România este cunoscută în lume ca fiind mai degrabă țara lui Dracula decât Grădina Maicii Domnului, așa cum o personalitate religioasă de rang mondial a certificat-o în anul 1999. Chiar și românii care știu că țara lor este supranumită GRĂDINA MAICII DOMNULUI sunt, din păcate, puțini la număr. Majoritatea covârșitoare a celor care știu consideră că frumusețile naturale ale României au atras această binecuvântare sau că multitudinii de biserici și mânăstiri, implicit religiei majoritare a poporului român i se datorează numele de GRĂDINA MAICII DOMNULUI. Personajul fictiv DRACULA, inspirat de domnitorul valah Vlad Țepeș și creat de scriitorul irlandez BRAM STOKER în anul 1897, precede reputația României în lume. Industria cinematografică și cea de divertisment au produs și produc miliarde de pe urma acestei isterii. România nu a fost în stare să valorifice acest brand, devenit mondial, construit în jurul domnitorului Vlad Țepeș. Opoziția bisericii ortodoxe române, birocrația și corupția au ucis din fașă proiectul de construire a unui uriaș parc de distracții numit DRACULA PARC, inițiat de guvernanți la începutul anilor 2000.
Nașterea brandului de țară EXPLORAȚI GRĂDINA CARPAȚILOR a fost comentată îndeajuns de jurnaliștii de investigații: frunza plagiată, contractele puse sub semnul întrebării și multe alte aspecte îndoielnice. Acest brand nu a adus României niciun fel de beneficiu. Celor câțiva contractori cu statul român, care au profitat de pe urma acestei afaceri, milioane de euro. Despre minunea petrecută în urmă cu mai bine de jumătate de mileniu, responsabilă pentru binecuvântarea României cu numele de GRĂDINA MAICII DOMNULUI, nu vorbește mai nimeni, deși acest nume ar putea fi un veritabil brand de țară cu care ne-am mândri în fața întregii lumi. Denumirea de GRĂDINA MAICII DOMNULUI a fost readusă în actualitate, după 500 de ani de către Papa Ioan Paul al II-lea cu prilejul vizitei sale în România, în luna mai a anului 1999. Papa nu a explicat atunci nimănui de ce este România GRĂDINA MAICII DOMNULUI, lăsând în urmă diverse speculații, cum ar fi aceea că Iisus s-ar fi născut pe teritoriul României. Utilizarea titulaturii de GRĂDINA A MAICII DOMNULUI nu a fost însă un act de bunăvoință din partea papei Ioan Paul al II-lea, ci o recunoaștere a unui fapt dovedit istoric. Istoria vorbește despre utilizarea expresiei de GRĂDINA MAICII DOMNULUI în urmă cu mai bine de jumătate de mileniu, în baza unui miracol care a avut loc lângă mânăstirea Bisericani, aflată la 12 km de Piatra Neamț.
În 1498, un grup de 4 călugări, conduși de preotul Iosif, a început să construiască o biserică. Războaiele lui Ștefan cel Mare și faptul că nu reușeau să înalțe biserica, i-au determinat pe cei 4 să plece spre Muntele Athos. Pe când aceștia coborau pe Valea Rea, un fulger a izbucnit într-un stejar, iar în fața lor a apărut Sfânta Fecioară Maria.
–Unde vă duceți? a întrebat Fecioara.
–Mergem la Athos, la Muntele Sfânt, la Grădina Maicii Domnului, au răspuns aceștia.
–Rămâneți aici, căci și aceasta este Grădina mea, i-a îndemnat Sfânta Fecioară.
După această viziune călugării au găsit în scorbura stejarului o icoană a Maicii Domnului. În semn de amintire și cinstire a acestei minuni, călugării au așezat această icoană între crengile stejarului. Tradiția icoanei din stejar se păstrează și astăzi la mânăstirea Bisericani. Scena minunii este imortalizată într-un tablou aflat chiar sub originalul icoanei Maicii Domnului, in stânga pronaosului bisericii.
Despre această icoană localnicii spun că este făcătoare de minuni. A fost confiscată de şapte ori de autorităţile comuniste şi dusă la Bacău, Piatra Neamţ și Huşi, dar de fiecare dată icoana a apărut la loc, în mod inexplicabil.
Așezământul monahal Bisericani se află în satul Scăricica din comuna Viișoara, pe șoseaua Piatra Neamț-Bicaz și este construit în zona muntelui Pietrosu la o altitudine de 650 de metri pe locul vechii sihăstrii a mânăstirii Bistrița. Primul schit de lemn s-a ridicat aici în vremea domnitorului Alexandru cel Bun. Mai târziu, Ștefan cel Mare, Stefăniță Voda, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu s-au înscris și ei printre ctitorii mânăstirii, Ștefăniță Vodă, nepotul lui Ștefan cel Mare fiind cel care a ridicat prima biserică din piatră.
După secularizarea averilor mânăstiresti, decisă de Alexandru Ioan Cuza în anul 1863, Mânăstirea Bisericani este părăsită și cade pradă intemperiilor. După anul 1880 a fost folosită succesiv ca penitenciar și sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Reînființarea așezământului monahal s-a produs abia în anul 1990. Noii mânăstiri i s-a dat numele de Sf. Iosif, preotul călugăr căruia i s-a arătat Fecioara Maria pe drumul către Muntele Athos. Călugărul Iosif, întemeietor al mânăstirii Bisericani a fost canonizat de Sinodul bisericii ortodoxe în martie 2008, cu zi de prăznuire pe data de 1 octombire. Biserica mânăstirii poartă hramul de BUNA VESTIRE și aici se păstrează moaștele preotului călugăr Iosif, alături de cele ale unui alt călugăr pe nume Chiriac, care a nevoit pe aceste plaiuri, circa două sute de ani mai târziu. Nu departe de mânăstire, într-un loc spre care toată lumea te îndrumă, se află peștera Sfinților Iosif și Chiriac. Aceasta a fost folosită drept loc de rugăciune și slujbă până la ridicarea primei biserici.
În zona mânăstirii s-au nevoit multi pustnici, fapt pentru care în toponimia locului se păstrează până astăzi nume de călugări, precum: Muntele lui Simion, Muntele Averchie, Muntele lui Metodie, Muntele lui Varvara, Muntele Pir, Muntele Grecu, și Muntele Chiriac.
Întreaga zonă este de o frumusețe rară și încărcată la maxim cu energie pozitivă. Este un loc unde te simți parcă, pe jumătate iertat, doar prin simplul fapt că te afli acolo.
De o minune are nevoie și națiunea română pentru a renaște și a se redescoperi pe sine, pentru că nici autoritățile laice nici cele bisericești nu întreprind vreun efort pentru a reda României statutul de țară demnă, cu atât mai puțin de a o promova drept GRĂDINA MAICII DOMNULUI.
