O treime din viață ne-o petrecem dormind. Un om care trăiește 75 de ani și doarme în medie 8 ore pe zi se va afla așadar timp de 25 de ani pe tărâmul somnului. Dacă ești sănătos, visezi în medie 2 ore pe noapte, ceea ce înseamnă că, din cei 25 de ani pe care îi dormi, aproximativ 6 ani și 4 luni, visezi. Cu ochii închiși. Nu despre adormiții cu ochii deschiși vorbim în acest episod, ci despre somn, funcțiile și puterea profetică a viselor. Chiar așa. Să aibă oare visele putere profetică? Să fie visele puntea de legătură cu locul din care sufletul nostru vine atunci când ne naștem și plecăm atunci când murim? Sau visele sunt doar rezultatele reprimării dorințelor, gândurilor și emoțiilor noastre?
De-a lungul istoriei omenirii au fost semnalate nenumărate episoade de vise profetice și, în toate religiile, s-a considerat că visele sunt mecanismul de conectare a lumii fizice prezente la cea a supranaturalului: de la regina Maya – cea care a visat un elefant alb intrând în corpul ei, prevestind nașterea unui copil pe nume Buddha și până la Maria – fecioara care a visat nașterea unui prunc pe nume Iisus, zămislit de la duhul sfânt în afara actului concepției. Visele profetice apar de multe ori în în Vechiul Testament și sunt trăite de tot felul de oameni, inclusiv profeți (Daniel 7: 1), regi nelegiuiți (Daniel 2) sau oameni obișnuiți (Geneza 31:24). Și în lumea laică există o mulțime de exemple de vise profetice celebre: visul președintelui american Abraham Lincoln – care și-a prevestit moartea cu două săptămâni înainte de a se produce; visul în care Thomas Edison, inventatorul becului, a primit soluția finală, visul lui Albert Einstein în care i s-ar fi revelat celebra ecuație de exprimare a convertibilității materiei în energie și viceversa; visul lui Carl Gustav Jung, psihiatrul celebru care a prevestit primul război mondial și multe altele.
Înainte de a spune orice despre puterea profetică a viselor, cred că este necesar să lămurim ce este somnul, ce sunt visele, de câte feluri sunt, când apar ele, ce spun ele despre noi, ce alte funcții au visele, și de ce unele vise sunt plăcute și altele de coșmar. Bine v-am găsit la un nou episod al serialului MISTERELE CREIERULUI ! Cu toții avem cel puțin o noțiune vagă despre ceea ce este somnul dar asta nu înseamnă că definirea acestei părți misterioase a vieții noastre este simplă. La urma urmei, analiza detaliată a propriului nostru somn nu este de fapt o opțiune, dat fiind că rareori conștientizăm că dormim, atunci când dormim. Și chiar dacă observăm somnul altora, chiar atât de mult din ceea ce experimentează ei nu prea poate fi perceput din exterior. Somnul este o stare fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin suprimarea temporară a conștienței, prin abolirea parțială a sensibilității și încetinirea funcțiilor vieții organice: ritm respirator, ritm cardiac, relaxare musculară, scăderea temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C și scăderea funcțiilor secretorii. În timp ce mulți dintre noi cred că somnul este doar o perioadă de timp în care nu se întâmplă nimic, somnul este de fapt, cel puțin din punct de vedere neurologic, o perioadă de timp caracterizată de o activitate foarte intensă. Somnul de calitate este la fel de esențial pentru supraviețuire, așa cum sunt alimentele și apa. Fără somn nu putem forma sau menține conexiunile neuronale care ne permit să învățăm, să accesăm și creăm amintiri și ne este mai greu, dacă nu imposibil, să ne concentrăm și să răspundem rapid. Creierul și corpul nostru rămân foarte active în timp ce noi dormim. Toată lumea are nevoie de somn dar scopul său biologic rămâne un mister.
Majoritatea oamenilor se rezumă la a defini somnul ca pe o perioadă în care ne reîncărcăm bateriile. Însă somnul este mult mai mult decât atât. Somnul afectează aproape fiecare tip de țesut și sistem din corp – de la creier, inimă și plămâni până la metabolism, sistemul imunitar și starea de spirit. Cercetările arată că o lipsă cronică de somn sau un somn de calitate slabă crește riscul apariției unor tulburări, precum hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, diabetul, depresia și obezitatea. Somnul este un proces complex și dinamic care ne afectează în moduri pe care oamenii de știință abia au început să le înțeleagă. Somnul se desfășoară pe durata a 4-5 cicluri. Un ciclu este format din 2 tipuri de somn: somnul REM, caracterizat de mișcarea rapidă a ochilor și somnul non-REM. Termenul REM este abrevierea de la Rapid Eye Movement, ( în traducere mișcarea rapidă a ochilor).
