Somnul ne ocupă o treime din viață și este singura ușa naturală către subconștient. Conștientizăm sau nu, celelalte două treimi din viață pe care le petrecem în stare de veghe sunt măsurate prin gradul de atenție pe care îl acordăm somnului. Înțelegerea pe care o vom dobândi asupra somnului ascultând acest episod, ne va face ca, noapte de noapte să purcedem spre el ca spre o întâlnire cu ființa iubită.
Cred că ați lecturat deja articolul SECRETUL EMOȚIILOR – LIMBA PE CARE O ÎNȚELEGE SUBCONȘTIENTUL, nu de alta dar vom tot vorbi despre emoții, conștiență, conștient și subconștient și este necesar să aprofundăm sensul acestor termeni, precum și relațiile existente între aceștia. În cazul în care nu ați făcut-o, vă recomand cu drag s-o faceți înainte de a continua să citiți acest articol. Ceea ce veți citi în continuare reprezintă o adaptare după maestrul și ființa de lumină Neville Goddard.
Subconștientul nu doarme niciodată. Somnul este poarta prin care mintea conștientă trece pentru a se uni în creație cu subconștientul. Somnul ascunde actul creativ în timp ce lumea concretă îl descoperă. În somn, omul impregnează subconștientul cu propria sa concepție de sine. În timpul somnului, ca și în timpul rugăciunii, omul intră în subconștient pentru a-și face impresiunile. În aceste două stări, somnul și rugăciunea, conștientul și subconștientul se află în uniune creativă. Energiile masculine și feminine, devin același trup. Somnul este momentul în care mintea masculină sau conștientul se întoarce de la lumea simțurilor pentru a-și căuta iubita, adică sinele subconștient. Subconștientul, spre deosebire de femeia lumească, ce se mărită cu bărbatul ei pentru a-l schimba, nu are nicio dorință de a schimba starea conștientă, ci o iubește așa cum este, reproducându-i fidel asemănarea în lumea exterioară a formei.
Condițiile și evenimentele vieții sunt copiii concepuți în tiparele impresiunilor tale subconștiente din timpul somnului. Sunt făcuți după chipul și asemănarea trăirilor cele mai profunde pe care ți le poți revela ție însuți. „Precum în cer, așa și pe pământ” [Matei 6:10; Luca 11:2]. Precum în subconștient, așa și în lumea concretă. Ceea ce ai în conștiență când mergi la culcare este măsura expresiei tale în cele două treimi de veghe ale vieții tale pe pământ. Nimic nu te împiedică să-ți realizezi obiectivul în afară de eșecul tău în a simți că ești deja ceea ce dorești să fii sau că ai deja ceea ce-ți dorești să deții. Subconștientul tău dă formă dorințelor tale numai atunci când tu îți simți lăuntric dorința împlinită. Inconștiența specifică somnului este starea naturală a subconștientului. Fiindcă toate lucrurile vin din interiorul tău și concepția ta despre tine determină ceea ce vine, ar trebui să trăiești lăuntric dorința deja împlinită, înainte de a te lua somnul. Nu scoți niciodată din adâncurile tale ceea ce vrei; scoți întotdeauna ceea ce ești și ești ceea ce te simți a fi, precum și ceea ce simți ca fiind adevărat în privința altora. Pentru a fi realizată, dorința ta trebuie soluționată în trăirea lăuntrică de a fi sau a avea. Aceasta se atinge asumându-ți sentimentul dorinței împlinite. Sentimentul care vine ca răspuns la întrebarea „Cum m-aș simți dacă mi s-ar realiza dorința?” este sentimentul care ar trebui să monopolizeze și să imobilizeze întreaga ta atenție, în timp ce te cufunzi în somn. Trebuie să fii conștient de a fi sau a avea ceea ce vrei să fii sau să ai, înainte de a adormi. Odată adormit, omul nu mai are libertatea de a alege. Toată moțăiala lui este dominată de ultimul său concept pe care l-a avut despre sine în stare de veghe. Așadar, ar trebui întotdeauna să-și asume sentimentul reușitei și satisfacției înainte de a se lăsa pradă somnului. Dispoziția ta dinaintea somnului definește starea ta de conștiență cu care te înfățișezi veșnicei tale iubite, subconștientul tău. Ea te vede exact așa cum te simți pe tine a fi. Dacă, pe măsură ce te pregătești de culcare, îți asumi și menții conștiența succesului, trăind lăuntric senzația „sunt plin de succes”, atunci vei fi un om de succes. Întinde-te pe spate, cu capul situat la același nivel cu cel al corpului. Simte-te așa cum te-ai simți dacă dorința ta ar fi împlinită și cufundă-te în necunoștință, lasă-te cuprins de somn.
