Orice minte deschisă pentru a înțelege mesajele ascunse în spatele cuvintelor care compun textele scripturilor antice trebuie să cunoască patru mari adevăruri pe care preoții sau ceilalți învățători religioși nu se prea îngrămădesc să le explice.
- aceste texte nu sunt lecții de istorie, nu conțin descrieri exacte ale unor evenimente istorice reale,
- textele scripturilor nu sunt biografii ale sfinților în adevăratul sens al cuvântului.
Ceea ce noi cunoaștem astăzi sub numele de Biblie, este rezultatul unei selecții impuse de conciliul de la Niceea din anul 325 d.Hr, patronat de împăratul Constantin cel Mare. Cele mai multe învățături ale creștinismului timpuriu, cu precădere cele gnostice, au fost excluse din rândul celor care alcătuiesc astăzi Biblia și ascunse ochilor muritorilor de rând, mai bine de 1500 de ani. În acești 1500 de ani au trăit mai bine de 60 de generații de creștini, care nu au cunoscut alte învățături decât cele impuse prin forță, spaimă, cruzime și mult sânge vărsat de capii bisericii timpurii.Toate cărțile, scrisorile, odele sau evangheliile care compun Biblia de astăzi – denumite generic canonice sau acceptate – au suportat modificări substanțiale prin traduceri făcute pe placul mai marilor bisericii. Cu toată strădania celor îmbrăcați în straie strălucitoare, adevărul nu a putut fi ascuns oamenilor care au cercetat atât Scripturile nealterate de traduceri la comandă, cât și pe cele scoase cu forța din rândul textelor canonice. Și, al patrulea mare adevăr este acela că mesajul divin al textelor scripturilor se ascunde în spatele unui limbaj simbolistic foarte sofisticat pe care unele minți luminate au reușit să-l decripteze și să-l facă cunoscut omenirii.
Cel mai mare cercetător în domeniu este maestrul Neville Goddard. Este greu după, 1500 de ani și 60 de generații îndoctrinate cu dogme religioase să-i faci pe oameni să înțeleagă că toți au darul divin primit la naștere, acela de a fi cocreatori alături de Dumnezeu. Este greu, dar nu imposibil, iar oamenii încep să se treazească. Astăzi vorbim despre secretele celor 12 ucenici ai lui Iisus, ce simbolizează cei 12, în interpretarea maestrului Neville Goddard – cel care a primit lumina de a vedea scripturile ca pe o dramă psihologică ce se întâmplă în viața fiecăruia dintre noi.
Cei doisprezece ucenici reprezintă cele douăsprezece calităţi ale minţii care pot fi controlate şi disciplinate de om. Disciplinate, vor urma tot timpul porunca celui care le-a disciplinat. Aceste douăsprezece calităţi din om sunt potenţiale fiecărei minţi. Nedisciplinate, acţiunile lor seamănă mai mult cu acțiunile unei gloate decât cu cele ale unei armate disciplinate. Toate furtunile şi confuziile care îl copleşesc pe om îşi pot găsi originile direct în aceste prost-corelate caracteristici ale minţii umane în starea adormită actuală. Până ce vor fi trezite şi disciplinate, ele vor permite fiecărui zvon şi emoţie senzitivă să le perturbe. Omul care aduce sub control cele 12 atribute ale minții ştie că din acel moment fiecare dintre cele 12 atribute îi va deveni prieten şi îi va servi. Numele celor douăsprezece calităţi le dezvăluie propria lor natură. Aceste nume nu li se dau până ce sunt chemate la ucenicie. Ele sunt: Simon, care mai târziu va fi supranumit Petru, Andrei, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, Iacov al lui Alfeu, Tadeu, Simon Canaanitul şi Iuda.
1. Prima calitate de chemat şi disciplinat este Simon sau atributul auzului. Această facultate, când este ridicată la nivelul de ucenic, permite să ajungă la conştienţă numai acelor impresii cărora auzului i s-a poruncit să le lase înăuntru.
