Știați că prezența uneia dintre fețele marelui sigiliul al Statelor Unite ale Americii, cea cu piramida și ochiul, pe bancnota de un dolar, datează din timpul administrației Roosvelt și se datorează lobby-ului făcut de Nicholas Roehrich, cel care a prezentat omenirii dovezile existenței misteriosului tărâm al Shambhallei? Americanul de origine rusă Nicholas Roerich (1874-1947) – pictor, poet, scriitor, mistic și membru respectat al Societății Teosofice, a condus între anii 1923 și 1928 o expediție prin deșertul Gobi și lanțul muntos Altai, având ca scop explorarea Indiei, Mongoliei și Tibetului. Această expediție avea să acopere peste 15.000 de kilometri, desfășurați în 35 dintre cele mai înalte pasaje montane din lume. Scopul expediției finanțată de Liga Națiunilor Unite la acea vreme: Strângerea de dovezi privind existența unui anumit regat secret subteran.
Nicholas Roerich a fost ales de Liga Națiunilor Unite pentru această misiune, nu numai pentru legăturile sale la nivel înalt cu clasa politică americană și cu masoneria, ci și pentru că el credea în unitatea transcendentală a tuturor religiilor, în ideea că într-o bună zi budiștii, musulmanii și creștinii își vor da seama că toate dogmele de diviziune sunt doar cojile care conțin același nucleu. Lucrările artistice realizate de misticul de origine rusă subscriu credinței că omenirea așteaptă o nouă eră, în care toate credințele convenționale vor fi eliminate, umanitatea va renunța la discrepanțele sale și toți oamenii se vor reuni într-un paradis al frăției universale.
Câțiva dintre membrii de vază ai Societății Teosofice aveau să consemneze în memoriile lor că scopul real al misiunii lui Roerich nu a fost acela de a aduna dovezi privind existența unui regat ascuns subpământean, despre care Liga Națiunilor Unite avea cunoștință și cu care era în legătură, cât returnarea către acest regat a pietrei Chintanami: o bucată de meteorit cu proprietăți miraculoase, care provenea dintr-un sistem solar situat undeva în constelația Orion. Conform societății teosofice această piatră Chintanami aflată în păstrarea regatului secret subpământean este trimisă periodic la suprafață prin diferiți mesageri, care au de îndeplinit diverse misiuni spirituale importante pentru omenire.
La întoarcerea din lunga sa misiune în care a plecat cu întreaga sa familie, Roerich a prezentat rapoarte care aveau să consolideze convingerile oamenilor că regatul subpământean ascuns nu este doar o simplă legendă. Pentru descoperirile sale Nicholas Roerich a fost decorat de guverne și case regale importante. El a scris mai multe cărți în care prezintă detaliile expediției sale. Amintesc aici titlurile pe care eu le consider cele mai importante: “Altai-Himalaya: jurnal de călătorie” și „Inima Asiei”. În cărțile lui Roerich nu vom regăsi decât o mică parte a evenimentelor trăite de el de-alungul expediției de 5 ani în munții Himalaya. Cele mai importante consemnări și inventarieri de probe le-a făcut în cadrul rapoartelor sale secrete către mai-marii Ligii Națiunilor Unite. Odată cu predarea acestor rapoarte, pentru serviciile secrete ale vremii începea o nouă eră. Personaje importante din România, precum regina Elena, Principesa Ileana, prim-ministrul I.G. Duca și sfântul Ardealului, părintele Arsenie Boca, aveau să joace curând roluri importante în această poveste a misteriosului regat subteran.
Ideea unei lumi ascunse sub suprafața planetei este una foarte veche. În multe țări există nenumărate povești populare și tradiții orale care povestesc despre oamenii de sub pământ, locuitori ai unui imperiu unde nu există decât armonie și putere spirituală. Cea mai veche legendă ne spune că undeva, în munții Asiei de Est există un regat subteran misterios, conectat la celelalte continente printr-o rețea gigantică de tuneluri. Acest regat se numește Agartha. Conform legendei, intrările în tuneluri ar trebui să fie cunoscute doar de anumiți inițiați speciali, detaliile de localizare a acestora fiind păzite cu mare atenție, întrucât regatul Agarthei în sine este un imens depozit al celor mai înaintate cunoștințe din Univers. Unii susțin că aceste cunoștințe păstrate în Agartha provin atât din vremea Atlantidei cât și din vremuri mai vechi, de la un popor format din primele ființe inteligente care au populat Pământul.