Noapte după noapte ar trebui să-ți asumi sentimentul de a fi și a avea, trăind la nivel emoțional ceea ce cauți să fii și să ai și-l vei vedea manifestându-se.
Nu te culca niciodată simțindu-te descurajat! Nu adormi niciodată în conștiența eșecului. Subconștientul tău, a cărui stare naturală este somnul, te vede așa cum te crezi tu a fi și, fie starea ta bună, rea sau neutră, subconștientul va întrupa cu fidelitate credința ta. Așa cum te simți, așa impregnezi mintea subconștientă; iar ea dă formă acestor impregnări și le exteriorizează drept copii ai iubitului ei. „Ești frumoasă de tot, iubito, și n-ai nici un cusur” [Cântarea Cântărilor 4:7] este atitudinea mentală care trebuie adoptată înainte de a te cufunda în somn. Ignoră aparențele și simte că lucrurile sunt așa cum dorești tu să fie. A-ți asuma trăirea satisfacției lăuntrice înseamnă a chema condițiile întru ființă pentru a oglindi satisfacția. Semnele urmează, ele nu preced. Dovada că ești va urma conștientizării că ești, nu o va precede. Ești un visător etern visând vise neeterne. Visele tale prind formă pe măsură ce îți asumi trăirea realității lor. Nu te limita la trecut. Știind că nimic nu este cu neputință conștienței, începe să imaginezi stări dincolo de experiențele trecutului. Orice poate mintea omului imagina, omul poate realiza. Toate stările obiective (vizibile) au fost mai întâi stări subiective (invizibile), iar tu le-ai chemat în vizibil asumându-ți sentimentul realității lor.
Procesul creativ este mai întâi imaginare și apoi încredere în starea imaginată. Imaginează-ți ce este mai bine pentru tine și așteaptă-te întotdeauna la ce poate fi mai bun ! Ai la îndemână cea mai mare forță creatoare a Universului: imaginația. Lumea nu se poate schimba până ce nu-ți schimbi tu concepția despre ea. „Precum înăuntru, așa și afară”(Kybalion), “Precum în cer așa și pe Pământ” (Biblia). Indiferent care este problema cu care te confrunți, indiferent pe cine privește, nu ai pe nimeni de schimbat în afară de tine. Nu ai nici adversar și nici tovarăș în aducerea schimbării din interiorul tău. Nu ai nimic altceva de făcut decât să te convingi pe tine de adevărul a ceea ce dorești să vezi manifestându-se. De îndată ce reușești să te convingi de realismul stării căutate, vor urma rezultatele care vor confirma credința ta neclintită. Nu sugera niciodată altcuiva starea pe care dorești s-o vezi exprimându-se. Convinge-te pe tine însuți că ești deja cine și ce dorești tu să fii. Realizarea dorinței tale nu se poate înfăptui altfel decât asumându-ți trăirea lăuntrică a dorinței deja împlinite. Nu poți rata decât dacă ratezi în a te convinge pe tine însuți de realitatea dorinței tale. O schimbare de credință este confirmată printr-o schimbare de expresie. În fiecare noapte, pe când adormi, simte-te satisfăcut și „fără cusur”, căci subiectiva ta iubită formează întotdeauna lumea obiectivă după chipul și asemănarea concepției tale despre lume, concepție definită de trăirile tale lăuntrice.