Indiferent ce ar putea sugera înţelepciunea omului sau evidenţa transmisă de simţuri, dacă asemenea sugestii şi idei nu sunt în legătură cu ceea ce aude el rămâne nemişcat. Această abilitate a fost instruită de Domnul său şi făcută să înţeleagă că fiecare sugestie căreia îi permite să treacă prin poarta sa, ajungând la Domnul şi Stăpânul său (conştienţa sa), îşi lasă impresiunea acolo; impresiune care va deveni în timp o expresie. Misiunea lui Simon este să permită numai vizitatorilor demni şi onorabili, sau impresiilor de acest fel, să intre în casa (conştienţa) Domnului său. Nicio greşeală nu poate fi acoperită sau ascunsă de Stăpânul său, căci fiecare expresie a vieţii îi spune Domnului său cui i-a oferit, conştient sau inconştient, ospitalitate. Când Simon, prin lucrările lui se dovedeşte a fi un ucenic adevărat şi credincios, atunci primeşte supranumele de Petru, sau piatră, ucenicul nemişcat, cel care nu poate fi mituit sau constrâns de nici un vizitator. Este numit de către Domnul său Simon Petru, cel care aude cu credinţă poruncile Domnului său şi nu aude nimic altceva în afara acestor porunci. Acest Simon Petru descoperă EU SUNT-ul a fi Hristos şi, pentru descoperirea sa, primeşte cheile Cerurilor, fiind făcut piatra de temelie pe care se sprijină Templul lui Dumnezeu. Clădirile trebuie să aibă temelii ferme şi numai auzul disciplinat poate, auzind că EU SUNT este Hristos, să rămână ferm şi nemişcat în cunoaşterea că EU SUNT HRISTOS şi afară de MINE nu este alt mântuitor.
2. A doua calitate de chemat la ucenicie este Andrei, sau curajul.
Prima calitate, credinţa în sine însuşi, dezvoltându-se, îşi cheamă automat la viaţă fratele – curajul. Credinţa în sine, care nu cere ajutor omului, ci singură şi în tăcere îşi însuşeşte conştienţa calităţii dorite – şi, în ciuda raţiunii sau a evidenţelor contrare simţurilor sale, continuă răbdător-credincios să aştepte în cunoaşterea că revendicarea sa nevăzută, dacă este susţinută, trebuie să se realizeze. Asemenea credinţă dezvoltă un curaj şi o tărie de caracter ce sunt dincolo de cele mai îndrăzneţe vise ale omului nedisciplinat, a cărui credinţă stă în lucrurile văzute. Credinţa omului nedisciplinat nu prea poate fi numită credinţă. Fiindcă, de i s-ar lua armatele, medicamentele sau înţelepciunea omenească în care este pusă credinţa lui, credinţa şi curajul lui ar dispărea odată cu ele. Dar de la cel disciplinat, întreaga lume ar putea fi luată şi totuşi, el va rămâne credincios în cunoaşterea că starea de conştienţă, în care el rămâne trebuie să se întrupeze la timpul potrivit. Acest curaj este fratele lui Petru, ucenicul care ştie ce înseamnă a cuteza, a face şi a tăcea.
3+4. Următorii doi chemaţi sunt fraţii Iacov şi Ioan. Iacov cel drept şi fratele său, Ioan, cel iubit.
Dreptatea, pentru a fi înţeleaptă, trebuie administrată cu iubire, întorcând mereu celălalt obraz şi tot timpul întorcând bine la rău, iubire pentru ură, pace la violenţă. Ucenicul Iacov, simbol al judecăţii disciplinate, trebuie, atunci când este ridicat pe înaltul jilţ de judecător suprem, să fie legat la ochi, pentru a nu fi influenţat de carne şi nici să judece după aparenţele firii. Judecata disciplinată este administrată de cel ce nu e influenţat de aparenţe.
Cel care i-a chemat pe aceşti fraţi la ucenicie, continuă credincios poruncii sale de a auzi numai ceea ce a poruncit să audă: adică Binele. Omul cu această calitate disciplinată a minţii este incapabil de a auzi şi accepta ceva ca fiind adevărat, fie despre sine, fie despre alţii, dacă acel ceva, odată auzit, nu îi umple inima cu iubire. Aceşti doi ucenici sau aspecte ale minţii sunt unul şi inseparabili, odată treziţi. Un asemenea disciplinat iartă toţi oamenii că sunt ceea ce sunt. El ştie, ca judecător înţelept, că fiecare om manifestă perfect ceea ce este ca om conştient a fi. El ştie că întreaga manifestare se sprijină pe temelia neschimbătoare a conştienţei, că schimbările de expresie pot fi aduse în vizibil numai prin schimbarea conştienţei.
