luni, mai 20, 2024
libris.ro
AcasăATENȚIE! VORBEȘTE SUFLETULSingurătatea – Șansa minții de a sta de vorbă cu sufletul

Singurătatea – Șansa minții de a sta de vorbă cu sufletul

A fi singur nu este totuna cu a te simți singur. Dacă te simți singur, te invit să arunci o privire sinceră în inima ta! Este singurătatea pentru tine o binecuvântare sau o apăsare împotriva căreia nu știi cum să lupți? Acest articol nu este despre singurătate și oamenii singuri, ci despre singurătate și oamenii care se simt singuri. Dacă te simți singur sau singură, fie că ești sau nu singur sau singură, te invit să citești până la final pentru că vei afla multe lucruri interesante: ce este și cum se declanșează singurătatea, ce efecte poate avea singurătatea cronică asupra stării generale de sănătate și cum te poți folosi de singurătate pentru propria ta evoluție în plan psihologic și spiritual.

Înainte de toate țin să vă avertizez asupra unui mare adevăr. Știți cum este cu singurătatea? Ca și cu focul. Focul nu este nici bun, nici rău. Focul doar este. Sau, privind dintr-o altă perspectivă, focul este și bun și rău. Este bun dacă încălzești mâncarea cu ajutorul lui și este rău dacă abuzezi de el. La fel și cu singurătatea. Nu este nici bună, nici rea. Sau, altfel spus, este rea dacă în mod inconștient te lași pradă ei și alegi să suferi și bună, dacă în mod conștient o folosești ca pe o oportunitate de a călători în lumea ta interioară pentru a-ți descoperi adevăratul sine sau pentru a putea asculta șoaptele intuiției-cel de-al șaselea simț. În realitate, singurătatea este doar o stare neutră care poate fi experimentată în mai multe moduri: poți fi singur și sau te poți simți singur. A fi singur poate fi o binecuvântare, însă a te simți singur(ă) poate provoca mari dureri emoționale. Durerile provocate de această stare sunt inevitabile. Suferința de pe urma stării de a te simți singur este o opțiune care ține de fiecare în parte. Acesta este un adevăr cutremurător, a cărui conștientizare este imperativ necesarădacă vrem să scăpăm de disconfortul pe care ni-l induce starea de a ne simți singuri. Starea aceasta nu trebuie ignorată pentru că a ne simți singuri pe termen lung, poate merge până într-acolo încât să ne înbolnăvească sau chiar să ne ucidă. Celor care sunt singuri dar nu se simt însingurați, nu pot decât să le spun: ferice de voi ! Celorlalți, atenție mare! Depinde doar de voi dacă transformați singurătatea într-un blestem sau într-o binecuvântare !

Vă întrebam într-un sondaj distribuit prin intermediul filei comunitate pe Youtube dacă doriți să abordăm SINGURĂTATEA într-una din postările noastre. Reacția voastră aprobatorie, în cuantum de peste 90 %, m-a bucurat pe de-o parte, pentru că putem aborda o temă care să fie pe placul cât mai multor suflete, dar mă și îngrijorează pe de altă parte, pentru că acest procent mare de interes, spune două lucruri:

– unul rău, și anume, acela că sunt mulți oameni care se simt singuri, fie că sunt sau nu singuri

– și unul bun: acela că cei care se simt singuri sunt în căutarea de soluții și resurse pentru a scăpa de singurătate.

Ați încercat vreodată să dați singurătății o definiție? Probabil că nu.  Dacă totuși ați făcut-o, cu siguranță ați definit-o ținând cont de sentimentele care v-au străbătut atunci când ați experimentat singurătatea. Cu toții ne simțim singuri din când în când. Sentimentele de singurătate sunt absolut personale, adică experiența de singurătate a fiecăruia dintre noi este diferită. O descriere generală a singurătății, ar fi aceea că este sentimentul pe care îl avem atunci când nu ne este satisfăcută nevoia noastră de contact social și relații personale satisfăcătoare. Dar singurătatea, în sensul de a te simți singur, nu este întotdeauna aceeași cu singurătatea în sensul de a fi singur, pe care aș boteza-o mai degrabă SOLITUDINE. Unii pot alege să fie singuri și să trăiască fericiți fără prea multe contacte sociale cu alte persoane, în timp ce alții pot considera singurătatea o experiență înălțătoare. La fel de posibil este să ai o mulțime de contacte sociale, să fii într-o relație sau parte a unei familii și să te simți în continuare singur. Singurătatea este doar o stare neutră care poate fi experimentată în mai multe moduri, așa cum spuneam.