Povestea Agarthei a fost introdusă în lumea occidentală de scriitorul, filosoful și ocultistul francez Joseph-Alexandre Saint-Yves (1842-1910). În căutarea înțelepciunii universale, începând cu anul 1885, Saint-Yves a făcut o expediție în munții Asiei unde, sub îndrumarea unui prinț afgan pe nume Haji Sharif, a început să studieze sanscrita, limba străveche a Indiei.
De la acest personaj misterios, francezul a învățat multe lucruri despre regatul Agarthei. Din cartea sa „Misiunea Indiei” aflăm că regatul Agarthei este un tărâm locuit de un popor de milioane de oameni, condus de un rege care este totodată și un lider spiritual foarte puternic. Existența Agarthei se pierde în negura vremurilor. „Regatul ar fi fost situat inițial la suprafața Pământului, însă, în jurul anului 3200 î.Hr., a fost mutat în subteran pentru a-l ascunde de cei răi care vroiau să-l cucerească și să-i fure secretele. De acolo, de sub pământ, înțelepții Agarthei au continuat să supravegheze evoluția omenirii de la suprafață. Din când în când, Agartha trimite ambasadori în lumea noastră, despre care are cunoștințe perfecte”, ne povestește Saint Yves. Regatul ascuns se bucură de progrese tehnologice mult superioare celor din lumea noastră. Nu numai ultimele invenții ale epocii moderne, ci și întreaga cunoaștere a tuturor timpurilor ar fi păstrate în bibliotecile și bazele de date ale Agarthei, situate în diferite locuri ale lumii.
Cea mai importantă locație s-ar afla în România, iar cercetările și descoperirile mai multor oameni de bună credință ne întăresc convingerea că așa stau lucrurile.
Până la începutul secolului al XX-lea, povestea Agarthei a rămas doar o legendă. Poveștile despre regatul misterios subpământean au circulat pe scară largă odată cu publicarea cărților lui Saint-Yves, dar nimeni nu adusese încă dovezi ale existenței sale. Secolul XX, secolul materialismului și rațiunii cerea însă dovezi. Începând cu anul 1929 aveau să apară și dovezile. Acestea au fost aduse de mai mulți exploratori. Primul dintre ei a fost, așa cum vă spuneam, ruso-americanul Nicholas Roerich, apoi, polonezul Ferdinand Ossendowski, care a efectuat și el mai multe expediții de cercetare în Tibet și Manciuria. Descoperirile lor aveau să devină piatra de temelie a cunoștințelor noastre actuale despre tărâmul secret al Agarthei. De atunci încoace, societățile private de cercetare științifică, diverse persoane particulare dar mai ales serviciile secrete, au aflat multe lucruri despre regatul ascuns al Agarthei.
La începutul anilor 60, Alexandra David-Neel, o cercetătoare de origine franceză care și-a dedicat și ea întreaga viață studiului culturii tibetane și budismului, în lumea esoterică occidentală, avea să apară un alt nume pentru regatul Agarthei: Shambhalla, care în sanscrită înseamnă locul păcii. Hollywoodul, sub inspirația unor scriitori și scenariști, a popularizat pentru aceeași Agartha, numele de Shangri-La. Mai târziu, succesul înregistrat în lumea occidentală de cartea lui James Redfield, “Profețiile de la Celestine” a făcut ca numele de Shambhalla să devină mult mai popular decât cel de Agartha, însă, pentru cercetătorii avizați, numele acestui tărâm ascuns a fost, este și va rămâne Agartha. Toți cei care au făcut expediții de cercetare în munții Asiei și și-au făcut publice descoperirile, spun că numai sufletele pure pot trăi în Agartha, unde se bucură de o fericire perfectă și nu experimentează niciodată suferințe sau greutăți. Dragostea și înțelepciunea guvernează, iar nedreptatea nu este cunoscută. Locuitorii Agarthei trăiesc mult, au trupuri frumoase, perfecte și posedă puteri supranaturale. Cunoștințele lor spirituale sunt profunde, sunt avansați din punct de vedere tehnologic, legile lor sunt foarte îngăduitoare, iar studiul artelor și științelor se întinde pe întreg spectrul social, la un nivel mult mai înalt decât s-a realizat vreodată, oriunde în lumea de la suprafața Pământului.