Somnul nostru începe cu faza nonREM, care are 3 etape:
- etapa NREM 1- etapa dintre starea de veghe și cea de somn, așa-zisa stare de somnolență înainte de adormire. În această perioadă scurtă de 1 până la 7 minute, bătăile inimii, respirația și mișcările ochilor încetinesc, mușchii se relaxează prin mișcări ocazionale, auzim sunetele din jur dar nu avem voința să răspundem, deși ne putem trezi în orice clipă. Undele creierului încep să încetinească și ies din tiparele de veghe din timpul zilei.
- etapa NREM 2, este prima faza propriu-zisă de somn. Durează între 10 și 25 de minute, este o perioadă de somn ușor, premergătoare unui somn mai profund. Bătăile inimii își încetinesc mai mult ritmul, respirația devine și ea mai lentă, iar mușchii se relaxează și mai mult. Temperatura corpului scade și mișcările ochilor se opresc. Activitatea undelor cerebrale încetinește, dar este marcată de scurte explozii de activitate electrică. Petrecem mai multe cicluri de somn repetate în această etapă decât în alte etape de somn.
- etapa NREM3 durează între 20 și 40 de minute, durata ei fiind mai mare în primele două cicluri de somn și mai mică în ultimele 2-3 cicluri. Este un somn mai profund și suntem mai dificil de trezit în această etapă. Aceasta este singura etapă nonREM a somnului în care pot apărea visele, însă ele nu sunt atât de intense ca și în timpul somnului REM. Tot în această etapă pot apărea parasomniile: vorbitul în somn, coșmarurile sau somnambulismul. Bătăile inimii și respirația se reduc până la nivelurile cele mai scăzute din timpul somnului, mușchii sunt relaxați și undele cerebrale devin și mai lente. Acum urmează faza REM a somnului, cea mai interesantă de altfel, pentru că în această fază se produc cele mai multe vise și cele mai intense, cele mai vii. Somnul REM apare mai întâi la aproximativ 90 de minute de la adormire. Ochii se mișcă rapid dintr-o parte în alta în spatele pleoapelor închise. Activitatea undelor cerebrale cu frecvență mixtă devine mai apropiată de cea observată în stare de veghe. Respirația devine mai rapidă și mai neregulată, iar ritmul cardiac și tensiunea arterială cresc până la niveluri de trezire. În această fază, mușchii brațelor și picioarelor devin temporar paralizați pentru a ne împiedica să experimentăm în timpul somnului, ceea ce am experimenta dacă evenimentele visate s-ar produce în stare de veghe. Creierul ne protejează împotriva unor eventuale accidentări.
Nu putem totuși zbura în realitate chiar dacă în vis ni se mai întâmplă s-o facem. A nu se confunda această stare cu cea de paralizie a somnului, o tulburare în care mintea este trează. Când ne confruntăm cu paralizia somnului, mintea este trezită, dar corpul încă doarme. În faza de REM a somnului, atât mintea cât și corpul încă dorm.
Despre paralizia somnului aflați mai multe din articolul CAPCANA VISELOR. În faza de REM a somnului putem spune bun venit viselor, atât celor bune pe care ni le dorim cu toții, cât și celor rele, pe care le împărtășim pentru a le descărca de energia negativă deși nu conștientizăm acest proces, atunci când le povestim rudelor sau prietenilor. Visele sunt imaginile, gândurile și sentimentele trăite în timpul somnului, asociate în mod puternic cu mișcarea rapidă a ochilor. De ce trăim însă asemenea experiențe? Cine și ce vrea să ne transmită prin intermediul viselor? Nu există o definiție universal valabilă a visării. Conform lui Freud, visul are diverse funcțiuni printre care, subliniez aici funcția hedonică, cea de împlinire a dorințelor la nivel oniric, funcția comunicativă, cea care face posibilă comunicarea dintre conștient și subconștient și funcția sintetizatoare, prin intermediul căreia se reunește memoria infantilă cu experiența de viață și moștenirea arhaică. Carl Gustav Jung, fost student al lui Sigmund Freud susține și argumentează că visele au și alte 3 funcții interesante: funcția compensatorie, funcția reductivă și funcția premonitorie. Le vom trece pe toate pe scurt în revistă, păstrând atenția asupra funcției premonitorii a viselor.
