Pe lângă foc, spânzurătoare și sabie, ceea ce numim astăzi instituții religioase au avut FRICA de-a lungul mileniilor ca principală armă de control a maselor. Frica de a arde în iad este și astăzi arma cu care mamarii bisericilor condiționează viețile supușilor, numai că, oamenii încep să se trezească și, încet-încet, să-și risipească fricile și să descopere Divinitatea în interiorul lor, nu agățată sau pictată pe pereți.
Din cauza armelor cu care religiile au manipulat masele, în subconștientul colectiv s-au înrădăcinat tot felul de frici ancestrale, pe care le moștenim parțial la venirea noastră în această lume. Dar, ce să fie acest subconștient colectiv, locul din care preluăm la nașterea noastră tot felul de informații, instincte și obiceiuri prin intermediul unui proces cunoscut ca transmitere transgenerațională?
Freud și Jung, cei mai celebri corifei ai psihologiei și psihologiei nu au căzut niciodată de comun acord cu privire la termenul de inconștient sau subconștient. După Freud, inconștientul este o fază mai profundă a minții care se modelează exclusiv pe baza experiențelor personale, fiind locul unde îngropăm neconștient, reprimăm, felurite dorințe. După Jung, inconștientul este mai mult decât atât. Acesta conține și o parte pe care o moștenim transgenerațional, pentru că nu venim la nașterea noastră pe Pământ cu mintea “tabula rasa“. Avem instincte și informații codificate genetic. Ei bine, Jung s-a plimbat un pic prin Orient și a studiat sute de manuscrise sanscrite, Freud a cam stat pe la Viena.
Conform învățăturilor lui Jung, inconștientul colectiv este comun tuturor ființelor umane și este responsabil pentru o serie de credințe și instincte adânc înrădăcinate, cum ar fi spiritualitatea, comportamentul sexual și instinctele de viață și de moarte. Inconștientul colectiv este alcătuit dintr-o colecție de cunoștințe și imagini cu care fiecare persoană se naște și care este împărtășită de toate ființele umane datorită experienței ancestrale.
Deși oamenii nu conștientizează ce gânduri și imagini se află în inconștientul lor colectiv, în anumite momente, psihicul uman poate apela la aceste înregistrări ancestrale configurate în Marea Înțelepciune Universală.
Toți oamenii pot învăța cum să acceseze înregistrările din arhiva Sufletelor, adică ceea ce exprimă în viața noastră prin arhetipuri – semne, simboluri sau tipare de gândire și/sau comportament care sunt moștenite de la strămoșii noștri. Vă recomand să citiți articolul nostru despre cele 12 fețe ale sufletului.
Jung era convins că similitudinea și universalitatea religiilor lumii arătau că religia este de fapt o manifestare a inconștientului colectiv. Astfel, credințele adânc înrădăcinate în ceea ce privește spiritualitatea sunt explicate ca fiind parțial datorate inconștientului moștenit transgenerațional. În mod similar, morala, etica și conceptele de corectitudine sau de bine și rău ar putea fi explicate în același mod, inconștientul colectiv fiind parțial responsabil pentru prezența acestor concepte în sistemele noastre de valori.
Folosind teoria inconștientului colectiv, Jung a explicat modul în care temerile și fobiile sociale se pot manifesta la copii și adulți fără niciun motiv aparent. Frica de întuneric, de sunete puternice, de poduri sau de sânge, toate acestea își pot avea rădăcinile în acest inconștient colectiv nefiind altceva decât trăsături genetice moștenite. În sprijinul explicațiilor lui Jung, cercetările moderne ne arată că unii copii se tem de întuneric nu din cauza unei experiențe personale negative pe care au avut-o la un moment dat în timpul nopții, ci pentru că întunericul activează în ei un răspuns exagerat din partea amigdalei – parte a creierului asociată cu procesarea emoțiilor – răspuns care duce la dezvoltarea unei frici înnăscute, neprovocate.
Visele oferă o perspectivă codificată asupra inconștientului colectiv.
Simbolurile specifice din vise sunt universale. Cu alte cuvinte, aceleași simboluri au semnificații similare pentru oameni diferiți. Dacă Freud credea că visele sunt exprimarea dorințelor noastre reprimate, Jung credea că ele compensează părți ale psihicului care sunt subdezvoltate în stare de veghe.