Textele religioase tibetane susțin că Agartha este centrul cosmosului, are rădăcinile în iad și vârful în rai. Vârful muntelui găzduiește un palat central magnific care radiază o lumină puternică. Palatul are o iluminare specială dar și telescoape de mare putere pentru a studia viața extraterestră. De sute de ani, locuitorii Agarthei folosesc mijloace de transport foarte sofisticate care navighează printr-o rețea de tuneluri subterane. Pe drumul spre iluminare, ei dobândesc puteri precum clarviziunea, capacitatea de a se mișca la viteze mari și de a se dematerializa și dispărea în voie. Aceleași texte tibetane menționează că palatul regelui Agarthei se află sub munții Kunlun și de acolo pleacă tuneluri subterane în toată lumea: Egipt, Chile, SUA, România, Australia și Antarctica.
Madam Blavatsky, un alt membru respectabil și fondator al Societății Teosofice, traducător și cercetător al misterelor textelor tibetane și medium aristocrat celebru în secolul al XIX-lea, descrie cu lux de amănunte în lucrările sale tunelurile din întreaga lume care duc către regatul Agarthei. La puțin timp după ce Nicholas Roerich și-a predat către Liga Națiunilor Unite rapoartele sale secrete despre regatul subpământean al Agarthei, în Germania acelor vremuri venea la putere Hitler. El avea o adevărată obsesie pentru ocultism și yoga, pe care le și studiase în tinerețe la Viena. A fost inițiat apoi în tainele cultului indo-american Peyote, după care s-a alăturat grupului ocult german ULTIMA THULLE, grup din care s-a născut Partidul Nazist. Imediat cum a preluat puterea, Adolf Hitler a înființat un nou minister care să se ocupe cu studierea rădăcinlor ancestrale ale poporului german, considerat ca fiind urmaș al rasei pure a arienilor. Ministru a fost numit șeful catedrei de sanscrită de la Universitatea din München. Prin această legătură cu studiile în sanscrită, au adoptat naziștii svastica, un simbol străvechi al norocului și al bunăstării. Svastica nu este un simbol inventat de Hitler. Ea există de mii de ani și aparține deopotrivă hinduismului, budismului și jainismului. Cu ajutorul marelui explorator Sven Hedlin, Hitler a trimis mai multe expediții în Tibet. În arhivele secrete ale SS-ului s-au descoperit hărți și documente din care rezultă că mesageri naziști au reuși să intre în contact cu regatul ascuns al Agarthei și că până la un moment dat au primit sprijin din partea marelui rege. Până la un moment dat. La începutul anilor 1960, FBI a adus probe izbitoare conform cărora Hitler nu a murit în buncărul său din Berlin împreună cu Eva Braun, ci au fugit împreună în Argentina. Unele guri spun că printr-un tunel subteran din rețeaua Agarthei, altele că ajutat de un submarin.
Polonezul Ferdinand Ossendowski afirmă că în timpul expedițiilor sale prin Mongolia au existat momente în care oamenii și animalele se opreau la unison, și rămâneau așa nemișcați, ca și când ar fi ascultat ceva. Caii, oile și vitele se ghemuiau aproape de pământ. Păsările încetau să mai zboare, marmotele nu mai fugeau, iar câinii nu mai lătrau.
„Cerul și pământul încetau parcă să mai respire, povestește Ossendowski. Vântul nu mai bătea, totul era parcă aruncat involuntar într-un fel de rugăciune. Am întrebat un bătrân păstor și vânător mongol ce se întâmplă și mi-a spus că întotdeauna se întâmplă așa, atunci când regele lumii se roagă în palatul său subteran și alege soarta tuturor oamenilor de pe pământ. În Agartha, trăiesc conducătorii invizibili ai Pământului: regele lumii sau Brahatma, care îi poate vorbi lui Dumnezeu așa cum îți vorbesc eu ție acum, împreună cu cele două ajutoare ale sale: Mahatma – cel care cunoaște sensul evenimentelor viitoare și Mahinga – cel care guvernează cauzele acestor evenimente. Brahatma cunoaște toate forțele din lume și citește marea carte a sorții tuturor sufletelor omenirii.” i-ar fi povestit băștinașul lui Ossendowski.