Funcția compensatorie, așa cum ne sugerează și numele ei, se referă la compensarea atitudinilor noastre unilaterale ce le avem în starea de veghe. Adică visul compensează gândurile, percepțiile și emoțiile pe care le experimentăm, dar sunt fie reprimate, fie nu sunt suficient de puternice pentru a ajunge la suprafața conștiinței. Acele gânduri, percepții și emoții care nu au ajuns niciodată la conștiință sunt stocate în inconștient și se strecoară în vise, apărându-ne în limbajul simbolurilor. De ce apar aceste simboluri pentru a juca pe scena viselor noastre? Pentru că dacă nu ar face acest lucru, psihicul ar însemna că refuză corecții de importanță vitală pentru propria sănătate. “Visele sunt o modalitate prin care psihicul se autoreglează”, susține Jung. Mai exact, concentrarea excesivă într-o anumită direcție sau pe o anumită fațetă a psihicului nostru, ar duce adesea la vise care ne atrag atenția asupra lucrurilor pe care le-am neglijat, forțându-ne să ne echilibrăm, să ne reconsiderăm atitudinea.
Funcția reductivă a viselor se caracterizează prin faptul că fragmentează, micșorează sau chiar distruge imaginea de sine conștientă, intervine ca modelator al atitudinii, nu și al personalității în ansamblu. Funcția reductivă a unui vis apare adesea atunci când o persoană încearcă să urce cu mult dincolo de nivelul său natural. Jung a atribuit acest tip de vis celor care „nu au crescut în interior la nivelul eminenței lor exterioare”. Această funcție reductivă poate fi adesea de natură distructivă. Exemplul cel mai concludent ni-l oferă vedetele care în copilărie obțin un munte de succes fără a atinge și maturitatea interioară pentru a-l gestiona și, de cele mai multe ori se descoperă ruinate, mai târziu în viață. Visele de acest fel sunt mai mult sau mai puțin un avertisment că cineva ar trebui să se dea înapoi de la o înălțare falsă și să se smerească.
Funcția premonitorie (profetică) a viselor, preferata publicului larg, ar fi aceea că visele au întotdeauna rolul de a semnala un pericol ale cărui semne s-au acumulat în inconștient. Simbolurile viselor noastre sunt mesagerii indispensabili care transmit informații din partea instinctivă în partea rațională a spiritului uman. “Interpretarea și asimilarea lor învață conștiința să înțeleagă din nou limbajul uitat al instinctelor”, ne lămurește Carl Gustav Jung. Funcția premonitorie a viselor este implicată în relațiile individului cu colectivitatea. Visele semnalează conștientului că individul s-a îndepărtat de la norma colectivă prin atitudinea sa, atât subiectivă cât și obiectivă și că devine din ce în ce mai neadaptat.
Visele compensatorii – cele care ne atrag atenția asupra lucrurilor pe care le-am neglijat – forțându-ne să ne echilibrăm, să ne reconsiderăm atitudinea, sunt confundate adeseori cu visele profetice. În realitate sunt vise în care elementele subliminale adunate în timpul stării de veghe, acele gânduri, percepții și emoții neglijate sunt fuzionate în combinații superioare celor de care este capabilă conștiința. Cu alte cuvinte, psihicul este capabil în timpul somnului să folosească toate experiențele noastre – atât conștiente cât și neconștiente – pentru a încerca o schiță aproximativă a unei viitoare „realizări conștiente”. Dacă îi dăm crezare lui Jung, practic visele acționează ca o metaforă pentru unele lecții semnificative pe care trebuie să le învățăm. Ne putem folosi de vise pentru a ne decodifica adevăratele sentimente vizavi de orice se întâmplă în viața noastră. Sigmund Freud susține în lucrarea sa de referință “Interpretarea Viselor” că visele rele permit creierului să învețe să câștige controlul asupra emoțiilor rezultate din experiențele dureroase. Modelele psihologice ale visării demonstrează că visele chiar sunt construite din propria noastră istorie emoțională și servesc parțial pentru a ne regla emoțiile, întrucât atunci când visăm, suntem forțați să simțim și să reprocesăm memoria emoțională. Pe de altă parte, spiritualitatea sugerează că lumea viselor ar putea fi de fapt un univers paralel, unul în care să putem accesa tărâmul sufletesc și să primim profeții.