5. Cea de-a cincea calitate chemată la ucenicie este Filip.
Acesta cere să i se arate Tatăl. Omul trezit ştie că Tatăl este starea de conştienţă în care sălăşluieşte omul şi că această stare, sau Tatăl, poate fi văzută numai aşa cum este manifestată. El se ştie a fi asemănarea sau imaginea perfectă a acelei conştienţe cu care el este identificat. „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: ‚Arată-ne pe Tatăl?” Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl – care rămâne întru Mine – face lucrările Lui”, Ioan 14:9-11]. Tatăl Meu şi cu Mine, conştienţa şi expresia sa, Dumnezeu şi omul, sunt una. Acest aspect al minţii, când este disciplinat, persistă până ce ideile, ambiţiile şi dorinţele devin realităţi întrupate. Aceasta e calitatea care afirmă, „și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu” [Iov 19:26] și știe cum să facă din cuvânt trup, cum să dea formă celui fără de formă.
6. Al şaselea ucenic este numit Bartolomeu și reprezintă facultatea imaginativă a minţii care, odată trezită, îl va distinge pe omul trezit de mulţimea adormită.
O imaginaţie creativă îl plasează pe cel trezit deasupra omului obişnuit, dându-i aparenţa unei făclii de lumină într-o lume întunecată. Nicio altă calitate nu îl diferențiază pe omul trezit de ceilalți oameni aşa cum o face imaginaţia disciplinată. Aceasta este separarea grâului de neghină. Cei care au dat cele mai multe roade societăţii noastre sunt artiştii, oamenii de ştiinţă, inventatorii şi alţi oameni treziți și cu o imaginaţie vie. De s-ar face un sondaj pentru a determina motivul pentru care atât de mulţi oameni, aparent educaţi, eşuează în anii de după facultate sau de s-ar face un astfel de sondaj pentru a determina motivul diferitelor forme de venituri ale maselor, fără îndoială că s-ar constata un mare adevăr: imaginația creativă joacă un rol important în viața oamenilor de succes și ea este ca atare cea care face diferența. Imaginaţia este cea care face din om un lider, pe când lipsa ei, îl face un simplu urmăritor de lideri. În loc să dezvolte imaginaţia în om, sistemul nostru educaţional o suprimă. Școala modernă îl forţează să memoreze un număr de texte din cărți, care, la scurt timp, sunt contrazise de cărţi ulterioare. Educaţia nu se împlineşte punând ceva în om. Scopul educației ar trebui să fie aceala de a scoate din om înţelepciunea care este latentă în el. Tu, cel sau cea care citești acum acest mesaj, cheamă-l pe Bartolomeu la ucenicie, fiindcă numai înălţând imaginația creativă la rang de ucenic, vei avea capacitatea de a concepe idei care te vor ridica dincolo de limitările tale pe care ți le-ai impus până acum.
7. Cel de-al şaptelea se numeşte Toma. Această calitate disciplinată pune la îndoială sau neagă fiecare zvon şi sugestie care nu sunt în armonie cu ceea ce i s-a poruncit lui Simon Petru, auzul disciplinat, să lase să intre.
Omul care este conştient a fi sănătos (nu datorită sănătăţii moştenite, dietelor sau climatului, ci datorită faptului că el este trezit şi, cunoscând starea de conştienţă în care trăieşte, va continua, în ciuda condiţiilor lumii, să manifeste sănătate. Omul trezit nu se cutremură de vestea că o plagă sau un virus a măturat pământul. El rămâne nemişcat şi neimpresionat. Toma, cel ce se îndoieşte atunci când este disciplinat, va nega faptul că acea boală sau orice altceva ce nu este în acord cu starea de conştienţă căreia el îi aparţine, ar avea puterea să-l afecteze. Această calitate a negării – atunci când este disciplinată – protejează omul de primirea impresiilor care nu sunt în armonie cu natura sa. Omul trezit adoptă o atitudine de totală indiferenţă față de sugestiile străine de ceea ce doreşte el să manifeste. Negarea disciplinată nu este o luptă sau o străduinţă, ci o totală indiferenţă față de ceea ce nu vrei să fii.
