vineri, mai 24, 2024
libris.ro
AcasăADEVĂRURI GREU DE SUPORTATSpiritualitate versus Religie | Adevăruri greu de suportat (1)

Spiritualitate versus Religie | Adevăruri greu de suportat (1)

Scopurile pentru care și circumstanțele în cadrul cărora oamenii caută, cer și așteaptă sprijin divin în rezolvarea problemele lor existențiale, sunt diferite. Unii oameni caută cheia prosperității, alții vor să-și redobândească sănătatea pierdută, unii caută în interiorul ființei lor, alții în exterior. Unii se întreabă: unde este Dumnezeu atunci când au nevoie de El? Răspunsul este foarte simplu. Dumnezeu este fix acolo unde au fost ei atunci când El a avut nevoie de ei. A avut nevoie de ei să-i reflecte caracterul pentru că acesta este scopul creației. Să facem om după chipul și asemănarea noastră ! Oamenii își aduc aminte doar la suferință că trebuie să semene cu Dumnezeu și poate că de aceea Dumnezeu îngăduie suferința. Există însă și oameni, puțini ce-i drept, care au înțeles că nu cererea ci recunoștința este rugăciunea corectă. Acești oameni cer prin recunoștința că au și primit și primesc din belșug. Ei nu caută, ci, pur și simplu, descoperă !

Pot fi considerați acești oameni, religioși? Dar spirituali? Sau să le spunem ARTIȘTI AI CREDINȚEI PURE ? Cuvântul credință și-a pierdut astăzi adevărata sa natură semantică. În spiritualitate, credința este deghizată în cunoașterea de sine, iar în religie în supunerea oarbă. Credința pură este însă dincolo de religie și spiritualitate. Toate textele învățăturilor vechi ale lumii confirmă acest adevăr, menit doar celor care au urechi de auzit… Pentru că majoritatea covârșitoare a celor care ne urmăresc o reprezintă creștinii, să luăm un exemplu concludent din învățăturile lor:

Noul Testament, Evanghelia lui Matei, capitolul 9 versetele 20, 21 și 22:

Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei Lui. Căci îşi zicea: Dacă aş putea măcar să mă ating de haina Lui, voi fi vindecată!  Isus S-a întors şi a văzut-o. El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat! Şi femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.

 A spus Iisus cumva, Eu, sau Dumnezeu te-a vindecat? Nu. Credința ta te-a vindecat. Să fi fost Iisus o ființă spirituală sau una religioasă? Sau doar o exprimare, o manifestare a credinței pure. Probabil că și voi ați auzit oameni spunând că ei sunt „spirituali, nu religioși”, atunci când își descriu sistemul de credințe.  Folosim adesea cuvintele „religie” și „spiritualitate” într-un mod interschimbabil, confundându-le uneori, deși sunt concepte complet diferite. Haideți să definim religia și spiritualitatea ca să avem o imagine clară despre cele două concepte sau, mai exact, despre căile pe care ne îndreptăm atunci când avem nevoie de protecție divină sau suntem însetați de adevăr.

CE ESTE RELIGIA?       

Religia se referă de obicei la o instituție care are un set de practici organizate și un sistem structurat de credințe, împărtășit de și între cei care sunt membri ai instituției. Convingerile lor sunt transmise de la membri la convertiți și se bazează fie pe un crez documentat formal, fie pe practici culturale bine stabilite. În ambele cazuri există profesioniști în cadrul fiecărei religii, care acționează în funcții de conducere și care reprezintă aspectele formale ale instituției. Liderii desfășoară anumite ritualuri cu privire la convingerile fundamentale ale religiei și pun bazele modului în care ar trebui trăită viața cuiva. Ca și comunitate sau grup care împărtășește aceleași credințe, religia funcționează precum o rețea socială extrem de sustenabilă. Religia creează implicații practice pentru comportamentele cotidiene în aderarea la credințele, ritualurile și practicile grupului. Membrii unei religii respectă  coduri vestimentare distincte (în special liderii religioși), coduri morale și acțiuni care sunt impuse de o ființă supranaturală. O persoană religioasă se angajează să urmeze liniile directoare stabilite de religia sa. El sau ea respectă riturile și practicile, cum ar fi frecventarea regulată a slujbelor bisericești într-o zi de duminică la creștini, respectarea Sabatului la evrei sau postul între răsăritul și apusul Soarelui la musulmani.

CE ESTE SPIRITUALITATEA?

