Dragă,
voi încerca să mă abțin în cadrul acestei scrisori în a mă adresa Ție pe vreun nume, pentru că nu cred că tu porți vreunul, deși religiile acestei lumi Te numesc în fel și chip pretinzând că vorbesc în numele tău. Oamenii au dat nume lucrurilor și ființelor pentru a le deosebi pe unele de celelalte, dar eu nu am de cine sau de ce să te deosebesc, întrucât am convingerea că Tu ești tot ceea ce este. Îți voi spune așadar, DRAGĂ, în continuarea scrisorii mele. Dragă, aș vrea să îți mărturisesc încă de la început regretele mele pentru faptul că am pierdut timp prețios căutându-te. Am simțit întotdeauna că undeva se află un potențial, un țel mai presus decât orice în această lume materială și mi-am dorit mult să ating acel potențial. Mă străduiam, dar nu știam cum să ajung la sursa acelui potențial. Oamenii numesc acel potențial Dumnezeu. Eu îl identific cu Tine, dragă. Te-am căutat, DRAGĂ, fără să realizez vreo clipă că a căuta, presupune de fapt, una sau mai multe acțiuni cu scopul de a găsi ceva ce ai pierdut. Și, în neconștiența faptului că nu pierdusem nimic, am căutat cu disperare, fără să Te fi găsit vreodată. Am trăit experiențe de tot felul în această lume materială și bune și rele… ca să le clasific așa după standardele dualiste ale oamenilor. Tu știi că noi oamenii judecăm fără să vedem latura subtilă rea a experiențelor aparent bune sau latura subtilă bună a experiențelor aparent rele.
Am întâlnit și oameni buni și oameni răi, iar eu la rândul meu am fost și bun, am fost și rău. Am trecut prin filtrele rațiunii și simțămintelor mele tot felul de învățături și îndemnuri religioase….Am vrut să scriu în grabă, că nu mi-au folosit la nimic, însă da, mi-au fost de mare folos. Căutarea în lumea exterioară printre religii, dogme, învățături, obiceiuri și tradiții, m-a ajutat să-mi dau seama, dragă, că trebuie să încetez a mai căuta acel potențial, adică pe Tine, pentru că nu puteai fi găsit, atâta vreme cât nu te pierdusem. Dacă sistemul meu de convingeri ar fi subscris vreunei religii, probabil că și acum, m-aș fi aflat într-o continuă căutare. Tot căutând eu așa printre învățăturile lumii, devenisem obsedat de CAUTĂ ȘI VEI GĂSI, BATE ȘI ȚI SE VA DESCHIDE. Căutam dar nu găseam, băteam dar nu-mi deschidea nimeni. Atunci m-au cuprins cele mai mari îndoieli. Până când, la un moment dat, s-a întâmplat ceva care avea să-mi schimbe viața. Cineva, și știi tu cine, m-a îndemnat să încetez să mai caut, căci nu voi găsi nimic și să îndrăznesc să bat din interior pentru că voi avea o surpriză. Mi-am luat inima în dinți și am încetat căutarea în lumea exterioară. Am bătut din interior și, ce să vezi? Surpriză ! Și ce surpriză !?
Te anunț cu bucurie și recunoștință, că în sfârșit, după ce am încetat să te mai caut, Te-am descoperit fix acolo unde mă așteptam mai puțin: ÎN INTERIORUL FIINȚEI MELE. Iar TU erai acolo, atât de aproape, în timp ce eu te căutam de bezmetic prin alte locuri. Era cât pe ce să scriu, că în tot acest timp cât eu Te-am căutat, Tu n-ai suflat o vorbă ! Abia acum îmi dau seama cine era de fapt sursa gândurilor mele intuitive. Abia acum înțeleg tâlcul pildei soarelui: PE SOARE NU-L POȚI BĂGA ÎN CASĂ, ÎL POȚI LĂSA ÎN SCHIMB SĂ INTRE. TRAGE DOAR PERDEAUA ! Abia acum înțeleg tâlcul pildei bătrânului credincios care, pe când ieșea din cămăruța sa spunea: “Și acuma Doamne, iartă-mă ! Mă duc la biserică!” Cuvintele mele nu pot descrie pe deplin bucuria descoperirii Tale !
Oamenii sunt povățuiți așa cum am fost și eu, să bată la ușa Ta căci TU le vei deschide; să TE caute, căci TE vor găsi. Nu le spune nimeni însă, că trebuie să bată din interior… și că NU TE VOR GĂSI, ci TE VOR DESCOPERI ! Reprezentanții religiilor nu le spun adevărul pentru că se tem se tem că religiile își vor pierde sensul și ei vor dispărea din ecuație. Dacă tot le îngădui existența, încerci să-mi spui că religiile au rostul lor? Că există răul ca să putem deosebi binele, că există urâtul că să putem deosebi frumosul, că există suferința ca să conștientizăm bucuria…că există religiile ca să putem descoperi credința? Ar avea sens, ca de altfel tot ceea ce spui TU, chiar dacă uneori nu descopăr în întregime sensul mesajelor Tale.