Polonezul își încheie cartea sa „OAMENI, BESTII ȘI ZEI” cu o profeție șocantă a regelui Agarthei. Brahatma prezice omenirii că materialismul va distruge pământul, războaie teribile vor devora națiunile lumii, iar la apogeul acestui vărsat de sânge în anul 2029, oamenii din Agartha vor ieși din lumea lor subterană și vor restabili ordinea. Textele antice egiptene, recent descoperite, consemnează și ele despre regatul Agarthei care s-ar afla sub muntele Meru în centrul Pământului. Muntele Meru ar avea doi munți corespondenți. Unul la Polul Nord, denumit Sumeru, locul în care se află zeii și unul la Polul Sud denumit Kumeru, locul în care trăiesc demonii. Regatul Agarthei este descris ca fiind un centru principal de putere cu centre auxiliare împrăștiate pe glob, legate prin pasaje subterane. La suprafață trăiesc oamenii – cei pe care „zeii” i-au creat. Literaturile persană, indiană, chineză, japoneză, scandinavă, indiană nativ-americană, mayașă și aztecă fac, de asemenea, referiri la civilizațiile din interiorul Pământului. Mitologia greacă are și ea propria versiune a Shambhallei: ținutul Hiperborean.
Și ajungem acum la România, care este menționată ca jucând un rol foarte important, atât în textele religioase tibetane referitoare la regatul Agartha, cât și în însemnările misticului indian Sadhu Sundar Singh, ulterior convertit la creștinism. Sadhu Sundar Singh s-a născut în anul 1888 și a fost văzut ultima dată în viață în anul 1929, înainte de începerea unei expediții în Munții Himalaya. După plecarea în expediție, nu numai că nu a mai fost văzut vreodată dar nici nu au fost descoperite rămășițele sale sau ale celorlalți 23 de participanți la expediție, deși au fost efectuate multe căutări, întrucât Sadhu Sundar Singh era considerat un sfânt de către autorități. Misticul indian a publicat câteva lucrări, însă cele mai multe manuscrise ale sale nu au văzut niciodată lumina tiparului, fiind păstrate astăzi în arhiva mânăstiri budiste indiene Hemis. Iată ce spune acest mistic creștin indian despre România în cartea sa “Profețiile lui Sundar Singh”
„Eu ştiu că România are o misiune Dumnezeiască de redresare spirituală care o va face să se înfăţişeze întregii umanități ca un veritabil model demn de urmat. Ingeniozitatea omenească pusă în slujba răului va face cunoscute lumii cele mai groaznice crime şi pământul va cunoaşte cele mai cumplite boli ce vor apărea pentru a fi nimicită existenţa oamenilor răi și perverşi. Un sfert din omenire va dispărea fulgerător iar după aceasta, la a doua încercare, din cei rămaşi în viaţă şi îngroziţi vor fi suprimați încă aproape un sfert, iar restul se vor orienta trup şi suflet către Dumnezeu – de la cel aflat la sânul mamei şi până la cel mai îndârjit tiran ce păşeşte pe scoarţa pământului. Treptat, puterile statale vor dispărea, ca în locul acestora să apară o nouă putere denumită Federaţia Statelor Pământene, cu un singur preşedinte, o singură monedă, un singur consiliu de conducere şi o singură armată, aeropurtată, folosită doar pentru apărare sau pază internă, soldaţii săi având menirea de a păstra ordinea în acele zone.Toate acestea şi multe altele, deşi poate acum necrezute de unii oameni, se vor întâmpla din voia lui Dumnezeu. Vor face excepţie de la pedeapsa focului nimicitor şi a măcelului ce se va desfăşura pe aproape întreg globul pământesc, România şi locurile supranumite sfinte din Palestina. România va trece prin mai multe faze de transformări fundamentale, devenind în cele din urmă, graţie spiritualizării ei exemplare, un veritabil centru spiritual. Bucureștiul, capitala României, va deveni polul spiritual al planetei, va fi aproape în întregime reconstruit, transformându-se în cele din urmă într-o aranjare de construcţii, în formă inelară, având 7 km în diametru şi va fi considerat de toate popoarele drept „NOUL IERUSALIM” pământesc. În cele din urmă, toţi duşmanii României vor îngenunchea la hotarele acestei ţări şi plini de umilinţă vor recunoaşte misiunea ei spirituală ce se va manifesta prin intermediul teribilei puteri a lui Dumnezeu. În timpul războaielor viitoare focul şi distrugerile vor înconjura România, dar ea va rămâne neatinsă, precum o oază verde în mijlocul înspăimântătorului deşert nimicitor. Atunci veţi vedea cu toţii, căci acesta va fi un semn ceresc despre iscusinţa omului pusă în slujba răului, de care se vor folosi inteligenţele malefice în ultima încleştare, la care, deocamdată, oamenii nici nu se aşteaptă.