Din punct de vedere psihologic singurătatea este o experiență dureroasă care poate apărea pe parcursul tuturor etapelor evoluției omului, atunci când relațiile sociale ale unei persoane sunt percepute de persoana respectivă ca fiind neconforme din punct de vedere calitativ și sau cantitativ, cu dorințele sale. Tuturor celor care nu au urmărit primul episod al serialului MISTERELE SUFLETULUI le recomand s-o facă pentru a înțelege pe deplin etapele evoluției ființei umane în plan psihologic și spiritual. Stările emoționale generate de singurătate își au rădăcinile în copilăria noastră. Nesatisfacerea în primele faze ale evoluției noastre a unor nevoi precum: atașamentul, integrarea socială, siguranța și îngrijirea, meritul, sentimentul apartenenței sau îndrumarea în situații stresante, favorizează depozitarea în inconștientul nostru a unui anumit tip de emoții negative. Aceste emoții negative sunt rădăcinile adânci ale stării de a te simți singur.  Anumite circumstanțe din viața noastră de adult pun apă la rădăcinile acestei stări și le fac să răsară la suprafața existenței noastre. Atunci apare starea de a te simți singur, care este total diferită de starea de a fi singur.Vom vorbi imediat și despre circumstanțele care declanșează starea de a te simți singur, pentru că, în funcție de aceste circumstanțe, trebuie să abordăm anumite strategii pentru a ieși învingători din lupta cu singurătatea. Din păcate, față de această stare de a te simți singur, cei mai mulți oameni au o atitudine total neproductivă: se identifică în mod inconștient cu durerea provocată de singurătate, alegând la fel de inconștient să sufere! Cu alte cuvinte, își fac rău cu propria lor mână! Alegând să se simtă singuri, acești oameni se atașează în mod inconștient de suferință, așa cum se atașează la fel de inconștient și de bucurie! Dacă vă sună cumva nepotrivită comparația cu atașamentul față de bucurii, vă recomand să revedeți episoadele serialului cele 12 Legi Spirituale ale Universului. Când suntem singuri, solitudinea se simte pașnică, restaurativă și creativă, însă, când ne simțim singuri, o astfel de stare se simte epuizantă, ne distrage atenția și ne supără. Starea de a fi singur este iubită de oameni și duce la creativitate, realizare de sine și este deseori o abordare în cadrul strategiilor de dezvoltarea personală. Pe parcursul evoluției noastre simțim atât nevoia de a fi singuri cât și nevoia de a fi înconjurați de ceilalți. Starea de a fi singur este considerată o componentă esențială pe calea dezvoltării spirituale, însă însingurarea, starea de a ne simți singuri este o stare de spirit, un sentiment de vid, de separare care devine adesea o constrângere.

Când se dezvoltă în diferite disfuncționalități, atât la nivel psihic, cât și la nivel fizic, starea de a te simți singur este percepută ca fiind extrem stresantă. Asociată îmbătrânirii fizice, această stare se dovedește a fi componenta unui cocktail foarte toxic. Este recunoscut de specialiști faptul că starea de a ne simți singuri duce pe termen lung la un declin al bunăstării generale și poate provoca depresie, tulburări ale somnului, scăderea capacității de memorare, apariția unor boli precum Alzheimer, sau poate induce scăderea stimei de sine atât cauză cât și efect al singurătății, diverse comportamente antisociale și chiar comportament suicidar. Singurătatea predispune o persoană și la boli fizice, precum cele cardio-vasculare sau diabetul zaharat de tip II, deoarece are un impact negativ asupra sistemului imunitar, cardiovascular și endocrin. Sentimentele de singurătate pe termen scurt pot apărea la un moment dat în viața oricui. Mie îmi place să le numesc trageri de mânecă ale sufletului. Adică sufletul te trage de mânecă și-ți spune: Hei, eu sunt adevăratul tu! Fă-ți timp și pentru dorințele mele!” Însă cine să-l audă? Ignorarea și neconștientizarea cauzelor acestor sentimente apăsătoare de singurătate pot conduce la perpetuarea acestora pe termen lung. Așa apare singurătatea cronică. Ea poate apărea chiar și-n viața celor cărora le place să joace rolul de suflet al petrecerii. Singurătatea cronică se caracterizează prin sentimente constante și neîncetate de a fi singur, te face să te simți separat sau divizat de ceilalți și să te confrunți cu incapacitatea de a te conecta cu ei la un nivel mai profund. Nici stima scăzută de sine nu lipsește din decor.

