Cu siguranță, cu toții ne-am confruntat sau ne confruntăm cu procrastinarea, cu amânarea lucrurilor. Ne-am propus să facem o anumită activitate însă nu ne putem apuca de treabă. Fie că este vorba despre treburi casnice, responsabilități de la locul de muncă, proiecte personale sau chiar hobby-uri și alte activități plăcute, fiecare om se lovește de problema amânării în mai multe sau mai puține domenii ale vieții. Amânăm să începem un anumit proiect, amânăm să îndeplinim niște sarcini la locul de muncă, nu găsim motivația pentru a termina ceva ce am început. După ce amânăm activități pe care dorim să le facem, ne simțim rușinați, demotivați, iar încrederea noastră în faptul că putem face o treabă bună scade considerabil.
Procrastinarea pare să fie un dușman din ce în ce mai prezent în viețile noastre și, cu toții ne străduim să îi facem față prin diferite metode, neștiind însă că amânarea este doar o consecință a unor aspecte mai profunde ale psihicului nostru.
Cum acționează procrastinarea?
Procrastinarea este definită ca fiind un comportament caracterizat prin amânarea unei activități pentru mai târziu. Aceasta pare să fie cauzată de o anxietate ce apare la confruntarea cu acea activitate. Ceva ne sperie în realizarea activității respective. Astfel, alegem să amânăm rezolvarea acelei sarcini pentru a nu ne confrunta cu gânduri negative însă, prin alegerea amânării, ne vom confrunta cu două dezavantaje majore.
- În primul rând, acea activitate va trebui efectuată. Singurul lucru care se modifică dacă amânăm este timpul care ne-a rămas pentru rezolvarea a sarcinii, care se micșorează în dezavantajul nostru.
- În al doilea rând, dacă amânăm ceva din cauza anxietății, nici aceasta nu dispare, doar că, spre deosebire de sarcină, care rămâne în aceeași formă, anxietatea noastră crește. Astfel se creează un cerc vicios care ne face să amânăm și mai mult și să ne fie și mai frică să facem ceva.
Din păcate, anxietatea provocată de procrastinare nu este singurul efect negativ al acesteia. Adesea ne învinovățim că amânăm să facem ceva, ne simțim incompetenți, ne spunem nouă înșine că suntem leneși, că nu suntem în stare să respectăm un program și să depunem efort sistematic spre un scop și întărim criticul nostru interior cu fiecare gând de acest tip. Astfel, pierdem orice motivație de a mai acționa și ne rătăcim într-o spirală nesfârșită de anxietate pe fundalul discursului interior descurajator.
Procrastinarea este cauzată și amplificată de frică, dar ce cauzează anxietatea legată de efectuarea sarcinii?
Procrastinarea cauzată de perfecționism
La confruntarea cu o sarcină, în mintea noastră intervin o multitudine de întrebări și constatări menite să evalueze ceea ce avem de făcut. Este o modalitate prin care creierul nostru ne ajută să ne focusăm abilitățile și resursele pentru a face față provocărilor care vin. Aceasta este o unealtă valoroasă însă, în mintea unui perfecționist, lucrurile pot lua o turnură mai puțin benefică. Un perfecționist se ghidează inconștient după o deviză asemănătoare cu ,,ori fac totul ca la carte ori nu mai fac nimic”. Deoarece perfecțiunea nu există iar focusarea pe atingerea ei îi face pe oameni să devină obsedați să obțină un rezultat dificil de atins, orice sarcină devine o corvoadă. Se vor bloca în realizarea ei fie pe a identifica fiecare defect, fie pe a corecta ceva la nesfârșit. Acea sarcină nu se va termina niciodată iar ei nu vor obține un rezultat satisfăcător. Din cauza acestui mecanism, un perfecționist va alege destul de des a doua parte a principiului menționat mai sus și nu va mai face activitățile unde se teme că nu va atinge perfecțiunea. Acesta știe cât de mult efort trebuie să depună pentru a atinge standardele sale extrem de ridicate și va alege să nu mai facă nimic decât să se confrunte cu rezultate mai puțin satisfăcătoare.
Semne că procrastinezi din cauza perfecționismului:
- Te simți copleșit de cât de multă muncă trebuie să depui pentru a atinge standardele tale înalte.
- Simți frica de a eșua.
- Îți este frică să greșești.
- Îți este teamă că nu vei atinge standardele tale sau pe ale altora.
- Planifici în exces acțiunile pe care trebuie să le faci pentru a obține un rezultat.
- Te focusezi mai degrabă pe rezultate decât pe proces.
- Satisfacția pe care o simți când ai rezultate bune durează puțin deoarece consideri mereu că mai este ceva de făcut.
Cum putem reduce procrastinarea cauzată de perfecționism
- Nu ești rezultatele pe care le ai!
Pentru a începe o sarcină este necesar să ne detașăm de credința că acele rezultate pe care sperăm să le obținem ne reflectă în întregime valoarea sau competența. Acele rezultate pot reflecta munca pe care ai depus-o însă nu vor refleta nici pe departe întreaga ta ființă. Suntem ființe complexe, iar niște simple rezultate obținute într-un anumit moment cu resursele pe care le-am avut în acel moment, nu sunt nici pe departe reprezentative pentru a ne descrie.
- Renunță la ideea unui început perfect!
Uneori putem procrastina și prin a aștepta momentul potrivit, prin a planifica la nesfârșit o activitate și prin a aștepta să fim perfect pregătiți pentru acțiune. Dacă renunțăm la ideea că, fără toate acestea nu are cum să ne meargă bine, vom fi capabili să ne apucăm de treabă. Un moment perfect nu va exista niciodată și cel mai probabil cu cât începem mai devreme cu atât ne vom calibra pe parcurs și ne vom da seama ce avem de făcut, ce ne mai trebuie sau ce presupune sarcina respectivă.
- Tratează-te cu compasiune!
Blamarea, vinovăția și discursul interior negativ nu te ajută nici să scapi de perfecționism, nici să te apuci de treabă. Acestea te condamnă să repeți la nesfârșit același cerc vicios și să te simți din ce în ce mai anxios și deprimat din cauza lucrurilor pe care crezi că trebuie să le faci. Totul este în regulă. Să ne fie frică de rezultate, să punem presiune pe noi și să sfârșim prin a nu mai face nimic este totuși parte din experiența umană. Fii blând cu tine și încearcă să te înțelegi mai degrabă decât să arunci cu pietre în tine însuți. Înțelege că este normal să eziți, este normal să te temi, este normal să nu dorești să faci anumite lucruri.
Ascultă-ți discursul interior și întreabă-te cine îți vorbește urât. Este vocea iubirii sau este criticul interior? Dacă ascultăm vocea iubirii din sufletul nostru va fi imposibil să mai simțim că nu am făcut suficient sau să ne blamăm pentru lucruri amânate deoarece aceasta acționează ca o călăuză ce ne ghidează spre alegerile perfecte pentru noi înșine.
Gânduri de final
Procrastinarea cauzată de perfecționism ne poate face să ne oprim din acțiune și să ne blamăm pentru acest lucru, ținându-ne captivi într-un cerc vicios. Poate fi un drum greu însă, cu uneltele potrivite, putem ieși din această capcană, putem câștiga o nouă raportare la acțiunile noastre, la țelurile noastre și putem cunoaște mai bine felul în care abordăm situațiile sau ce ne dorim cu adevărat.