Spiritualitatea este despre sufletul și sinele interior al cuiva. A fi spiritual implică păstrarea unui set personal de credințe și practici precum și căutarea scopului vieții. Definiția spiritualității poate varia de-a lungul vieții fiecărei persoane, aceasta adaptându-se permanent la experiențele individuale prin studiu personal și auto-reflecție. Scopul spiritualității este acela ca persoana să acceadă la puterea de a face față tuturor provocărilor vieții și să se conecteze la ceva mai înalt decât sinele său. Spiritualitatea este o experiență universală, personalizată, experiența fiecărui om fiind una unică. Poți să faci parte dintr-un grup religios și să fii totuși spiritual și invers. De fapt, unii pot constata că spiritualitatea lor este strâns legată de o religie, în timp ce alții pot avea propria lor relație personală cu o putere superioară. Pe de altă parte, alții caută sensul vieții prin conexiunile lor cu natura sau cu artele. Atunci când dezbatem tema religie versus spiritualitate, trebuie să știți de la bun început – iar asta probabil vă va surprinde – că niciuna dintre ele nu poate fi considerată bună sau rea. Iată care sunt diferențele dintre cele două căi sau concepte! Spiritualitatea este mai largă și mai abstractă decât religia. Religia menține un cod etic definit, tangibil, în timp ce spiritualitatea este în mare parte nedefinibilă. Cu toate acestea, ambele metode de a crede în ceva îi pot  ajuta pe oameni să trăiască o viață fericită și semnificativă. Spiritualitatea este o experiență solitară a divinului, în timp ce religia implică un grup de oameni adunați prin credința sau credințele lor comune despre divin. Religia modelează convingerile, atitudinile și acțiunile cuiva, dând importanță respectării regulilor. Religia unește oamenii care aderă la același set de reguli,  împărtășesc aceleași trăsături de caracter și aceleași perspective asupra vieții. Spiritualitatea se concentrează mai mult pe sufletul fiecărei persoane.

POT FI ȘI SPIRITUAL ȘI RELIGIOS ÎN ACELAȘI TIMP?

Există multe religii în lumea noastră modernă, peste 4000 și cel mai important aspect pe care majoritatea religiilor îl au în comun este că fiecare religie predică ideea că povestea ei este povestea cea mai potrivită sau povestea adevărată. Cu toate acestea, atunci când cineva este profund spiritual este capabil să aleagă lucrurile pe care le crede din învățăturile oricărei religii și să combine orice apreciază că are valoare de adevăr pentru a-și formula propriul set de credințe. Așadar, dacă îți pui cumva întrebarea – Pot fi și spiritual și religios în același timp? – răspunsul este DA, dacă adevăratele tale credințe, sistemul tău personal de convingeri, rezonează cu  învățăturile unei anumite religii. Oamenii spirituali cred că adevărul suprem al tuturor este același în ciuda diferențelor dintre ei. Spiritualitatea se concentrează mai mult pe calitatea mesajului oferit decât pe diferențele din detaliile poveștii originale a fiecărei religii. Spiritualitatea susține că, în ciuda oricăror diferențe ideologice aparente, toți oamenii sunt parte a aceleiași conștiințe. Doar exprimările lor sunt diferite. Întrucât esența ființei fiecărui om este aceeași, înseamnă că orice altă diferență este superficială. Această înțelegere invită oamenii să fie inspirați, să se îmbrățișeze și să se sprijine reciproc, pe calea spre iluminare.

Setul de credințe al unei persoane spirituale evoluează pe măsură ce învață mai multe prin studiul personal al propriei spiritualități. În religie, sistemul de credințe este de obicei predefinit. Autoritățile recunoscute ale grupului religios întăresc sau comunică schimbări cu privire la ideologiile pe care trebuie să le urmeze membrii grupului. Religia cere oamenilor să fie ascultători de credințele lor, menținându-i fixați pe SCRIPTURI sau pe ceea ce le este predicat de liderii religioși. Religia îi descurajează pe oameni să-și asculte propriile instincte și, în schimb, îi învață să accepte și să facă ceea ce li se spune fără a pune vreun lucru la îndoială. Spiritualitatea îi învață pe oameni să-și asculte în permanență vocea interioară și să o folosească drept ghid pentru a trăi o viață bună. Spiritualitatea îi îndeamnă pe oameni să se elibereze de ascultare sau conformitate pentru a-și crea propria cale și călătorie în viață. Din această cauză, cineva care practică spiritualitatea își poate schimba continuu convingerile de-a lungul vieții. Nimic nu este bătut în cuie, așa că ceea ce astăzi,  o persoană spirituală ar putea să considere ca fiind „corect” sau „greșit”, mâine ar putea fi reevaluat în conformitate cu noile sale experiențe de viață. Spiritualitatea nu are reguli. O persoană spirituală ajunge adesea la propriile adevăruri în timp ce își dezvoltă spiritualitatea, mai degrabă decât să urmeze o ideologie sau un set de reguli.       Experiența sa este personală, are loc în privat, permițând oamenilor să-și urmeze propria intuiție și să facă lucrurile care sunt în interesul lor. Deși unele tradiții spirituale oferă teorii și practici pentru a ajuta oamenii în călătoriile lor, ele nu sunt menite să fie adoptate ca un set de credințe și reguli, așa cum se întâmplă în cazul religiilor.