Iată în continuare alte câteva semne ale unei singurătăți cronice evidente pe care trebuie să le tratați cu seriozitate! Chiar dacă ai prieteni și familie, angajamentul tău în relațiile cu ei simți că este unul la un nivel foarte superficial. Ai prieteni, dar sunt prieteni ocazionali sau cunoștințe și simți că nu găsești pe nimeni care să te „prindă” cu adevărat. Te copleșesc deseori sentimentele de izolare, indiferent de locul în care te afli și indiferent cine se află în preajma ta.  Poți fi la o petrecere înconjurat de zeci de oameni și, totuși, te simți izolat, separat și deconectat. La locul de muncă s-ar putea să te simți înstrăinat și singur. La fel și cu autobuzul, trenul sau mersul pe o stradă aglomerată. Nu te poți conecta cu adevărat la nimic din jurul tău. Sau poate că simți că ești întotdeauna mai puțin decât suficient? Încerci să te conectezi dar nu constați reciprocitate. Pacă nimeni nu te aude și nimeni nu te vede. Dai chix ori de câte ori încerci să te angajezi social. Atunci când vă confruntați cu singurătatea cronică, încercarea de a vă implica și de a fi sociabil cu ceilalți vă poate face să vă simțiți epuizați.

Iată și o clasificare interesantă a sentimentelor de singurătate, în funcție de circumstanțele care le declanșează.

-sentimente de singurătate declanșate de apariția unei situații noi. Te-ai mutat într-o locuință nouă și ai vecini noi. Sau ai un loc nou de muncă plin de figuri necunoscute

– sentimente de singurătate de tip eu sunt diferit sau diferită.Te afli într-un loc care nu-ți este necunoscut, dar te simți diferit de ceilalți oameni într-un mod care te face să te simți izolat. Ție îți place să faci activități în aer liber, lor nu. Sau invers. Sau poate aparții unei minorități etnice, religioase sau sexuale. Este greu să te armonizezi cu ceilalți pe marginea lucrurilor pe care tu le crezi importante.

– sentimente de singurătate generate de absența unui parteneriat romantic

– sentimente de singurătate generate de absența unui animal

– sentimente de singurătate de tip “nimeni nu are timp pentru mine”.

Uneori ești înconjurat de oameni care par suficient de amabili dar nu vor să facă saltul de la amabilitate la prietenie. Poate că sunt prea ocupați cu propria lor viață sau au deja mulți prieteni. Tu-ți dorești o conexiune mai profundă, ei nu par interesați. Sau poate că prietenii tăi existenți au intrat într-o nouă fază, ceea ce înseamnă că nu mai au timp pentru lucrurile pe care le făceați împreună înainte.

– sentimente de singurătate de tip „nu găsesc prieteni de încredere”. Câteodată, ajungi într-o situație în care începi să te îndoiești dacă prietenii tăi sunt cu adevărat bine intenționați, amabili și de ajutor. Ești „prieten” cu oamenii dar nu prea ai încredere în ei. Încrederea este un element important al prieteniei așa că, atunci când lipsește te poți simți singur, chiar dacă te distrezi cu prietenii tăi.

-sentimentele de singurătate generate de absența unei prezențe liniștite. Uneori, te poți simți singur doar pentru că îți este dor de prezența liniștită a altcuiva.  Doar cineva care gătește la bucătărie sau aranjează o ceașcă de cafea în camera alăturată, sau citește pe canapea.

Este important să aflăm de ce ne simțim singuri, pentru că abia atunci putem ști ce resurse trebuie să punem la bătaie și ce metode putem folosi pentru a scăpa de blestemul singurătății. În țările civilizate, unde sănătatea și educația populației se află pe primele locuri în atenția clasei politice – și asta se reflectă în alocările bugetare pe care aceste domenii le primesc anual – singurătatea a devenit o preocupare importantă. Despre singurătate, cu toate aspectele ei benefice și mai puțin benefice, se vorbește în școli. La fel și despre recunoștință, care, transformată în a doua noastră natură, reprezintă cheia sănătății în planurile psihologic și fiziologic, iar în plan spiritual, secretul rugăciunilor care primesc răspuns. Singurătatea nu mai este considerată un eveniment, un concept sau un factor și sunt tot mai multe voci care spun că singurătatea cronică ar trebui considerată o boală și ar trebui să-și găsească locul în clasificarea tulburărilor de ordin psihic. Politicienilor din țările civilizate le pasă că indivizii care se confruntă cu sentimente de singurătate au tendința de a avea o atitudine general pesimistă și nu pot construi relații sociale satisfăcătoare. Nu-și doresc să conducă o societate compusă din asemenea indivizi. Așteptări prea mari de la politicienii români în ceea ce privește sănătatea și educația populației știu că nu aveți. Ce ne facem atunci? Cum scăpăm de blestemul singurătății? Ce minunat ar fi dacă toți oamenii, inclusiv psihologii, ar vedea lucrurile din perspectiva realității că cei din jurul nostru reflectă cu fidelitate părțile din noi care trebuie vindecate! Mai va pân-acolo !