Visele pot oferi o mulțime de informații despre starea noastră mentală actuală, despre grijile și speranțele noastre pentru viitor. Dar, pot fi ele cu adevărat profetice? Pot prezice ele lucruri care nu s-au întâmplat încă? Profeți autoproclamați și clarvăzătoare se pot întâlni la tot pasul, în special în lumea creștină. Jung nu ne-a lămurit asupra puterii profetice a viselor, cercetătorii moderni, nici atât, deși se pare că știu mai multe decât vor să spună public. A se vedea bugetele serioase de investiții pe care marile companii din domeniul IT le alocă cercetărilor secrete din domeniul parapsihologiei. Atunci când definește funcția premonitorie a viselor, Jung susține că visele ne pot avertiza asupra potențialelor pericole care ne pândesc în viitor, că simbolurile viselor noastre sunt mesageri indispensabili care transmit informații din partea inctinctivă în partea rațională a noastră, că facem parte dintr-o singură minte cunoscută ca fiind inconștientul colectiv și că psihicul folosește un limbaj simbolic criptat, pentru a-l proteja pe visător de realități tulburătoare. Nu ne spune cu subiect și predicat că visele pot avea o putere profetică, deși s-ar putea concluziona cu ușurință că da. Însuși Jung a declarat public că cele mai importante decizii de schimbare a vieții sale le-a luat în urma primirii unor mesaje în timpul viselor. Dar asta nu este proba că visele au o putere profetică. Deci ce concluzie să tragem după toate cercetările științifice?
Știm că unitatea noastră centrală de comandă – creierul – nu doarme niciodată și că în timpul somnului, intrările senzoriale, mesajele din partea celor 5 simțuri sunt blocate, astfel că sensul ego-ului, eului, este suprimat. Întrucât egoul este aproape absent, căile neuronale din creier sunt energizate, rezultând modele de gândire disjuncte și aleatorii, numite vise. Visele sunt asociate cu amintirile și, în funcție de intensitatea lor, pe unele ni le amintim în stare de veghe, pe altele nu. Unele sunt plăcute, altele de coșmar. Mai știm că visele reflectă machiajul psihologic al unei persoane și că pentru cine crede în puterea lor profetică, visele sunt și ferestre către suflet, ce se deschid în fața celor cu o minte pregătită și care se gândesc de multă vreme, în mod continuu și profund la această temă. Ce mai știm despre vise? În vise ne apar de cele mai multe ori imagini. Sunetele, mirosul, gustul sau atingerile sunt mai rar întâlnite. Ele reprezintă atributele viselor trăite de persoane care se nasc nevăzătoare. Când se întâmplă lucruri rele în jurul nostru, este foarte probabil să avem vise care să reflecte frământările noastre pe marginea acestor lucruri. Când ne confruntăm cu mai multe circumstanțe neplăcute care au loc simultan în viața fiecăruia sau în lume în general, este și mai probabil să visăm la ceva similar. Toate visele ne oferă ajutor și informații dar este deosebit de important să interpretăm corespunzător visele neplăcute, coșmarurile. Înțelegând ce înseamnă acestea putem preveni o mulțime de probleme în viața noastră.
Cât despre puterea profetică a viselor, fiecare are propriile convingeri. Sunt extrem de curios ce credeți voi? Au într-adevăr visele putere profetică ? Sunt visele un instrument prin care Dumnezeu le vorbește oamenilor, așa cum spun învățăturile Vechiului Testament? Le mai vorbește astăzi Dumnezeu oamenilor prin intermediul viselor? Dacă da, prin intermediul cărui tip de vise? Catartice, cenzurate, cosmice, recurente, emoționale, de incubație, de inspirație, de conveniență, sexuale, de falsă trezire, de împlinire a dorințelor, lucide? Sunt multe tipuri de vise despre care vom mai vorbi în articolele noastre viitoare. Inclusiv despre visele lucide autoinduse, beneficiile acestora asupra stării de sănătate mintală, tehnicile de visare lucidă și cât de eficiente sunt deviceurile electronice existente pe piață, care se laudă că induc visele lucide. Pe bani mulți, evident ! Până atunci, mă străduiesc să aflu cât de adevărată poate fi următoarea profeție: unii oameni vor rămâne închiși în propriile lor capete ori de câte ori vor visa, în timp ce alți oameni se vor reuni în vise colective, care se petrec la un alt nivel al realității. Pe curând și fiți binecuvântați cu multă înțelepciune și energie pozitivă !