Tradițiile sunt oferite ca instrumente pe care căutătorii spirituali le pot folosi pentru a îi ajuta să crească spiritual. În religie există amenințarea pedepsei în cazul nerespectării credințelor și ritualurilor sau a recompensei pentru supușii credincioși. În spiritualitate răsplata este doar propria pace interioară. Teama de pedeapsă a omului religios pentru acțiunile sale este un principiu de bază în religie. Cei care practică religia se tem de consecințele modului în care își trăiesc viața după ce mor. Oamenii religioși cred că, dacă nu își trăiesc viața în conformitate cu religiile lor, vor ajunge în iad. Spiritualitatea îi încurajează pe oameni să își concentreze energia asupra lucrurilor pozitive și să acționeze bazându-se doar pe iubire necondiționată.   . .

Când cineva este spiritual, face ceea ce simte că este corect să facă, în ciuda oricăror consecințe potențiale. Spiritualitatea nu amenință cu pedeapsa pentru o viață trăită în contrast cu un set de reguli, însă prezintă și explică legea karmei sau principiul Cauzei și Efectului guvernat de Legea cu același nume. Vă recomand să vizionați acest episod al serialului Secretele celor 12 Legi Spirituale ale Universului (text linkuit către categoria cu același nume) și analizați  principiul cauzei și efectului comparându-l cu apelul persuasiv al pedepsei și recompensei utilizat de religii. Veți fi surprinși de ceea ce veți descoperi ! Oamenii spirituali învață și își dezvoltă convingerile ca urmare a propriilor experiențe. Acest lucru le dă puterea să-și descopere propriile adevăruri, fără a stabili limite în ceea ce privește profunzimea înțelegerii cuiva. Oamenii religioși învață sau își dezvoltă convingerile pe baza experiențelor fondatorilor religiei. Spiritualitatea îi încurajează pe oameni să-și creeze propria cale în călătoria lor către iluminare. În spiritualitate, descoperirea de sine nu are limite, oamenii sunt învățați să aibă încredere în inimile lor și să-și urmeze propriile instincte. Spiritualitatea este pur și simplu capacitatea cuiva de a recunoaște că fiecare persoană este mai mult decât un corp uman – este un suflet care are un potențial nelimitat.   Fiecare persoană este în esență  o manifestare unică și puternică a existenței care servește unui scop în această lume.

CARE SUNT CELE MAI IMPORTANTE DIFRENȚE DINTRE O PERSOANĂ SPIRITUALĂ ȘI UNA RELIGIOASĂ?

O persoană spirituală privește în interiorul ființei sale pentru a face ceea ce trebuie, pe când o persoană religioasă privește în afara ființei sale pentru îndrumare. O persoană religioasă este marcată în permanență de întrebări de genul: „care este adevărul?” sau „ce este bine și ce este rău?”. În spiritualitate oamenii se întreabă cum să-și identifice scopul în viață și care sunt adevăratele lor valori. Fă-ți timp și reflectă asupra lor. Reflectă și  asupra faptului că religia și spiritualitatea se suprapun într-un singur punct. Punctul acela îl reprezintă experiențele individuale ale fiecăruia dintre noi, experiențe care au impact asupra modului în care gândim, simțim și acționăm.

În aceste momente, treci poate prin încercări și nevoi, sau poate ești doar însetat sau însetată de cunoaștere și nu știi cum să acționezi. Să cauți divinul duminică la biserică sau să admiri de pe o creastă de munte un răsărit de soare glorios?  Sau poate că știi cum să acționezi. Vă invit pe toți să vă împărtășiți cunoștințele și experiența în rubrica rezervată comentariilor ! Ești o ființă religioasă? Ești o ființă spirituală? Sau și una și alta? Ambele experiențe pot spori sentimentele de fericire, pace și apreciere pentru viața pe care o avem. Religia și spiritualitatea nu sunt același lucru, dar nu sunt nici complet diferite una față de alta. Ambele sunt mijloacele prin care omul încearcă să atingă Divinul pentru a găsi răspunsuri la toate întrebările care-l frământă. Depinde de fiecare om în parte dacă alege calea religiei sau pe cea a spiritualității, pe cea a căutării în lumea exterioară sau pe cea a descoperirii în lumea interioară, pe cea a supunerii oarbe sau pe cea a cunoașterii.

Pe oricare dintre cele două căi decideți să porniți la drum, atunci și numai atunci când veți crește, veți descoperi că adevărata cale este de fapt calea credinței pure.  Atunci când credința pură va fi prezentă, spiritualitatea și religia își vor fi încheiat de mult misiunea.

 

ARTICOLE ASEMANATOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recente

- Advertisment -vegis.ro
- Advertisment -vitamix.ro
- Advertisment -vitamix.ro