8. Matei, cel de-al optulea, este darul lui Dumnezeu.
Această calitate a minţii ne înfățișează dorinţele omului ca pe daruri ale lui Dumnezeu. Omul care a chemat acest ucenic la viaţă ştie că fiecare dorinţă a inimii sale este un dar din ceruri şi că aceasta conţine atât puterea cât şi planul auto-expresiei sale. Un astfel de om nu pune niciodată la îndoială modul de materializare al dorinţei. El ştie că planul de manifestare a dorințelor în lumea materială nu este niciodată arătat omului, deoarece căile lui Dumnezeu sunt de nepătruns. El îşi acceptă pe deplin dorinţele ca pe daruri deja primite şi merge pe calea lui în pace, încrezător că ele vor apărea în lumea lui concretă.
9. Al nouălea ucenic este numit Iacov cel mic. El reprezintă calitatea discernământului. O minte limpede şi ordonată îl cheamă pe ucenicul Iacov la viaţă.
Discernământul la care mă refer este abilitatea de a percepe ceea ce nu se arată ochiului fizic . Acest ucenic nu judecă după aparenţe pentru că ele funcţionează pe tărâmul cauzei. Iacov își folosește acest tip de discernământ al omului trezit şi astfel nu este niciodată indus în eroare de efectele aparenţelor. Clarviziunea este abilitatea care se trezeşte când discernământul reprezentat de Iacov este dezvoltat şi disciplinat. Nu clarviziunea din camerele de şedinţe esoterice, ci adevărata clarviziune sau clarvedere a misticului. Adică, acel aspect al minţii care are capacitatea de a interpreta, și diagnostica ceea ce se vede.
10. Tadeu, al zecelea, este ucenicul preamăririi, recunoștința întruchipată, o calitate care lipseşte, din nefericire, omului nedisciplinat.
Când această calitate a preamăririi şi recunoştinţei se trezeşte în om, el păşeşte având mereu pe buze cuvintele „Mulţumesc, Tată”. El ştie că mulţumirea și recunoștința lui pentru lucrurile încă nevăzute pe care și le dorește, deschide ferestrele cerurilor şi îngăduie darurilor să fie turnate peste el. Omul care nu este recunoscător pentru lucrurile primite este puţin probabil să fie destinatarul prea multor daruri. Până ce această calitate a minţii nu va fi disciplinată și nu va deveni a doua sa natură, omul nu va vedea deşertul înflorind precum trandafirii. Preamărirea şi recunoştinţa sunt pentru dorințele omului transmise în ascuns lui Dumnezeu exact ceea ce ploaia şi Soarele sunt pentru seminţele nevăzute din sânul Pământului.
11. Cea de-a unsprezecea calitate chemată este Simon Canaanitul. O sintagmă-cheie potrivită pentru acest ucenic este „aducătorul de veşti bune”.
Simon Canaanitul sau Simon din ţara laptelui şi a mierii, atunci când este chemat la ucenicie, devine dovada că cel care cheamă această facultate la viaţă este conştient de abundenţa vieţii. Acest aspect al minţii disciplinate este incapabil de a auzi altceva decât veşti bune şi astfel este perfect calificat pentru a predica Evanghelia sau pentru Buna-Vestire.
12. Cea de-a douăsprezecea şi ultima dintre calităţile disciplinate ale minţii este numită Iuda. Pentru creștini, fără Învierea lui Iisus omul nu există mântuire. Adică fără trădarea lui Iuda nu s-ar fi ajuns la răstignire, apoi la înviere și în ultimă instanță la mântuire.