Citez acum dintr-un manuscris aflat la mânăstirea budistă indiană Hemis.
“Prin voia lui Dumnezeu, devotamentul primelor ființe inteligente din Univers, credința oamenilor din adâncuri și silința preamăritului rege al Agarthei, în munții Bucegi din România, ascunsă sub pământ…și este descrisă zona cu lux de amăunte,…se află noua arcă a lui Noe, care așteaptă să-și îndeplinească misiunea de salvare a omenirii. Toate cunoștințele Universului, nu numai ale Pământului, precum și semințele tuturor ființelor vii din Univers sunt depozitate pe această nouă arcă a lui Noe. Atunci când va sosi vremea, arca își va începe marea călătorie subpământeană până în munții Himalaya. Când va ajunge în Agartha, va fi întâmpinată de minunatul său popor, care, sub îndrumarea regelui său, va reclădi lumea distrusă de oamenii de la suprafața Pământului, așa cum a făcut de fiecare dată când locuitorii vreunei planete din Univers și-au distrus propria lume.
Vă invit să urmăriți documentarul nostru ARSENIE BOCA ȘI TUNELUL SECRET DINTRE CELE DOUĂ LUMI și veți mai face un pas important în înțelegerea obiectivului Marii Misiuni Sacre a poporului din misteriosul regat al Agarthei. Să fim mândri că România joacă un rol important în Marea Misiune Sacră de salvare a omenirii și păstrare a celor mai avansate cunoștințe din Univers, așa cum rezultă din spusele marilor mistici. Shambhala este prin definiție o lume ascunsă. Niciunul dintre numeroșii aventurieri pasionați de paranormal sau căutători ai înțelepciunii spirituale care și-au propus să găsească Shambhala sau locul din Bucegi unde se află noua arcă a lui Noe, nu îți poate arăta locația fizică pe o hartă. Toți îți indică în schimb o anumită zonă, spunând despre ea că s-ar afla la granița dintre această lume și următoarea. Viziunea mistică orientală asupra lumii este destul de diferită de cea științifică occidentală. De aceea s-ar putea ca un ghid de călătorie către Shambhalla, Agartha sau Noua Arcă a lui Noe ascunsă sub Bucegi, să descrie un vârf de munte înzăpezit, sclipind sub lumina soarelui ca fiind un templu de aur în care locuiește un zeu strălucitor. Ideea de Shambhalla – locul ascuns al păcii -nu este încă pe deplin dezvoltată nici din perspectivă spirituală, nici din perspectivă materială. Poate că chiar va veni o zi când această idee va avea puterea extraordinară de a realinia civilizația umană la scopul pentru care a fost creată. Poate că va veni o zi când, cei care cercetează vor descoperi că Shambhalla nu se află doar la granița dintre această lume și următoarea, într-un univers paralel sau într-o dimensiune superioară, ci și în inima fiecăruia dintre noi. Ca să ne convingem de asta, nu trebuie decât să apelăm la inteligența intuitivă a inimii noastre.
Pe curând, îndrăzniț să fiți înțelepți și întrebați-vă inima ce știe ea despre Shambhala, regatul ascuns al păcii !