Mă gândesc că, dacă toți oamenii Te-ar descoperi în interiorul lor, fiecare om Te-ar vedea în celălalt și lumea ar fi mai bună. Lumea de astăzi s-ar schimba într-o lume plină de respect și iubire. Mă mai gândesc că, dacă ar fi pace între toate religiile lumii, și mai-marii lor ar promova printre oameni ceea ce le unește, adică esența adevărului Tău, nu ceea ce le desparte – adică tradițiile lor diferite – în lume ar domni pacea. Am dreptate, dragă ?
Îți spuneam că regret timpul pierdut cu căutarea TA. Am rătăcit atâta amar de vreme, fără să-mi dau seama că te puteam descoperi în cele mai neînsemnate bucurii pe care le-am trăit zilnic. Mi le-am atribuit exclusiv mie. Ție îți atribuiam numai eșecurile, pierderile, tristețea și suferința. Ba, mai mult, Te și învinovățeam pentru toate astea. Tot ceea ce apreciam ca fiind bun, era meritul meu, iar tot ceea ce credeam că este rău, se întâmpla din vina Ta. Mă rușinez acum și Te rog să mă ierți pentru asta ! Abia acum înțeleg secretul Legii Atracției Universale și marele dar al liberului arbitru cu care ne-ai înzestrat pe noi, oamenii… Unii oameni, printre care m-am numărat și eu, nu înțeleg că gândind, spunând și făcând rău, rău vor primi, iar în cazul celor bune, bine vor primi la schimb. Mă îngrijorează că sunt prea mulți oamenii care preferă să fie credincioși unei expresii foarte jignitoare cu trimitere la cuvântul mamă, atunci când este vorba de facerea de bine. Te rog să mă ajuți să înțeleg, de ce se întâmplă asta. De ce nu aleg oamenii să primească binele drept răsplată, așa după cum ai stabilit TU prin legile tale imuabile ?
Am învățat în această lume că tristețile împărtășite cu alți oameni își pierd din intensitate, iar bucuriile se amplifică atunci când bucuria este împărtășită. Am mai învățat eu multe altele…știi Tu ! Aș vrea cumva să recuperez timpul pierdut, împărtășind bucuria mea și altora, dar nu pentru ca ei să se bucure neapărat pentru mine, ci ca să nu-și mai piardă vremea – așa cum am făcut eu – căutând în exteriorul lor ceea ce pot descoperi în ei înșiși. Am încercat pe multe căi și, într-o oarecare măsură am reușit. Fără ajutorul tău este greu….
Este greu dragă, pentru că religiile au condiționat oamenii de-a lungul secolelor să Te perceapă ca pe CINEVA ACOLO SUS, iar pe ei ca fiind TRIMIȘII TĂI PE PĂMÂNT. Atât de sus au avut grijă religiile să-i facă să creadă că ești, încât nu vor putea să ajungă la Tine niciodată, decât prin intermediul lor; după reguli și costuri bine stabilite. Unii oamenii cred că Tu ești așa un fel de duh al lămpii care le îndeplinește dorințele și-Ți oferă la schimb jertfele lor, fiecare în funcție de religia lui. Cu alte cuvinte, unii oameni cred că menirea Ta este să le slujești Tu lor, ci nu invers. Vor putea ei vreodată să accepte că nu sunt ființe separate de Tine, ci sunt una cu Tine? Eu cred că această teologie a separării omului de Tine a făcut mult rău și vor mai trece secole până când acest rău va dispărea.
Îți mulțumesc pentru că mi-ai îngăduit să Te descoper și să Te sărbătoresc în fiecare bucurie, oricât de mică ar fi ea. Și pe măsură ce mă bucur și te sărbătoresc, bucuriile sunt tot mai multe. Încă adaug la lista mea de bucurii și motive pentru care îți recunoscător. Vreau să identific cât mai multe motive de bucurie! Aș vrea să îmi spui dacă mai sunt oameni care știu să Te descopere și să Te sărbătorească în micile bucurii ale zilei, precum: zumzetul albinelor, surâsul florilor, ciripitul păsărilor, clipocitul unui izvor, răsăritul și apusul soarelui. Vreau să mă ajuți să-i întâlnesc și împreună cu ei să le fim de folos celor care nu Te-au descoperit încă, pentru ca ei să vadă spiritul Tău în acțiunile noastre și să cunoască adevărata bucurie. Și ce bucurie neasemuită este în a trăi neseparat de Tine…în unitate deplină cu Tine !!!
Aștept cu răbdare răspunsul Tău și te rog să ții cont că timpul meu este limitat iar tu ai veșnicia la dispoziție. De restul, de-ale vieții în această lume, mă ocup eu, dragă, pentru că știu că Tu ești foarte ocupat cu cererile credincioșilor !
Cu recunoștință,
UN NECREDINCIOS