În mintea unui om simplu, îndoctrinat de dogmele religioase, Iuda este o ființă care și-a vândut sufletul Satanei și l-a trădat pe Iisus romanilor. Astfel, Iisus a fost răstignit, după care, a înviat. O minte îndoctrinată de religii nu poate vedea, (iar în cazul în care zărește totuși ceva, nu poate accepta), că, fără trădarea lui Iuda-omul, nu ar fi avut loc Răstignirea, iar fără răstignire nu ar fi avut loc Învierea: adică evenimentul central pe care se bazează religia creștină. Dacă interpretăm strict mot-a-mot, sau lumește actul trădării, am putea spune că a fost un lucru rău și că Iuda a fost un om rău. Dar cum rămâne atunci cu adevărul conform căruia fără trădarea lui Iuda, nu ar fi avut loc jertfa lui Iisus, jertfă care aduce mântuirea creștinului?
O explicație bine ticluită pe care o primești de la un preot sau un pastor sună cam așa: trădarea lui Iuda a făcut parte din marele plan al lui Dumnezeu. Atunci de ce îl judecăm pe Iuda Iscarioteanul ca pe un suflet care s-a vândut Satanei? Răspunsul este pe cât de simplu pe atât de greu de înțeles…pentru unii. Dacă îl judecăm pe Iuda cu judecata firească, nu putem să-l calificăm altfel decât ca fiind un om rău. Însă, deasupra acestui tip limitat de judectă se află mesajul real pe care ni-l transmite simbolistica actului trădării: Iuda este o calitate intrinsecă dramei psihologice trăită de fiecare dintre noi. Când această calitate este trezită, omul ştie că el trebuie să moară pentru ceea ce este, înainte de a deveni ceea ce doreşte să fie. Din punct de vedere simbolisitic, suicidul comis de Iuda reprezintă calea misticului de a spune iniţiatului că Iuda este aspectul disciplinat al detaşării. Calitatea de a te detașa – atunci când este disciplinată – dă omului tăria de a renunţa. Cel care cheamă această calitate la viaţă a învăţat cum să-şi ia atenţia de la probleme sau limitări şi să şi-o aşeze pe ceea ce este soluţia sau mântuirea. Când omul realizează că acea calitate dorită, odată realizată îl va salva şi îi va deveni tovarăş, el îşi dă de bună-voie viaţa, adică actuala concepţie despre el însuşi, pentru prietenul său, adică concepţia dorită, detaşându-şi conştienţa de ceea ce el este conştient a fi şi asumându-şi conştienţa a ceea ce el doreşte să fie. Dumnezeu este iubire şi nu este mai mare iubire la om decât aceasta: să-şi dea viaţa pentru un prieten, nu-i așa? Acesta este conceptul suprem în jurul căruia a fost țesută întreaga poveste a creștinismului – jertfa lui Iisus – pentru ca cei ce cred în ea, prieteni fiindu-i, să capete mântuirea. Până ce omul nu va renunţa la ceea ce este acum conştient a fi, până nu va permite ca el – cel vechi să moară pentru a se naște el-cel nou, omul nu va deveni ceea ce doreşte să fie.
Acestea sunt cele douăsprezece calităţi care s-au dat omului de la temelia lumii. Datoria omului este să le ridice la nivelul uceniciei. A înțelege profund și corect limbajul simbolistic al textelor Scripturilor nu este la îndemâna oricui, după atâtea generații îndoctrinate cu dogme religioase. Recunosc, este mult mai simplu să iei cuvintele așa cum sunt dacât să te străduiești să înțelegi profunzimea limbajului simbolistic al învățăturilor antice. Pentru cei ce nu vor să se străduiască, nu există decât un singur tip de mesaj. Acela că toți ne tragem fizic din Adam și Eva și nu are rost să ne întrebăm ce culoare avea pielea primilor doi oameni: albă, galbenă, roșie, neagră sau albastră. Pentru voi, ceilalți care vă străduiți, mesajul sună: fiți înțelepți ca șerpii și nepătați ca porumbeii, așa cum spune evanghelistul Matei la capitolul 10, versetul 16.
Aștept părerile voastre în rubrica de comentarii și dacă vreți să faceți un mic test de atenție, răspundeți la întrebarea: Cum se numește ucenicul care personifică imaginația controlată, cea mai mare forță creatoare a Universului? În episodul viitor vom explica ce semnificație are groapa leilor și ce soluții avem să ieșim din ea teferi și învingători.
Pe curând și îndrăzniți să fiți înțelepți !