Acțiunile și evenimentele zilei care se petrec în starea de veghe sunt efecte nu cauze, așa cum tind oamenii să creadă. Liberul-arbitru este libertatea de a alege ce fel de dispoziție îți asumi, nu altceva. Emoția care însoțește dispoziția pe care ți-o asumi este secretul subconștientului. Vă rog să rețineți asta: subconștientul primește impresiuni numai prin trăirile lăuntrice ale omului și, într-un fel numai de el știut, dă acestor impresiuni formă și expresie. Subconștientul pricepe doar limbajul emoțiilor, nu știe altă limbă. Acțiunile omului sunt determinate de impresiunile sale subconștiente. Liberul arbitru și credința omului în libertatea de acțiune sunt iluzii dacă ne raportăm la cauzelor care îl fac să acționeze. Omul se crede liber fiindcă a uitat legătura dintre sine și eveniment. Omul treaz este constrâns să exprime impresiunile lui subconștiente. Dacă în trecut s-a impregnat necugetat, atunci să înceapă să-și schimbe gândul și trăirea lăuntrică, fiindcă numai pe măsură ce face asta i se va schimba lumea. Nu irosi timpul cu regretele. Ok, îți pare rău, dar a gândi cu pasiune la greșelile trecutului înseamnă a te corupe din nou singur. Întoarce-te dinspre aparențe și asumă-ți starea emoțională pe care ai trăi-o dacă dorința ta ar fi împlinită ! Simțind o stare, produci acea stare. Rolul pe care-l joci pe scena vieții este determinat de concepția ta despre tine. Simțindu-ți dorința împlinită și cufundându-te încet în somn, te distribui într-un rol care se va juca mâine pe pământ. În somn, nu faci altceva decât să repeți și să îți regizezi singur rolul. Acceptarea finalului determină automat mijloacele de realizare. Să nu te îndoiești în privința asta!
Dacă, înainte de a adormi, nu te simți în mod conștient în starea dorinței împlinite și iei cu tine cvasitotalitatea reacțiilor și trăirilor din starea de veghe de peste zi, în somn vei fi instruit asupra modului în care acestea vor fi exprimate mâine. Te vei trezi crezând că ești liber, fără să realizezi că fiecare acțiune și eveniment de peste zi sunt predeterminate de conceptul tău de sine pe care l-ai însămânțat în subconștient, în clipa în care ai ațipit. Singura ta libertate reală, este deci libertatea de reacție. Ești liber să alegi cum vei simți și reacționa la piesa zilei, dar piesa – acțiunile, actele și circumstanțele zilei – au fost deja determinate. Dacă nu-ți definești conștient și cu intenție atitudinea minții cu care te culci, te vei culca inconștient cu o atitudine mentală formată dintr-o amestecătură de sentimente și reacții de peste zi. Fiecare reacție face o impresiune subconștientă și, dacă nu este neutralizată de un sentiment opus și mai dominant, se transformă în cauza unei acțiunii viitoare. Ideile învăluite în emoții, în trăiri lăuntrice sunt acțiuni creative.
Folosește-ți cu înțelepciune dreptul divin de co-creator pe care l-ai primit la naștere. Prin abilitatea ta de a gândi și a simți ceea ce dorești, ai stăpânire asupra întregii creații. Starea meditativă din timpul rugăciunii corecte, adică starea de recunoștință trăită cu intensitate la nivel emoțional, este asemănătoare celei de dinaintea somnului. Această stare diminuează influențele lumii exterioare și redă minții o mai mare receptivitate a sugestiei din interior. În rugăciune, minte se află într-o stare de relaxare și receptivitate asemănătoare senzației pe care o obținem înainte de a adormi. Atenție ! Rugăciunea nu este atât ce ceri, cât este cum te pregătești pentru a primi. Pentru aprofundarea acestui adevăr, vă recomand articolul RECUNOȘTINȚA | CHEIA SĂNĂTĂȚII PERFECTE ȘI SECRETUL RUGĂCIUNILOR CARE PRIMESC RĂSPUNS.
Singura condiție necesară este să crezi că rugăciunile tale au primit deja răspuns. Cea mai clară dovadă a credinței că ai și primit este recunoștința reflectată la nivel emoțional. Rugăciunii tale i se va răspunde doar dacă îți vei asuma credința că ai și primit ceea ce ai cerut, prin sentimentul provocat de starea recunoștință. În clipa în care accepți dorința ca fapt împlinit, subconștientul găsește mijloace pentru realizarea ei.
A te ruga eficient înseamnă să trăiești la nivel emoțional împlinirea dorinței. Restul ține de ritualuri, solemnități și în cele mai multe cazuri se rezumă la bolboroseli, bâlbâieli și incoerențe, urmate de întrebarea: oare de ce n-a vrut Dumnezeu să-mi asculte rugăciunea? Omul înțelept este mereu în armonie cu dorința sa ca fapt împlinit. El știe că unica realitate este conștiența, că ideile și sentimentele sunt fapte ale conștienței și că sunt la fel de reale ca obiectele din lumea materială. Omul înțelept nu întreține niciodată un sentiment care nu contribuie la fericirea lui, căci el știe că sentimentele sunt cauzele acțiunilor și circumstanțelor vieții. Pe de altă parte, omului neînțelept i se pare greu, dacă nu imposibil de crezut ceea ce este negat de cele 5 simțuri ale sale. Omul neînțelept acceptă sau respinge de obicei lucrurile, exclusiv pe baza aparențelor furnizate de simțurile sale. Din cauza acestei tendințe de a ne baza pe evidența simțurilor, este necesar să le blocăm înainte de a începe să ne rugăm, înainte de a începe să încercăm să simțim lăuntric ceea ce simțurile noastre neagă. Ori de câte ori ești în starea mentală „Mi-ar plăcea, dar nu pot”, cu cât încerci mai mult, cu atât mai puțin reușești să accepți dorința. Omul neînțelept nu știe că el nu atrage niciodată ceea ce vrea el, ci atrage numai ce este conștient a fi.
