Sigmund Freud (1856-1939) este cel care a definit ideea de mecanisme de apărare ca parte a teoriei sale psihanalitice. Un mecanism de apărare este o strategie inconștientă pe care oamenii o folosesc pentru a-și apăra ego-ul împotriva unor caracteristici personale inconfortabile care ar provoca anxietate dacă le-ar recunoaște în mod conștient. “Proiecția” este un astfel de mecanism de apărare în care un individ își recunoaște trăsăturile sau impulsurile inacceptabile în altcineva pentru a evita să recunoască aceste trăsături sau impulsuri în sine, în mod subconștient.
Proiecția depinde de o înțelegere internalizată a binelui și a răului și este considerată destul de primitivă, deoarece se bazează pe o înțelegere în alb și negru a dualității bine-rău. Copiii folosesc proiecția ca mecanism de apărare la începutul și la mijlocul adolescenței și mai puțin spre sfârșitul adolescenței, pe măsură ce încep să folosească mecanisme de apărare mai mature, cum ar fi identificarea, în care un individ internalizează și reproduce comportamentul altuia. Faptul că proiecția este considerată imatură nu înseamnă că adulții nu o folosesc. La un moment dat, adulții vor folosi în mod inevitabil un mecanism de apărare de un anumit fel pentru a se proteja împotriva unei amenințări la adresa sentimentului lor de sine. Oamenii diferă în ceea ce privește tipurile de mecanisme de apărare pe care le folosesc. Unii se bazează în mod constant pe mecanisme de apărare imature, iar alții utilizează mecanisme de apărare mature.
Când bărbații folosesc mecanisme de apărare mai mature, tind să aibă o sănătate fizică mai bună, rezultate mai bune în carieră și satisfacție în cuplu. Utilizarea excesivă a proiecției ca mecanism de apărare a fost asociată cu un stil de personalitate suspicios și hiper-atent la bărbați și cu un stil de personalitate sociabil, încrezător și non-depresiv la femei.
Exemple de proiecție
Proiecția poate fi folosită ca mecanism de apărare în orice împrejurare. Oamenii își protejează stima de sine prin negarea caracteristicilor, impulsurilor sau sentimentelor pe care le consideră amenințătoare, în timp ce văd aceleași caracteristici la altcineva. Iată câteva exemple !
- O soție este atrasă de un coleg de muncă de sex masculin, dar nu-și poate recunoaște sentimentele, așa că atunci când soțul ei vorbește despre o colegă de sex feminin, ea devine geloasă și îl acuză că este atras de cealaltă femeie.
- Un bărbat care se simte nesigur pe masculinitatea sa își bate joc de alți bărbați pentru că se comportă ca niște femei.
- Unui sportiv îi displace instinctiv un membru al echipei sale, dar, cu timpul, începe să creadă că acesta îl urăște.
- O femeie își critică fiica pentru că o întrerupe în timp ce vorbește, când, de fapt, ea este cea care își întrerupe în mod regulat fiica.
- Cineva se simte vinovat pentru că simte nevoia să fure, ceea ce îl face să suspecteze că alții plănuiesc să îi ia portofelul sau alte obiecte de valoare.
- Un tânăr își ignoră propriile impulsuri agresive și, în schimb, crede în mod incorect că prietenul său are tendințe agresive.
Să folosim “proiecția” ca mecanism de apărare sau altceva?
De când Freud a introdus pentru prima dată termenul de PROIECȚIE, definindu-l ca mecanism de apărare, oamenii foloses adesea termenul în conversația de toate zielele, însă, atunci când discută despre proiecție în termeni simpli, de obicei nu se gândesc la ea ca la un element defensiv.
PROIECȚIA descrie faptul de a vedea trăsăturile proprii în alții, trăsături despre care cineva crede în mod incorect că nu le posedă. Caracteristicile personale pe care cineva le proiectează asupra altora pot fi pozitive sau neutre. Pentru a fi într-adevăr un mecanism de apărare, proiecția trebuie să se bazeze pe conceptualizarea inițială a lui Freud. Faptul de a vedea trăsăturile proprii indezirabile în ceilalți în timp ce le negi în sine, îl ajută pe individ să-și apere ego-ul. Proiecția definită în acest fel este denumită proiecție defensivă sau clasică. Fără un element defensiv, nu ar trebui să considerăm proiecția un mecanism de apărare, ci o prejudecată cognitivă în care cineva presupune că ceilalți oameni sunt asemănători. Ideea că oamenii supraestimează numărul de persoane care le împărtășesc trăsăturile, dorințele, gândurile și sentimentele este denumită “fals consens”.
Ce impact are proiecția defensivă
La fel ca multe mecanisme de apărare, pe termen scurt, proiecția poate fi utilă. Prin negarea adevărurilor incomode despre tine însuți, poți face față mai bine anxietăților și îți pot menține stima de sine la un nivel confortabil. Cu toate acestea, proiecția poate deveni în cele din urmă dăunătoare, deoarece poate perturba relațiile interpersonale și poate duce la probleme precum hărțuirea, gelozia și altele asemenea. Proiecția poate determina individul să creeze în subconștient o lume socială ostilă pe care o crede populată de persoane ce prezintă trăsăturile care îi displac cel mai mult și pe care este cel mai puțin dispus să le confrunte în sine. Studiile arată că utilizarea frecventă a proiecției defensive este asociată cu trăsăturile legate de tulburările de personalitate: borderline, narcisism, personalitatea histrionică și psihopatică.
Cum să recunoașteți și să depășiți proiecția defensivă?
Având în vedere natura subconștientă a mecanismelor de apărare, recunoașterea propriei utilizări a proiecției defensive poate fi o provocare.
- Primul pas este auto-reflecția. Încearcă să fii sincer cu tine însuți cu privire la ceea ce te face nesigur și anxios și examinează trăsăturile și impulsurile pe care le ai și care s-ar putea să îți placă cel mai puțin la tine.
- Apoi, încearcă să-ți privești comportamentul în mod obiectiv pentru a vedea dacă nu cumva îți proiectezi asupra altcuiva anxietățile pe care le ai față de tine. Încearcă să nu te judeci în timpul acestei explorări; observă și evaluează cu onestitate, fără a te opri asupra a ceea ce descoperi.
Autoanaliza poate fi un proces inconfortabil, așa că, cel mai bine ar fi să îl parcurgi împreună cu un profesionist în domeniul sănătății mintale. Un terapeut sau un consilier familiarizat cu mecanismele de apărare și cu proiecția, în special, te poate ghida și ajuta să faci față la ceea ce descoperi. Un consilier priceput, te poate ajuta să te simți mai confortabil cu caracteristicile, gândurile și sentimentele care te-au determinat să te proiectezi asupra altora.
Poți depăși complet utilizarea proiecției.
Poți face progrese până la a ajunge să nu mai negi nicio parte din tine însuți. Pentru asta este necesar să înveți să dansezi cu umbrele tale. Vrei să încerci să te împrietenești cu ele și să le transformi în daruri? Programează chiar acum o consiliere și rămâi aproape pentru că vom explica mai multe mecanisme subconștiente de apărare de care trebuie să devenim conștienți pentru a nu ne confrunta cu anxietatea, depresia și alte asemenea probleme de sănătate mintală.
Îndrăzniți să fiți înțelepți !