Unii oameni experimentează sentimente profunde și constante de singurătate care vin din adâncul ființei lor și nu dispar, indiferent de situația lor socială sau de câți prieteni au. Există multe circumstanțe în cadrul cărora oamenii experimentează acest tip de singurătate – singurătatea în sensul de a te simți singur. Unii spun că o stimă scăzută de sine sau chiar absența acesteia, alții că neîmpăcarea cu sine declanșează și accentuează sentimentele de singurătate. Sunt cauze reale, însă, dacă ne limităm doar la aasemenea aspecte nu facem decât să abordăm în mod limitat cauzalitatea acestui tip de sentimente. Din perspectiva sufletului, cauza sentimentelor de singurătate este una singură: concentrarea excesivă a omului asupra lumii exterioare a celor 5 simțuri, în defavoarea lumii interioare, a naturii umane reale, cea a sufletului. Evident că, dacă te concentrezi asupra lumii materiale exterioare, atunci când ceva de care te-ai atașat îți lipsește te vei simți singur și vei suferi. Concentrarea pe lumea interioară a sufletului, acolo unde nu se află decât EU SUNT, nu te va conduce niciodată către atașamente vremelnice, sentimente de singurătate și suferință. De aceea este bine să-ți dai o îmbrățișare, așa de unul singur sau de una singură și dacă te descoperi copleșit sau copleșită de sentimente de singurătate, să te întrebi tu încotro îți concentrezi atenția în această viață? Către care lume?

Dacă te simți singur sau singură, conștientizează că a sosit timpul să privești un pic și-n interiorul ființei tale și să-ți activezi conștiința sufletului. Acesta este scopul prezenței tale în planul material, la urma urmei…Prin stările de a te simți singur sufletul tău te trage de mânecă, te face atent să-i asculți dorințele și să-ți urmezi scopul. Tu-l ignori și mergi mai departe. Apare singurătatea cronică. Nu ți-a fost de-ajuns o tragere de mânecă; ai primit acum un șut – iertată să-mi fie exprimarea. Om bun, oprește-te din a te mai compara tot timpul cu alții, din a-i găsi pe ceilalți vinovați pentru ceea ce ți se întâmplă ție și din a fi sclavul lumii materiale. Schimbă perspectiva din care vezi lucrurile și lucrurile se vor schimba. Uită-te în interiorul tău ! Acolo găsești atât cauzele cât și leacul cel mare! Dacă viața te aruncă în fața unei singurătăți apăsătoare este posibil să te întrebi dacă suferi de vreo boală psihică. A te simți singur nu este o boală psihică în sine, însă singurătatea poate declanșa una, așa cum și o boală psihică poate crește șansele de a te confrunta cu sentimente de singurătate. Vei merge probabil la un psiholog sau la un psihiatru. Ei se vor strădui să afle împreună cu tine care sunt circumstanțele în care s-a declanșat singurătatea, dacă a devenit sau nu cronică și să stabilească ce tip de terapie ți s-ar potrivi. Dacă afli că sentimentele tale de singurătate nu sunt cauzate de vreo boală psihică, ai două opțiuni. Poți urma terapiile sau tratamentele medicamentoase recomandate pentru cosmetizarea simptomelor sau apela singura terapie care identifică exact cauzele acestora și le elimină complet.

Te apasă sentimentele de singurătate? Profită de această oportunitate că sufletul te trage de mânecă și privește în interiorul tău. Nu-ți fie teamă de ce-o să descoperi înăuntrul ființei tale ! Fii propriul tău terapeut! Nu ești o ființă separată de ceilalți. Dacă nu crezi, imaginează-ți pentru o clipă că ești ultimul supraviețuitor de pe Pământ și spune-mi ce simți. Cine, ce și de ce ți-ar lipsi ? Atâta vreme cât și tu și ceilalți sunteți doar o mică părticică a marelui întreg, ia-ți timp, învăță cele 12 Legi Spirituale ale Universului și permite-le să-ți guverneze viața. Celor interesați le las un link în descriere. Doar astfel dorințele sufletului tău pot deveni realitate. Altfel, vei trăi în realitatea minții tale, care, trebuie să recunoști, este una destul de dureroasă, în cazul în care nu ai devenit suveranul minții tale. Acum, după ce ai aflat lucruri noi despre singurătate, te invit să recitești articolul  FII SUVERAN | CHEIA TREZIRII SPIRITUALE.

Deși există multă ignoranță în jurul adevărului că orice boală are înainte de toate un prototip mental, putem trata bolile fizice cu medicamente de tot felul. Singurul remediu însă, pentru singurătate, disperare și lipsă de speranță a fost, este și va rămâne pentru totdeauna iubirea necondiționată.

În rest, nu trebuie decât să fiți atenți și să-i răspundeți sufletului atunci când vă trage de mânecă. Pe curând și fiți binecuvântați cu înțelepciunea de a nu vă simți singuri!

 

 

 

 

ARTICOLE ASEMANATOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recente

- Advertisment -vegis.ro
- Advertisment -vitamix.ro
- Advertisment -vitamix.ro