Rugăciunea nu este un noian de cereri și ritualuri efectuate în prezența unor obiecte de cult. Rugăciunea este arta de a crede. Este arta asumării sentimentului, a însușirii emoției sau trăirii lăuntrice de a fi și a avea ceea ce vrei. Când simțurile confirmă absența dorinței tale, toate eforturile conștiente de a neutraliza această sugestie vor fi zadarnice. Rugăciunea este arta de a ceda dorinței, nu de a forța dorința. Ori de câte ori trăirea ta lăuntrică vor fi în conflict cu dorința ta, trăirea ta lăuntrică va învinge. Trăirea interioară a emoțiilor dominante se va exprima pe sine, invariabil. Rugăciunea trebuie să fie fără efort. În încercarea de a întări o atitudine a minții care este negată de simțuri, rezultatul va fi unul dezastruos. Pentru a ceda cu succes dorinței ca fapt împlinit, trebuie să creezi o stare pasivă, un fel de reflecție contemplativă sau meditativă, similară senzației care precede somnul. Într-o astfel de stare relaxată, mintea este întoarsă dinspre lumea obiectivă și percepe cu ușurință realitatea unei stări subiective, o stare în care ești conștient și chiar capabil să-ți miști sau să-ți deschizi ochii, dar n-ai nicio dorință de a face asta.
O modalitate simplă de a crea o astfel de stare este să te relaxezi într-un scaun confortabil sau pe un pat. Dacă alegi patul, întinde-te pe spate, cu capul la nivelul corpului, închide ochii și imaginează-ți că ți-e somn. Simte că-ți este somn. În scurt timp, te va învălui o senzație ca venită de departe, însoțită de o apatie generală și pierdere a dorinței de a te mișca. Vei simți o relaxare plăcută, confortabilă܈și nu vei vrea să-ți schimbi poziția, deși în alte circumstanțe nu ar fi deloc confortabil pentru tine. Când ai atins această stare pasivă, imaginează-ți că ți-ai realizat dorința. Nu cum a fost realizată, ci pur și simplu că este realizată. Imaginează ce dorești să dobândești în viață; apoi simte-te ca și când ai dobândit deja totul. Tot ceea ce este necesar este să creezi o stare pasivă și să simți dorința împlinită. Doar astfel tot ce ți-ar putea trebui sau ai dori este deja al tău. Cheamă-ți dorințele întru ființă imaginându-le și trăindu-le la nivel emoțional ca deja împlinite. Pe măsură ce finalul este acceptat, devii complet indiferent la potențiale eșecuri, fiindcă acceptarea finalului determină mijloacele să conducă spre acel final. Când ieși din momentul rugăciunii este ca și când ți s-a arătat finalul fericit și de succes al unui film, dar nu ți s-au arătat toate câte s-au întâmplat până s-a ajuns la acel final. Fiind martor al sfârșitului, indiferent de orice secvență a intrigii sau punctului culminant, rămâi calm și sigur în cunoașterea că finalul a fost perfect definit.
Trăiește așadar în sentimentul de a fi cel care vrei să fii și acela vei fi. Este foarte simplu să faci asta, atunci când nu ai un sistem de convingeri limitat de dogme. Știți cât de simplu este? Ca atunci când crezi în valoarea sfatului pe care îl primești și-l aplici. Aplicând un sfat în care crezi, dai naștere în interiorul tău unei realități a succesului. Atât de simplu este să-ți schimbi viața. Înainte să ațipești, cufundă-te într-o stare de conștiență a dorinței împlinite. Încearcă să pui asta înpractică !
Puteți afla și alte lucruri interesante despre somn și vise citind articolele din categoriile MISTERELE CREIERULUI și MISTERELE SUFLETULUI.
Pe curând și nu uitați să folosiți somnul ca pe o stare cheie în împlinirea dorințelor voastre!
