirmare ajută la protejarea stimei de sine făcându-te să simți că sunt corecte convingerile tale.
Prejudecata retrospectivă
Prejudecata retrospectivă este o prejudecată cognitivă comună care implică tendința de a vedea evenimentele, chiar și pe cele aleatorii, ca fiind mai previzibile decât sunt. Este prejudecata denumită fenomenul „am știut tot timpul că așa se va întâmpla”. Prejudecata retrospectivă apare dintr-o combinație de motive,care include și capacitatea noastră de a ne „aminti greșit” predicțiile anterioare, tendința noastră de a vedea evenimentele ca fiind inevitabile și tendința noastră de a crede că am fi putut prevedea anumite evenimente. Efectul acestei părtiniri este acela că supraestimăm capacitatea de a prezice evenimente. Acest lucru poate determina uneori oamenii să-și asume riscuri neînțelepte.
Prejudecata de ancorare
Prejudecata de ancorare este tendința de a fi prea influențat de prima informație pe care o auzim. Medicii, spre exemplu, pot deveni sensibili la tendința de ancorare atunci când diagnostichează pacienții. Primele impresii ale medicului asupra pacientului creează adesea un punct de ancorare, care, uneori, poate influența incorect toate evaluările diagnostice ulterioare. Deși existența părtinirii de ancorare este bine documentată, cauzele sale nu sunt încă pe deplin înțelese. Unele cercetări sugerează că sursa informațiilor de ancorare poate juca un rol. Alți factori precum amorsarea și starea de spirit par să aibă, de asemenea, o influență. La fel ca și alte părtiniri cognitive, ancorarea poate duce la alegeri poate
Prejudecata de tip actor-observator
Prejudecata actor-observator este tendința de a atribui acțiunile noastre unor influențe externe și acțiunile altor oameni unora interioare. Modul în care îi percepem pe ceilalți și modul în care le atribuim acțiunile depinde de o mulțime de variabile, dar poate fi puternic influențat de faptul că suntem fie actorul fie observatorul într-o situație. Când suntem actori într-o situație, suntem capabili să ne observăm propriile gânduri și comportamente. Când vine vorba de alți oameni, însă, nu putem vedea ce gândesc ei. Asta înseamnă că ne concentrăm asupra forțelor situaționale pentru noi înșine, dar ghicim caracteristicile interne care provoacă acțiunile altora. Marea problemă cu aceast tip de prejudecată este că duce, adesea, la neînțelegeri. Fiecare parte a unei situații învinovățește, în esență, cealaltă parte, mai degrabă decât să se gândească la toate variabilele care ar putea juca un rol.
Efectul de fals consens
Efectul de consens fals este tendința oamenilor de a supraestima cât de mult sunt de acord alți oameni cu propriile tale credințe, comportamente, atitudini și valori. Cercetătorii cred că efectul de fals consens are loc din mai multe motive. În primul rând, oamenii cu care petrecem cel mai mult timp, familia și prietenii noștri, tind adesea să împărtășească opinii și convingeri foarte asemănătoare. Din această cauză, începem să considerăm că acest mod de a gândi este opinia majorității oamenilor chiar și atunci când suntem alături de oameni care nu fac parte din grupul nostru de familie și prieteni. Un alt motiv cheie pentru care acest tip părtinire cognitivă ne provoacă atât de ușor este că a crede că alți oameni sunt la fel ca noi prinde bine pentru stima noastră de sine. Ne permite să ne simțim „normali” și să menținem o viziune pozitivă despre noi înșine în relație cu ceilalți oameni. Acest lucru îi poate determina pe oameni nu numai să creadă în mod greșit că toți ceilalți sunt de acord cu ei, ci, uneori, îi poate determina să-și supraevalueze propriile opinii. Asta mai înseamnă și că uneori, nu luăm în considerare cum s-ar putea simți alții atunci când facem alegeri.
Efectul de halou
Efectul halou este tendința ca o impresie inițială asupra unei persoane să influențeze ceea ce credem despre ea în general. Acest tip de prejudecată este cunoscută și sub numele de „stereotipul atractivității fizice” sau „ceea ce este frumos este principial bun”. Victimele acestui tip de părtinire cred că oamenii gânditori care arată bine sunt, de asemenea, mai inteligenți, mai buni și mai amuzanți decât oamenii mai puțin atractivi. Ei cred de asemenea că produsele comercializate de oameni atractivi sunt mai valoroase. Un factor care poate influența efectul de halou este tendința noastră de a dori să fim corecti. Dacă impresia noastră inițială despre cineva a fost pozitivă, vrem să căutăm dovada că evaluarea noastră a fost corectă. Efectul de halou îi ajută pe oameni să evite experimentarea disonanței cognitive, care implică deținerea de credințe contradictorii sau, mai pe înțelesul tuturor, una crezi și alta spui sau faci. Solicitanții de locuri de muncă percepuți ca fiind mai atrăgători și mai simpatici au mai multe șanse să fie considerați competenți, inteligenți și calificați pentru un anumit job decât ceilalți. Iată deci un efect interesant al efectului de halou.
Prejudecata de optimism
Prejudecata de optimism este o tendință de a supraestima probabilitatea de a ni se întâmpla lucruri bune, subestimând în același timp probabilitatea ca evenimentele negative să ne afecteze viața. În esență, avem tendința de a fi prea optimiști. Acest tip de prejudecată poate determina oamenii să-și asume riscuri pentru sănătate, cum ar fi fumatul, mâncatul de hrană nesănătoasă sau nepurtarea centurii de siguranță. Vestea proastă este că cercetările au descoperit că această părtinire a optimismului este incredibil de greu de redus. Există însă și o veste bună. Această tendință spre optimism ajută la crearea unui sentiment de anticipare pentru viitor, oferind oamenilor speranța și motivația de care au nevoie pentru a-și urmări obiectivele. Echilibrul este cuvântul cheie în acest caz. Multe dintre aceste prejudecăți sunt inevitabile. Creierul nostru ne joacă de multe ori feste. Pur și simplu nu avem timp să evaluăm fiecare gând, credem noi. Practicarea mindfulness este o cale foarte elegantă și eficientă de atenuare și eliminare a prejudecăților cognitive. Atenția este secretul. Nu este ușor să fii într-o stare de veghe activă. Aceasta este o abilitate care se poate trezi în noi prin antrenament. Dacă vreți să aflați și mai multe lucruri despre cum funcționează trinitatea umană MINTE-CORP-SUFLET vă provoc să îndrăzniți să fiți înțelepți și să participați alături de mine la workshopul MASTERPLANUL DE VIAȚĂ-ACTIVAREA CONȘTIINȚEI SUFLETULUI.