Legătura dintre credința religioasă și frică
Legăturile dintre religie, frici și fobii sunt foarte puternice. Diferența simplă dintre fobii și frici este aceea că fobiile sunt frici exagerate. Deși credințele religioase aduc alinare în cazul unora, anumite fobii par să aibă o componentă religioasă puternică. Aceste fobii se pot întâmpla oricui, indiferent de mediul său religios. Simptomele unei fobii specifice includ: frică excesivă, persistentă și nerezonabilă ca răspuns la o situație sau un obiect specific, un răspuns imediat de anxietate care nu este proporțional cu amenințarea reală și evitarea sursei fricii sau suportarea acesteia doar în condiții de constrângere extrem. Pentru a fi calificată drept fobie religioasă, teama trebuie să fie limitativă pentru viață și să afecteze domenii precum viața personală, școala și munca. Simptomele trebuie să fie prezente timp de șase luni sau mai mult și nu trebuie să fie cauzate de o altă afecțiune de sănătate mintală, cum ar fi agorafobia sau tulburarea de anxietate socială.
Tipuri de fobie religioasă
Rețineți și voi că, în cazul unei fobii religioase, o persoană ar trebui să experimenteze o teamă excesivă față de un obiect sau o situație religioasă, care este disproporționată față de amenințare și care declanșează un răspuns anxios sever. Există mai multe tipuri de fobii care par să aibă o componentă religioasă. Unele dintre cele mai frecvente sunt:
Ecleziofobia – frica de biserică sau de ceea ce reprezintă clădirea în sine, frică ce ar putea fi legată de o teamă de practici specifice asociate cu religia care au dus la sentimente de neîncredere și teamă. Abuzul sexual din partea preoților și abuzul emoțional din partea bisericilor care susțin homofobia și practicile dăunătoare, cum ar fi terapia de conversie, de exemplu, ar putea contribui la frica de biserici sau de alte clădiri religioase.
Fobiile legate de Ziua Judecății de Apoi – Acestea tind să se împartă în două categorii de bază: fobii tehnologice (frica de inteligența artificială și altele) și fobii legate de “Sfârșitul lumii”. Ambele tipuri de fobii apocaliptice pot fi declanșate sau înrăutățite de credința religioasă, în special dacă ați început să vă puneți la îndoială credința dogmatică pe care o practicați. Astrofobia, sau frica de spațiu, poate fi legată și ea de fobiile de apocaliptice.
Fobiile de moarte – Temerile legate de moarte sunt extrem de frecvente în rândul oamenilor din toate culturile și mediile religioase. Thanatofobia, sau frica de moarte, este cea mai comună dintre aceste fobii, dar mulți oameni se tem și de simbolurile morții, cum ar fi pietrele funerare și fantomele. Mitofobia, sau frica de legende poate fi, de asemenea, legată de frica de moarte.
Fobiile numerice – Numerele pot avea semnificații religioase și culturale puternice. Deși credința în forța numerelor este adesea respinsă ca superstiție de către știința modernă, ea poate fi una extrem de puternică. Două dintre cele mai temute numere sunt 13 și 666. 13 pentru că, la Cina cea de Taină care a precedat răstignirea lui Iisus au participat 13 persoane și 666 care a fost asociat în mod manipulatoriu de Irineu din Lion, părinte al Bisericii Creștine timpurii cu numărul lui Satan. Acest număr codifica de fapt numele împăratului Nero (prigonitor al creștinilor) și pentru primii creștini gnostici avea o semnificație pozitivă de noroc și prosperitate. Așa a denaturat biserica aceste simboluri numerice, după cum a făcut-o și în cazul pentagramei – care este o stea în cinci colțuri ce semnifică lumea materială, perceptibilă prin intermediul celor cinci simțuri cu care percepem această lume.
Un cuvânt de încheiere
Ca să tragem o concluzie, traumele legate de religie sau experiențele cu aceasta pot duce la dezvoltarea unor fobii religioase. Pe de altă parte, gândiți-vă la abuzurile și crimele săvârșite de religii în numele credințelor dogmatice. Toate acestea s-au înregistrat în subconștientul colectiv și se transmit mai departe din generație în generație. De aceea, pentru a rupe acest lanț transgenerațional de frici și fobii ce ne impun tot felul de răspunsuri și condiționări care ne împiedică să ducem o viață fericită, este necesar să parcurgem în deplină cunoștință de cauză un proces de iertare a strămoșilor. Nu numai că le vom aduce lor pacea, ci ne vom asigura și că nu vom transmite mai departe urmașilor noștri, toate fricile de iad și toate fobiile de moarte pe care religiile ni le-au lăsat cadou de-a lungul ultimelor 2 milenii.
Sufletul nostru – esența noastră divină – poate transmite iertarea transgenerațională în lumea de unde venim când ne naștem și plecăm când murim, dacă la un proces de iertare participă în mod solidar cele 2 instrumente ale sale, mintea și corpul. Gândul și apa sunt cheile unui asemenea proces. Pe curând și îndrăzniți să fiți înțelepți ! Iertați-vă pe voi înșivă și iertați-vă înaintașii !
